'Civilizaţia constituie cel mai bun vehicul pentru afirmarea unei culturi' (3)

- Sã ne întoarcem la subiecte mai... calme. Este suficient de permisivă, de permeabilă la influenţe din exterior cultura estoniană, nu ţi se pare ea uneori închistată într-un "cătun", într-un specific exagerat?

- Da, există aşa ceva. Societatea estoniană are tendinţe conservatoare, o demonstrează şi stările de spirit contra UE. Pe de altă parte, cultura elitelor este foarte deschisă. Aţi observat şi voi când aţi vorbit cu Sirkel, cu Vдljataga: oamenii aceştia sunt extrem de dispuşi să stabilească relaţii cu toate punctele cardinale. Cultura estoniană încearcă să realizeze o simbioză spirituală nu numai cu ţările nordice, cu ţările scandinave, cu Germania etc., ci şi cu cultura arabă sau africană. Dar e sigur că relaţiile cu Finlanda vor fi întotdeauna mai strânse. Vă mai dau un exemplu. În ultimii 10 ani Estonia e cuprinsă de o febră a turismului. Toată lumea, chiar şi cei mai puţin bogaţi, călătoresc, este dorinţa de a comunica cu alţii, de a descoperi diferenţa unui alt spaţiu geografic şi cultural. Asta se observă şi în publicitate. Una din cele mai mari bănci, Uhispank (Banca Unită) foloseşte doar limba italiană în publicitate.

- Ce arte crezi tu că sunt mai dezvoltate, sau mai prezente în atenţia publică de aici: literatura, teatrul, artele plastice, filmul?

- Eu cred că în primul rând e designul, designul interior, moda, fashion - sunt foarte puternice în Estonia. Pe când teatrul, literatura, filmul, nu au aceeaşi cotă. Desigur că în literatură estonienii au ce spune şi ei sunt foarte interesanţi, pentru că seamănă într-o oarecare măsură cu literaturile mici ale Europei Centrale: cu cehii, slovenii. Ei preţuiesc ironia, au o predilecţie pentru schiţa scurtă. Dar principalul este designul. Aţi văzut, de pildă, gara auto din Tallinn: a existat cineva care a modelat totul, de la configuraţia arhitecturală şi până la aşezarea şi mobilierul din interior.

- Boris, "oraşul vechi" al Tallinnului ni s-a părut o bijuterie aproape fără seamăn în Europa, pe care poate doar Praga o concurează. Are foarte multe case în restaurare, căpătând o nouă înfăţişare. Ce poţi să ne spui despre felul în care au grijă estonienii de patrimoniul lor urban?

- Oraşul este într-adevăr foarte frumos. Are un alt stil decât Praga, o arhitectură cu mult mai sobră. În Europa Centrală, în general, arhitectura este cu mult mai bogată, mai ornată, pe când dacă aţi observat bisericile din Tallinn, realizate în stil baroc suedez, ele au o configuraţie nepretenţioasă, austeră chiar. Minimalismul este în toate: şi în viaţa cotidiană, şi în design, şi în urbanism, unde predomină funcţionalismul anilor '20-'30. Dar slavă Domnului că de "minimalism" nu suferă grija guvernului estonian în ce priveşte alocarea fondurilor pentru reparaţia edificiilor istorice din raza vechiului Tallinn. Mai contribuie şi investitorii străini. Ei sunt foarte bine reprezentaţi pe piaţa estoniană şi a capitalei în mod special, furnizând o sursă financiară redutabilă pentru renovarea oraşului.

- Boris, ziceai mai devreme că nu te interesează să-ţi construieşti un destin literar. De ce acest scepticism? Nu crezi în ideea unei misiuni a creatorului, ţi se pare desuetă ideea, anacronică? Îţi place modul acesta de viaţă - pentru că totuşi te consideri şi artist, nu? - fără repere, "în derivă"? De ce nu vrei să publici o carte?

- Nu spun că n-am să scriu, dimpotrivă, mă interesează acest lucru, vreau să şi public o carte. Dar nu cred că o carte dă valoarea certă a unui om. Şi Emilian Bucov a publicat mai multe cărţi, asta nu înseamnă că a rămas un poet foarte bun. Notorietatea literară, cariera artistică sunt un "artefact" de suprafaţă. Cultura dispare, rămâne civilizaţia. Eu nu sunt un partizan al culturii, mă consider un adept al civilizaţiei. Şi aici revin la Estonia. Ce este principal în această ţară? Cum vă spuneam: designul interior, vestimentaţia, bucătăria, civilizaţia - nu cultura, nu literatura. Este important că în Estonia s-a sedimentat o civilizaţie, ceea ce nu avem în Basarabia, şi nu avem într-o măsură satisfăcătoare în România. Or, civilizaţia constituie cel mai bun vehicul pentru afirmarea unei culturi.

- Ce-ai vrea să le transmiţi prietenilor noştri din Moldova şi pe când o nouă vizită la Chişinău?

- Le-aş ura mai multă muncă de calitate şi sănătate nezdruncinată. Cât priveşte o vizită la Chişinău, sper să pot veni în luna mai 2000, după ce mă întorc dintr-o vizită în Suedia, programată în prima jumătate a primăverii.

- Te aşteptăm la o bere rece.

- Mulţumesc. O savurez de pe acum.

Tallinn-Tartu, 24 noiembrie 1999

Pagina precedentă

1 2 3