'Civilizaţia constituie cel mai bun vehicul pentru afirmarea unei culturi' (2)

- Cum ţi se pare calitatea clasei politice estoniene în raport cu calitatea clasei politice româneşti şi basarabene, în măsura în care le cunoşti? E o clasă politică mai matură, mai europeană, sunt frecvente scandalurile în coaliţia de guvernământ, şicanele dintre putere şi opoziţie? Cum se respectă promisiunile electorale?

- Viaţa politică din Estonia are cam tot ce se poate aduna sub acest nume. Există o luptă politică strânsă, se mai comit înşelătorii, nu şi fraude electorale majore, se mai întâmplă şi cazuri de corupţie şi oportunism. În mare parte, sistemul s-a cristalizat şi principalii actori ai scenei politice - partidele - majoritatea acestora - s-au localizat pe "scală" doctrinară. Norocul Estoniei a fost că în 1992 a venit la putere un partid de dreapta, Isamaaliit, cu oameni foarte tineri la conducere: premierul avea 30 de ani, ministrul de externe 26 de ani, deci o echipă foarte tânără, dar care a reuşit să acţioneze foarte repede, foarte prompt. Ei s-au aflat la putere numai doi ani de zile, dar anume graţie reformelor iniţiate de premierul Mart Laar şi echipa sa Estonia se află deja în "anticamera" Europei. Între '94 şi '99 în Estonia a guvernat o coaliţie de centru-stânga, care nu a reuşit să se ridice la înălţimea predecesorilor, care îşi asumaseră nişte riscuri majore. Este important că partidul lui Mart Laar a revenit în '99 la putere, şi eu sper că ei vor imprima un ritm şi mai accelerat politicii de reforme. "Pro Patria" este exponentul unui conservatorism liberal, care a preluat de la liberalism unele teze, de pildă ideea drepturilor omului. De altfel, acesta este un fenomen propriu nu numai pentru Europa, ci şi pentru Statele Unite şi pentru Canada: atunci când liberalii preiau ideile conservatoare şi conservatorii împrumută ideile liberale.

Ar mai fi de subliniat faptul că în Estonia, spre deosebire de Moldova şi alte ţări foste sovietice, tinerii ocupă poziţii-cheie în economie şi în administraţia publică, şi anume generaţia lor a ales Isamaaliit.

- Totuşi mulţi oameni cu care am stat de vorbă în aceste zile s-au plâns de prezenţa foarte slabă la vot a estonienilor. La ultimele alegeri locale s-a înregistrat o participare de numai 48 la sută.

- Este o caracteristică şi a altor ţări din Europa. Oamenii nu sunt activi. Eu cunosc foarte multe persoane care vor să voteze, dar care azi nu merg la vot sau spun că data viitoare se vor duce neapărat. Sunt mai puţini din cei care spun "se poate şi fără mine", în schimb afirmă altceva: "ei bine, eu ştiu că trebuie să votez, ştiu cu cine trebuie să votez, dar acum am alte treburi de făcut". Alţii nu merg din lene pur şi simplu.

- Crezi că Rusia mai este percepută ca o ameninţare de către estonieni? Tinerii, am văzut, sunt relativ calmi faţă de această problemă, dar politicienii şi unii intelectuali mai vârstnici nu se pot debarasa de-un anumit "complex rusesc", sau poate nu este vorba de un complex, poate că istoria i-a cam învăţat să sufle în iaurt?

- N-am să vorbesc despre opiniile altora, o să-mi expun opinia mea. Eu cred că problema cu Rusia există. De pildă, românii sau basarabenii nu simt acest pericol, sunt sigur...

- Nu îl simt pentru că îl au în preajmă, pentru că s-au învăţat să trăiască într-o stare de anormalitate, de ce?

- Aici situaţia e absolut diferită. Când Rusia luptă, ca acum, în Cecenia, toată lumea se simte vulnerabilă. De pildă, o recentă emisiune televizată de la NTV (post privat de la Moscova) vorbea despre reţeaua de spionaj a Estoniei în Rusia şi ziarele ruseşti scriu despre aşa-numiţii agenţi estonieni. Asta te pune pe gânduri. Aici mă simt uneori ca pe front, sub asediu. În sens virtual, fireşte, dar e un "front" psihologic foarte presant. Estonia are nevoie de armată. În cazul României sau al Moldovei această problemă nu este atât de acută. Armata estoniană s-a dotat destul de bine în ultimii ani. Tot armamentul este vestic: din Israel, America, Suedia, Finlanda. Adică este compatibil cu armamentul NATO. Oricât de banal sau populist ar suna, eu cred că intrarea în Alianţa Nord-Atlantică este vitală pentru Estonia, pe când pentru România este mai puţin importantă.

- La Pirita am discutat cu un politician, acum în opoziţie, care priveşte foarte sceptic această aderare la NATO. Teoria lui este următoarea: Estonia fiind o ţară mică şi cu o populaţie puţin numeroasă, ar putea să prospere fără mare greutate, or atunci când intri într-o horă mai mare trebuie să cheltui mai mult, chiar dacă şi alţii contribuie. Această tendinţă am constatat-o la mai mulţi estonieni. Ei şi-ar dori statutul Elveţiei. Ar putea fi o alternativă?

- Daþi-mi voie sã cred cã aþi vorbit cu un exponent al romantismului politic. Eu sunt istoric şi îmi amintesc materialele parlamentului finlandez din anii '30. Social-democraþii spuneau: "noi suntem împotrivã sã cumpãrãm armament din Anglia, cât se poate sã mai bãgãm bani în artileria finlandezã?". Tocmai din cauza acestei zgârcenii Finlanda a pierdut rãzboiul din '40 cu Rusia, pentru cã nu i-au ajuns obuze pentru tunuri. Şi aceastã miopie existã şi azi. Or, nu te poþi juca cu politica, nu te poþi juca de-a "Elveþia" la Marea Balticã. Idealismul politic duce la dezastru.

Pagina precedentă

1 2 3

Următoarea pagină