Voci 2 sau misterioasele sfere (partea a IV-a)

7

- Atenţiune! Atenţiune! Aici postul de televiziune PRO TV Chişinău! Sunt Morena Bomb... pardon, Morena Bonza! Vedeţi, mă emoţionez, dragi telespectatori. Mi-am uitat până şi numele. Da, Morena Bonza! Vă transmit o ştire bombă! Vedeţi: Bonza şi bomba... se cam încurcă literele, dar nu are a face! Ştirea pe care v-o aduc este de-a dreptul senzaţională! Aşa ceva nu s-a mai pomenit!... Acum câteva ore am fost într-o deplasare la Bungheni. Acolo a apărut un Sfânt! Un Sfânt care trăieşte sub pod. Şi-a amenajat acolo o gospodărie. A deschis acolo o întreprindere privată. Adică, e un om de afaceri. Numai că acest om are... are... are... are o... o familie maaare! Are şaisprezece copii! Zece băieţi şi şase fete, dacă nu greşesc. Sau, poate, opt băieţi şi opt fete? Aşa ar fi mai normal să fie – în jumătate. Ba chiar uneori fetele-s mai multe... Nouă fete şi şapte băieţi. Şi tot şaisprezece ar fi! Şi, iată, am stat de vorbă cu Domnia Sa. Se numeşte Golloy, cu doi de „l” şi „y” grec la sfârşit. Exact aşa cum este numele personajului lui Samuel Becket Molloy... Cu excepţia primei litere, încolo exact aşa: cu doi de „l” şi „y” grec. Reţineţi, este foarte important!..

Deci, dragi telespectatori! Punem pe post o casetă, o videocasetă pe care ne-a pus-o la dispoziţie... ne-a pus-o... la dispoziţie dl consilier municipal Bungheni Golloy şi... deci... îi dăm drumul! „Atenţiune! Atenţiune! Sunt căpitan de navă de pază de frontieră Constant! Co... stant? Nu: Con-stant! Helicopterul meu, sub însemnele NATO-ului, efectuează controlul stării de frontieră pe segmentul... pe segmentul... Albiţa-Ungheni-Sculeni. Pe întreg parcursul zborului nu s-a observat niciun fenomen suspect! Decât numai un loc în Prut, unde se roteşte pe loc apa... Probabil, o bulboană, poate, un sorb... Acolo, la suprafaţă se vede un obiect, care şi el se învârteşte pe loc, împreună cu acea bulboană... Pare să fie o... o... şapcă... cu fundul în sus... posibil să aibă şi clape, dar acestea nu se văd, pe semne sunt în apă... Însă, la sigur că e de origine rusească... S-o fi aruncat-o cineva? Au adus-o apele din sus? Sau, poate, sub ea se află şi un cap uman? Cert e un singur lucru: această şapcă se învârteşte pe loc. Am impresia că acolo e într-adevăr un sorb şi... se poate întâmpla că acela căruia a aparţinut şapca cu clape să fi fost tras la fund de sorb şi duuus în adâncuri... Altceva nu a fost observat...

Acuma mă aflu pe punctul Ungheni-Bungheni. Aici unde traversează magistrala intercontinentală Asia-Europa. Da, da, da... Momentan... Momentan... Se văd... Se văd venind unul în întâmpinarea altuia două „TIR”-uri enorme. Unul dinspre Răsărit şi altul dinspre Occident. Se apropie vertiginos un „TIR” de alt „TIR” şi, după calculele mele, se vor întâlni exact pe Podul de Bungheni. Deci, dincolo de frontiera Uniunii Europene. La câteva zeci sau, poate, sute de metri... Da, da, da! Este un pod foarte înalt, tip viaduct, iar sub el se află un spaţiu larg, despre care se ştie că este locuit de un Sfânt, numai că noi de aicea nu-l vedem! El se află sub pod!..

- Domnule comandant Constant! Aflaţi de ce origine sunt aceste două „TIR”-uri, care se apropie cu mare viteză unul de altul? Calculaţi exact punctul unde se vor... întâlni? Şi fixaţi momentul...

- Da, dle şef! Încerc să identific numerele de înmatriculare...

- Dle comandant Constant! Să ştiţi că numerele de înmatriculare sunt deja cunoscute prin intermediul unui satelit american, care tocmai acoperă zona aceasta...

- Şi? Care sunt numerele?

