Neoautohtonismul ipocrit

Există nişte intelectuali la Chişinău care-i plâng de milă Moldovioarei ameninţate, chipurile, de occidentalizare şi globalizare şi care "apără" cu abnegaţie specificul nostru naţional de influenţele "nefaste" ale străinătăţii. "Trebuie să fim vigilenţi, ne avertizează aceşti "cerberi" ai valorilor naţionale, nu care cumva occidentalizarea vijelioasă să spulbere caracterul particular al neamului! Trebuie să păstrăm valorile naţionale!" Pentru  autohtoniştii plângăreţi occidentalizarea este la fel de periculoasă ca sovietizarea şi rusificarea. Se creează impresia chiar că Partidul Comunist este mai liberal decât aceşti "stâlpi" ai neamului. Comuniştii cel puţin au declarat că se integrează viforos în Europa. Neoautohtonismul basarabean are la bază sămănătorismul vetust a cărui supravieţuire se datoreşte faptului că majoritatea moldovenilor sunt săteni, iar oraşele sunt rusificate şi, mai nou, "occidentalizate". Ni se spune şi astăzi că "veşnicia s-a născut la sat" şi că oraşul este spaţiul dezumanizării şi al deznaţionalizării, dar nu se observă faptul că viciul s-a "strecurat" şi în satul în care veşnicia "agonizează". Să nu înţeleagă "apărătorii" valorilor naţionale că tehnofobia şi autohtonismul exacerbat împiedică valorificarea "specificului naţional" într-o lume în care competiţia a devenit acerbă? Să fie oare ei atât de înapoiaţi? Nicidecum. Mai toţi sămănătoriştii/autohtoniştii noştri locuiesc în capitală, unde profită din plin de realizările ştiinţei şi tehnicii. Cei care avertizează că globalizarea şi citadinizarea pun în pericol identitatea noastră naţională conduc maşini luxoase occidentale, poartă haine occidentale, fumează ţigări occidentale, au acasă computere occidentale, nu autohtone, "navighează" pe Internet şi călătoresc nonstop în Occident. Mai ales călătoriile în "bârlogul" globalizării le plac. În străinătate se metamorfozează incredibil, devenind promotori fervenţi ai multiculturalismului, postmodernismului, progresului tehnico-ştiinţific şi ai globalizării. Când se întorc în RM însă ne îndeamnă să contemplăm frunzele şi stelele acolo unde, chipurile, s-a născut veşnicia. Nu trebuie să ne mire această metamorfoză. Pentru unii ea este tot atât de firească ca şi respiraţia. Să ne amintim că o bună parte dintre cei care descriu opoziţia dintre sat(ul moldovenesc) şi oraş(ul rusesc) şi care se tem de rusificare au slujit proletcultismul sovietic anterior. Aşadar, spre deosebire de predecesorii lor, neosămănătoriştii nu sunt sinceri. Ce credibilitate pot avea nişte cameleoni care una zic şi alta fac? E o întrebare retorică, fireşte.

Avem de-a face cu nişte trişori care compromit ideologia sămănătoristă şi autohtonismul. De ce nu pleacă toţi in satul mirific să îngrijească şi să recolteze plante agricole? De ce nu vor să respire aerul curat al provinciei şi preferă să se asfixieze din cauza gazelor de eşapament? De ce nu schimbă automobilele pe căruţe şi computerele pe abace? De ce nu merg la ţară să culturalizeze masele? În sfârşit, de ce colindă ţările occidentale şi nu satele basarabene pe care le cântă până la lacrimi? Pentru că le place confortul. Dar şi mai mult le place să prostească oamenii.

Mare mi-a fost mirarea să aud cum doi scriitori români, invitaţi de Mihai Cimpoi să comenteze opurile colegilor basarabeni la un simpozion organizat de Uniunea Scriitorilor, au criticat vehement globalizarea şi europe­nizarea. Sunt şi aceştia nişte cetăţeni ai ţării care speră să devină membră a Uniunii Europene în 2007. N-am înţeles însă dacă erau sinceri sau mincinoşi.

Aş vrea să-i întreb, de asemenea, pe neosămănătoriştii noştri ce cred despre "mesagerii" veşniciei rurale care au "invadat" capitala? Mă refer în primul rând la şoferii de maxi-taxi care te obligă să asculţi Russkoie Radio şi la vânzătorii care nu vor sau nu ştiu să vorbească româneşte. Sunt aceştia nişte "produse" ale occidentalizării şi globalizării? Eu unul mă îndoiesc.