Contrafort
Fondat in octombrie 1994
Contrafort : 7 (153), iulie : Cronica traducerilor : Răzvan Mihai Năstase : Jeeves

Cronica traducerilor

Răzvan Mihai Năstase

Jeeves

De câţiva ani buni, în colecţia Biblioteca Polirom, sunt publicate cu copertă galbenă şi ilustraţii jucăuşe romanele unuia dintre cei mai prolifici autori englezi ai secolului XX, P. G. Wodehouse. Fire veselă şi cu o extraordinară poftă de viaţă, Wodehouse a trăit nu mai puţin de 93 de ani, timp în care a lăsat în urmă aproape 100 de volume de povestiri şi romane umoristice. Majoritatea cărţilor sale pot fi grupate în câteva cicluri care au în centru o serie de personaje comune, absolut delicioase şi memorabile. Între aceste cicluri, cele mai celebre, din care s-au tradus destule romane şi la noi (mai întâi, în colecţia Globus a Editurii Univers, şi, apoi, la Polirom) sunt cele care-i au în centru pe lordul Emsworth şi castelul său Blandings, şi ciclul lui Bertie Wooster şi al valetului său, Jeeves. Deoarece reţeta de construcţie a romanelor este, în bună măsură, neschimbată de la o carte la alta, ne vom abate atenţia asupra celui mai recent tradus roman al seriei, Bucuria matinală.

Bertram Wooster (pentru prieteni, între care, întotdeauna, şi cititorii se numără, Bertie) este un tânăr englez, pierde-vară de familie bună, îndeajuns de inteligent încât să-şi dea seama când a intrat într-un bucluc şi îndeajuns de puţin inteligent, încât să nu poată evita niciodată încurcăturile. În slujba sa se află valetul Jeeves, un personaj britanic din creştet până-n tălpi, carismatic, manierat şi foarte inteligent. În fişa postului, pe lângă serviciile obişnuite de valet, se află şi îndatorirea de a-l scoate din belea pe stăpânul său ori pe cei apropiaţi lui, găsind mereu soluţii ingenioase pe care le prezintă pompos, cu o afectată modestie.

Acţiunea romanelor se petrece de obicei pe o moşie sau la un conac de ţară, unde se ţes idile, unde apar rude mai în vârstă şi întotdeauna potrivnice, unde deghizările şi micile accidente sunt la ordinea zilei. Mătuşile oribile şi în vârstă, alături de unchii nesuferiţi şi cârcotaşi se opun, de obicei, dragostei dintre doi tineri inocenţi, dar inocenţi nu glumă. Apropo de inocenţa dragostei la Wodehouse, dacă cititorul ar face o medie a duratei perioadelor de logodnă a amorezilor care roiesc prin paginile umoristului englez, aceasta ar atinge, cu mare îngăduinţă, câteva săptămâni. Senzaţia e că niciunul din lucrurile pe care suntem obişnuiţi să le credităm cu oarece „greutate” nu e tratat astfel. Viaţa la conacele englezeşti nu cunoaşte cestiuni adânci, nici în cazul bucuriilor, nici în cazul necazurilor. În egală măsură un bătrân lord englez se poate bucura de faptul că purceaua lui câştigă medalia de argint la un concurs judeţean, după cum bravul Jeeves este dezamăgit fără volumul lui de Spinoza, sau partida matinală de pescuit. Lumea lui Wodehouse este uşoară şi veselă, personajele se bucură dintr-o nimica toată, şi fac din ţânţar armăsar. Iată un astfel de exemplu din Bucuria matinală. Boko, unul dintre prietenii lui Bertie, din motive încă neelucidate, cade în dizgraţia unchiului Percy Worplesdon, tutorele iubitei sale. Pentru a se putea căsători, se cuvine să intre în graţiile bătrânului şi singurul plan care i se pare viabil este ca Bertie să-l insulte public pe unchi, de faţă cu Boko, pentru ca acesta să-i ia apărarea şi să câştige astfel mâna fetei. Bertie se învoieşte pe moment pentru ca, ulterior, să se răzgândească, ceea ce-l aduce la disperare pe Boko şi pe iubita lui, Nobby:

„ - Serveşte-te, a spus el.

- Mersi, bătrâne.