- Ascultă atent! Numărul este codificat... numerele, dar se pot descifra în felul următor: „TIR”-ul ce vine dinspre Răsărit poartă numărul de înmatriculare „Beijing 1˙300˙000˙000”, iar „TIR”-ul care vine dinspre Occident, din Europa poartă numărul de înmatriculare „Bruxelles 480˙000˙000”. Precum vedem, se confruntă aici două civilizaţii! Una cu un miliard şi trei sute de milioane, alta sub cinci sute de milioane... Dar ce transportă aceste „TIR”-uri, dle comandant Constant?

- Deocamdată, nu ştiu ce ar transporta, dar conform informaţiilor de care dispun, ştiu că dinspre partea europeană, „TIR”-ul cu numărul de înmatriculare „Bruxelles 480˙000˙000” duce o statuie a Libertăţii, confecţionată de Republica Franceză împreună cu Statele Unite ale Americii, care Statuie urmează să fie instalată pe Măgura Corneştilor, cel mai înalt loc al Basarabiei.

- Iar celălalt „TIR”?

- Celălalt „TIR” nu se ştie de ce vine şi ce aduce din... din China, pentru că inscripţiile de pe el sunt chinezeşti şi eu nu prea cunosc chineza.

- Ţineţi sub observaţie ambele vehicule, dle căpitan Constant!

- Da! Am rămas aici în zbor suspendat deasupra Unghenilor partea românească şi am sub observaţie, la distanţă, evenimentul ce urmează să se producă...

- Ce eveniment urmează să se producă, dle Constant?

- Am impresia că aceste două „TIR”-uri ştiu unul de altul... Că ele se vor întâlni într-un anumit punct şi... Punctul respectiv este dinainte calculat... Probabil că şoferii care conduc aceste „TIR”-uri sunt ghidaţi de anumite centre – unul din centrul asiatic Beijing, iar altul din centrul european Bruxelles...

- Şi? Ce se poate întâmpla, dacă ele se întâlnesc într-un anumit punct?

- Domnule şef, nu ştiu ce se poate întâmpla, dar am presimţiri grele... Grave! Se poate produce un accident! De ce se poate produce? Pentru că ambele gonesc cu o viteză nebună! Cu 220 mile pe oră – sub 300 km!

- Şi ce? Şoseaua nu este... Nu este reglată circulaţia pe şosea?

- Nu... Magistrala este netedă, dreaptă, curată linsă cum e cureaua... Dle şef, îmi permiteţi să vă comunic un detaliu...

- Ce detaliu, dle Constant?

- Acest punct, în care presimt eu că se vor întâlni şi... Doamne fereşte – se vor tampona frontal! – este exact pe Podul acela înalt, magnific – pe viaduct! Iar spre viaduct mai vin alte două drumuri laterale, drumuri secundare, obişnuite, ca de ţară... Dar să vedeţi că şi pe aceste două drumuri secundare... şi pe ele gonesc două „TIR”-uri mai mici, dar care sunt absolut la distanţe egale...

- Ce fel de „TIR”-uri? Dincotro vin ele?

- Unul din direcţia Sud, dinspre localitatea Cumpăta. Altul din Nord, dinspre localitatea Sucleni.

- Sucleni sau Sculeni?

- Sucleni, dle şef! Acuma la ei, la... se numeşte Su­cleni, ca... să nu semene cu denumirea românească! Ştiţi că acuma la Moldova totul se modifică: şi Istoria, şi Limba, şi Toponimele... Aşa cum au făcut din Ungheni – Bungheni, tot aşa şi cu Sculeni, care se numeşte Sucleni... Sucă-leni... Ori, să zicem, Cumpăta. Până mai deunăzi se zicea Bumbăta, acum e Cumpăta! Totul la ei se schimbă! Guvernarea lor de astăzi schimbă totul ca să nu amintească de ceva românesc... Că România a intrat în Uniunea Europeană, iar Moldova - nu, aşa că acuma nu vrea să ştie nici de România, nici de Uniunea Europeană!

- Dle comandant, fiţi atent! Mi se pare că aceste patru vehicule se vor întâlni simultan şi... ce are a se produce...

- Atenţiune! Atenţiune! Sunt comandant de navă al pazei de frontieră Constant! Raportez: toate cele patru „TIR”-uri se apropie cu viteza luminii unele de altele! Cele două, mai mari, unul dinspre Beijing şi altul dinspre Bruxelles, alte două – dinspre Cumpăta şi dinspre Sucleni... Iată, se vor întâlni... Anume: se apropie pe pod! Acesta e ca un punct magic! Le atrage cu o forţă... Ca un vârtej! Ca un tornado invizibil! Dle... Hrr! Trr! Prrr! Trr! Frrr!...”

- Stimaţi telespectatori! Aici s-a rupt pelicula şi telereportajul realizat de nava de coastă cu însemnele NATO-ului pe Prut la Bungheni... Încercăm să rebobinăm... Să găsim continuarea... A dispărut... A dispărut lumina! Colegilor! Ce ne facem? Cum să răspundem telespectatorilor dacă a dispărut lumina? Cineva ne-a tăiat lumina! Cineva ne-a deconectat lumina! Să ştiţi că... Să ştiţi că aici nu... nu e lucru curat! Cineva... Cineva... Cineva ne-a urmărit şi în mod special ne-a tăiat lumina în punctul culminant! Ce ne facem? Ce ne facem? Ce ne facem?

8

- Unde-i? Unde-i? Unde-i? O omor! Dacă nu-i, o omor!

- Aaa? Tu erai, finule? Cum: ţi-ai lăsat pădurea şi ai venit iar la noi?

- Unde-i? Unde-i? O omor! O împuşc!

- Dar ce-i cu tine? Pe cine cauţi?

- M-a lăsat! M-a lepădat!

- Cine te-a lepădat?

- Barbara! Unde-i, nănaşă Marmara? Unde-i, nănaşă Marmara?

- Cine, măi băiete? Pe cine cauţi?

- Pe Barbara mea...

- Pe dragostea ta?

- Dar nu-i sora ta?

- Ei, şi ce, dacă-i sora mea?

- A fugit! A fugit! M-a lepădat! A dispărut! Nu-i! De câteva zile... Credeam... Credeam că... s-a scuns pe undeva prin pădure, prin vreo colibă, că ea... aşa-mi face uneori... Glume... Şi pe urmă apare... Dar acuma de trei zile nu apare... E la tine? A venit la mata? A venit aici iară?

- Dar de ce să vie la mine?

- Ea a spus... a spus... că fuge... Şi eu n-am crezut-o! Dar acuma a fugit!

- Cum: a fugit?

- A fugit şi – m-a lăsat... Ah, nănaşă, nănaşă! Ce mă fac eu fără Barbara mea? Nănaşă, nănaşă Marmara!.. Ce mă fac eu fără Barbara mea?

- Dar ce-i cu dânsa? Cum?

- A spus că fuge... Pleacă... Pleacă... Se duce-n lume... Îşi ia lumea-n cap! Se duce... Se duce... Şi eu n-am crezut‑o... Mai bine s-o fi împuşcat acolo, pe loc... Şi ştiam că am îngropat-o şi nu...

- Aaa! Dar ce? Nu ţi-i destul că ai ţinut-o în pădure şi o stat cu tine atâţia ani? Poată că vrea să vadă şi ea lumea... Să se mai vânture... Să mai vadă ţări streine! Oraşe mari...

- Taman aşa mi-a spus şi ea, nănaşă... Că: nu mai stau în pădure cu tine... Că: tu nu eşti gospodar... Că tu nu faci casă... Că: tu umbli cu capu-n nori!

- Apăi că: aşa este! Ce: nu este aşa? Ce-ai crezut? Că femeia, dacă-i femeie, vrea să fie şi roabă? Ea  vrea să fie respectată!

- Unde-i ea? Ce-i cu dânsa? A fost pe aicea?

- Da. A fost.

- Unde-i acuma? Unde s-a dus?

- Nu ştiu. Ştiu că au mai venit pe aicea nişte tineri, cu care se avea ea în vorbă... Pe urmă... Tot au umblat, au umblat... Cu paşapoarte, cu vize...

- Care: paşapoarte? Care: vize? N-avea ea paşaport! Nu i-am făcut eu paşaport!

- Păi ce? Era numaidecât să-i faci tu? Şi-o făcut ea singură.

- Nu! Băieţii aceia care au răpit-o acum câţiva ani... De la care eu am scos-o... Acuma ea i-a găsit şi... Cred că-i cu dânşii? Ooo, naşă Marmara! Ce m-am făcut eu? Am pierdut-o, am pierdut-o... Acuma nici eu nu mai am viaţă!.. Dar unde-i nănaşu?