- Deşi sunt surprins că te lasă inima să bei după ce s-a întâmplat în noaptea asta.

A glăsuit cu răceală în voce, iar în atitudinea lui se vădea o rezervă vizibilă pe când s-a întins şi şi-a umplut paharul. Preţ de o clipă s-a uitat la mine de parcă aş fi fost o omidă într-o salată din care era pe punctul de a mânca, iar apoi a continuat:

- M-am văzut cu Nobby.

- A, da?

- După cum am pre­văzut, a plâns cu lacrimi grele şi amare.

- Îmi pare rău.

- Aşa şi trebuie. Mâna ta a fost cea care i-a smuls stropii aia sidefii din ochi.

- Uf, fir-ar a dracului!

- De pomană spui Uf, fir-ar a dracului! Ai şi tu o conştiinţă, presupun, nu? Atunci probabil că te-a informat că eşti direct responsabil de ploaia torenţială. Măi să fie! Dacă mi-ar fi spus cineva că Bertie Wooster o să mă lase baltă…

- Ai mai zis asta.

- Şi o s-o mai zic în continuare. Chiar şi de şaptezeci şi şapte de ori. Nu poţi trece peste aşa ceva doar cu un singur comentariu nonşalant. Când credinţa în natura umană ţi-a fost zdruncinată complet, eşti îndreptăţit să te repeţi un pic” (p. 201).

Neliniştile şi supărările trec uşor, ca o furtună de vară. Personaje care s-ar fi zis că se urăsc de moarte pot deveni cei mai buni prieteni, iar amicii de o viaţă se pot despărţi ireconciliabil pentru a se împăca ulterior (sic!). Singura oază de stabilitate socială este relaţia savuroasă dintre Bertie şi Jeeves, dintre stăpânul avut dar cam nătâng, şi servitorul credincios, isteţ şi rezervat. Jeeves nu este din cale-afară de inteligent, dar, în pofida aparenţei scorţoase pe care eticheta şi protocolul i-o impun (şi care cel mai savuros se regăseşte în celebrele sale re­plici monosilabice), are capacitatea extraordinară de a se plia pe situaţie, de a-şi adecva acţiunile în funcţie de buclucurile, puţin obişnuite, în care intră stăpânul său. Cu toate acestea, sunt şi momente în care mintea sclipitoare a lui Jeeves dă rateuri. În Bucuria matinală există un episod delicios în care, pentru că Jeeves nu reuşeşte să găsească nicio soluţie, Bertie se gândeşte să-l îndoape cu peşte, deoarece „peştele îţi înviorează întotdeauna procesele mentale” (recunoaştem mitul fosforului care circulă, într-o versiune asemănătoare, şi la noi).

Ar fi inutil de adăugat că toate romanele lui Wodehouse au happy-end. Linişte şi pace, armonie universală, dintr-astea, cum ar fi zis umoristul. Cititorul poate însă cădea în capcana de a spune că şi-a pierdut vremea de pomană citind aventurile lui Bertie şi J­eeves, că nu rămâne cu nimic serios. Că avem de-a face cu cărţi uşurele. Într-o bună măsură, lucrurile stau exact aşa. Dar cine spune că orice carte trebuie să te ilumineze sau să-ţi comunice adevăruri înalte? Într-o vreme în care până şi timpul liber a început să fie drămuit cu atenţie, un roman a cărui unică funcţie e aceea de a descreţi frunţile, e binevenit. N‑ar fi exclus ca printre hohote sau chicoteli, după firea fiecăruia, să rămânem totuşi şi cu o revelaţie, aceea că, nu de puţine ori, încărcăm cu prea mare însemnătate anumite dificultăţi pe care viaţa ni le scoate în cale. Mesajul lui Wodehouse e simplu, pentru aproape orice greutate, există un Jeeves care să găsească soluţia bună. E nevoie doar de detaşare şi de un calm… englezesc. 

_________

P. G. Wodehouse, Bucuria matinală, traducere din limba engleză şi note de Carmen Toader, Ed. Polirom, Iaşi, 2007, 341 pag.

1

Inapoi la cuprinsul numarului

Copyright Contrafort S.R.L.
contrafort@moldnet.md (protected by spam filter and blog promotion by blogupp)
Site apărut cu sprijinul Fundaţiei Soros Moldova