- Naşu-to? Îi sub pod, acolo!

- Să mă duc la dânsul. Să-l întreb: poate el ştie ceva?

- Nu cred să ştie... Pentru că ea... nu s-o dus pe la dânsu...

- Dar poate s-o fi dus?

- Poate... s-o dus...

- Nene Pădureanu! Nene Pădureanu! Da mata... Un-ţi-i puşca?

- Puşca? Puşca a rămas acasă... A rămas paznic în locul meu, acolo...

- Nene Pădureanu! Nene Pădureanu! Dar mata ştii că aici este un băiet care zice că... Dacă vrei să zbori, apoi trebuie să-ţi faci aripi... Să-ţi faci nişte aripi...

- Care: aripi? Ce-ţi trebuie aripi? Zboară omul numai în vis...

- Nu! Dar cum zboară omul ista cu helicopterul, pe care scrie NATO?

- Şi ce dacă scrie: NATO? Zboară, că-i helicopter, dar tu eşti băiet mititel, trebuie să umbli la şcoală.

- Apăi eu încă nu umblu la şcoală... Dar ştii ce mi-o spus moş Kiron?

- Care: Chiron?

- Este aici un moşneag care şede toată ziua pe prispă...

- Şi ce, dacă şede pe prispă?

- Şede şi se încălzeşte la soare... Şi zice că se încălzeşte vara ca să-i fie cald la iarnă... Că gazele îs scumpe şi nu are cu ce plăti facturile...

- Măi! Măi! Măi, ce mai deştept eşti şi tu! Dar unde-i tat-o?

- Tata-i la... casa lui.

- Dar de ce nu trăieşte tat-to cu voi?

- El o zis că mama... că mama prea mulţi copchii ne-o făcut şi... El nu poate încăpea în casă... Şi stă acolo, că acolo-i mai bine...

- Dar vă aduce el ceva de mâncare?

- Sigur că ne aduce! Ne aduce şi... bani ne dă! El are acolo cooperativa lui... Parking de maşini... ţine pe noapte... Şi încă nu ştiu ce mai adună el...

- Dar unde-i tată-to?

- La dânsul acolo...

- Dar tu ai fost la dânsul?

- Apoi am fost!

- Iaca. mă duc şi eu!............ Bună ziua, naşule! Ce mai faci, naşule? Cum mai trăieşti?

- Iaca, trăiesc şi eu...

- Naşule, ai auzit ce-am păţit eu?

- Dar ce-ai păţit, finule?

- M-a părăsit Barbara!

- Cum: te-a părăsit?

- Iaca, aşa! Mata ai părăsit-o pe naşa Marmara, iar Barbara m-a părăsit pe mine! Ce: aşa-i dat pe lumea asta, ca toţi oamenii să se părăsească unii pe alţii?

- Apăi, măi, finule, după cum se întâmplă şi după cum ţi-i norocul...

- Stai un moment, naşule, că... mă sună cineva... Alo! Da!.. Mă sună cineva la mobil... Da, da! Te ascult... Aaa! D-ta eşti, dle coopreşedinte al Clubului Literar? Ce s-a întâmplat? Avem şedinţă lunea asta? „Ascultă, colega Păduraru: s-a transmis la televizor ceva... foarte important... Şi am impresia că eşti implicat...” Ce anume, s-a transmis? „S-a transmis că... există un Sfânt la Bungheni, care trăieşte sub un pod...” Da, da! Exact! Există! Se numeşte Golloy... „Şi acest Sfânt, zice, a avut o idee cu... o Statuie a Libertăţii pe care s-o instaleze pe Măgura Corneştilor...” Da, da! Există... „Păi, d-ta, de ce nu ne-ai spus că... în textul d-tale... când era vorba despre sferele acelea miraculoase... că ideea vine de la dânsul, nu de la mata...” Cum, adică? „Păi, da! La televizor a fost demonstrată o videocasetă, unde... Statuia era adusă de la Bruxelles şi s-a ciocnit... s-a tamponat „TIR”-ul care o transporta cu alte trei „TIR”-uri. Unul venea de la Beijing, altul venea dinspre Cumpăta, al treilea dinspre Sucleni... aşa cum au pronunţat ei... Şi toate cele patru „TIR”-uri s-au sfărâmat, praf s-au făcut...” Nu mai spune, dle copreşedinte al Clubului Literar. Dar unde eşti d-ta? „Eu sunt la părinţii mei, la Flutura.” Aşa, dle copreşedinte Dumitru Brudu... Deci, a fost divulgată ideea mea! De unde au luat ei informaţiile acestea? Că eu încă nu am reuşit să le prezint la Clubul Literar!”... Alo! Alo! Cine? Dl copreşedinte al Clubului Literar Nicolae Proba? Proba? Da, ascult!... Ce s-a transmis la televizor? Exact! Exact! Este tocmai ceea ce mă pregăteam eu să... să prezint la şedinţa Clubului nostru Literar de luni! Şi zici că s-a transmis la televizor? Dar de unde au obţinut ei toate datele acestea, pentru că eu încă nu le-am adus la Club, abia aveam de gând să le prezint!” Ascultă, colega Pădurarule! Acolo sunt lucruri colosal de interesante! Eu consider că e un subiect formidabil! Fantastic! Senzaţional! Cele patru „TIR”-uri s-au ciocnit unele cu altele, s-au tamponat într-un singur punct şi... s-au făcut praf „TIR”-urile! Nu a rămas nimic din ele, s-au pulverizat totalmente... Atât a rămas din ele, după ce a fost restabilit curentul electric... A rămas din „TIR”-urile acelea... Din unul a sărit o sumedenie de bostani, din altul o sumedenie de căpăţâni de varză, din al treilea o sumedenie de mingi de fotbal, pe care scria pe fiecare „Made in China!” Dar pe celelalte ce scria? – Pe căpăţânile de varză scria „Made in Moldova”, pe bostani tot „Made in Moldova”... Iar din al patrulea „TIR”, care venea din Europa, de la Bruxelles au sărit şi s-au împrăştiat de jur-împrejur o sumedenie de... de... de sfere lucitoare, nemaivăzut de frumoase... rotunde... jucăuşe... săltăreţe”... Şi? Şi? Şi mai departe?” Tocmai că asta era ideea mea, din manuscrisul pe care urma să-l prezint la următoarea şedinţă a Clubului Literar...” Ascultă, Pădureanule! Sau: Pădurarule! Ce-ar fi să ne întrunim noi chiar acuma, să discutăm... să vedem... că este foarte interesant... foarte captivant! – Ştiţi ce zic eu, dlor copreşedinţi? Iată, eu vorbesc cu naşul meu Golloy şi dânsul ne pune la dispoziţie... – Da, da! Avem nevoie de un spaţiu... – Iată, chiar aici şi spaţiul! Ne întâlnim chiar azi seara! La ora 6! Ca, de obicei. – „Da, că e tocmai luni şi sunt la Buda – Călăraşi.” – Da? La Buda eşti? Păi, dl copreşedinte Dumitru Brudu e la Flutura lui! Taman bine – suntem aproape! Da, dar cum îi convocăm pe ceilalţi? Pe dl Costescu! Pe dl Lunimarţi! Pe dl Profesor care trebuie să vină? – Îi anunţăm la telefon şi – ei vin toţi... Că până-n seară mai este vreme... Care vine cu... trenul, care cu... maxi-taxi... – Bun! Am convenit! – Naşule? Ne primeşti aici să... facem o şedinţă a Clubului nostru Literar? – Poftim! Iaca, aveţi scaune, aveţi bănci – aveţi tot ce trebuie... Poftiţi! Poftiţi! Iaca, eu mai am ceva de descurcat... Să văd... Să văd... Poate dau de urmele acelor vlăjgani care mi-au furat-o pe Barbara şi... Seara aicea ne adunăm... imediat... Şi facem şedinţa Clubului... – Bine! Bine! Bine! Dar îmi permiteţi să asist şi eu? – Neapărat! Numaidecât, nănaşule! O să fie ceva extrem de interesant... Ceva, în care eşti implicat şi Domnia ta. – Şi o să aveţi mulţi oaspeţi? – O s-avem! O s-avem! Mai chemăm, mai invităm... Anunţăm la telefon... Care nu poate să vină, va participa prin chat... Conferinţă la mobil... şi facem şedinţa! – Bun! – Bun! – De acord! Iată, în sfârşit ies şi eu în lume! Hapciu! – Să-ţi fie de bine, naşule! – Hapciu!...

1