Cât câştigă scriitorii români?

Scrisul îţi poate rezerva multiple satisfacţii de ordin spiritual, dar este o meserie adesea ingrată, a­tunci când e vorba de recunoaşterea publică a operei tale, şi chiar cu totul jenantă, umilitoare, dacă încerci să trăieşti din literatură în asprele timpuri ale tranziţiei. În ziarul Cotidianul din 27 mai a.c., Bogdan Perdivară publică un articol intitulat chiar aşa, Pe ce bani scriu scriitorii români, în care face o mică investigaţie pe cont propriu – semnificativă pentru condiţia materială a oamenilor noştri de litere. “În România, notează autorul, doar câţiva scriitori au succes de casă. Neputând să trăiască din scris, ceilalţi s-au orientat în majoritate spre slujbe mai sigure, deşi continuă să se lupte cu dezinteresul cititorilor, în aşteptarea unor vremuri mai bune. „Situaţia mea e specială, am un număr relativ mare de cititori interesaţi de cărţile mele”, spune scriitorul Nicolae Breban. Pentru o carte a cărei scriere durează cam trei ani, Breban obţine 50 de milioane de lei, dar, a precizat el, „contractul pe care-l am la ora actuală cu Polirom este ceva mai avantajos”. Este dificil, în România, să trăieşti din scris, nici Occidentul nu face excepţie. „La noi, mulţi scriitori aduc bani de acasă ca să publice. În Franţa trăiesc din scris 10-15 scriitori, în Germania, 20. Situaţia de acum e anormală, din cauza preţurilor pe care le au cărţile. Când lumea va câştiga mai mult şi se va plictisi de televizor, situaţia se va normaliza”, crede clasicul în viaţă, care apreciază, optimist, că apetitul pentru lectură va reveni în trei, maximum cinci ani.

Şi cărţile lui Stelian Tănase se vând bine. Din spusele sale, rezultă, totuşi, nemulţumirea. „Un scriitor câştigă, în medie, 300-500 de dolari de pe urma unei cărţi. La noi, scriitorii trăiesc din gazetărie şi profesorat. Înainte, se trăia din împrumuturi la Fondul literar. Tirajele erau de zeci de mii de exemplare, iar unii scriitori mai cunoscuţi luau pe un roman bani cât să-şi cumpere o maşină”. Cu toate acestea, sistemul comunist nu a făcut bine truditorilor cu condeiul: „Se cultivau imposturile, era un troc pervers, regimul comunist îţi cumpăra aservirea”. Romancierul consideră că scriitorii încă nu sint adaptaţi la lumea de dupa ’89 şi că cititorii au pierdut legătura cu cartea, dar că situaţia se va remedia (…). Şi numai pentru proza, poezia fiind condamnată la statutul de veşnică cenuşăreasă a literaturii.

Un scriitor cunoscut ca Ştefan Agopian a obţinut pentru ultimul său volum, Fric, 1.500 de dolari. La autorii tineri, situaţia este şi mai puţin roză. Ionuţ Chiva şi Adrian Şchiop au luat, pe cărţile lor de debut publicate anul trecut la Polirom, 69, respectiv pe bune/pe invers, în jur de 15 milioane de lei ca drepturi de autor. Bani buni, dacă îi comparăm cu cele 4 milioane de lei obţinute de eseistul Ciprian Şiulea pentru Retori, simulacre, imposturi, volum apărut la Editura Compania. (…) „Nu difuzarea cărţilor e problema. Problema este că scriitorul român are obsesia culturii înalte. Nimeni nu scrie romane de consum, gen Sandra Brown ori San Antonio. Mai este şi problema lingvistică. E mult mai uşor să fii scriitor francez sau englez şi să scrii într-o limbă în care pot citi sute de milioane de oameni”, consideră eseistul Şiulea.

Există şi autori români răsfăţaţi de cititori. O dovadă că în România se poate trăi din scris este poetul şi prozatorul Mircea Cărtărescu. El aşteaptă să obţină de la Editura Humanitas, pentru ultima sa carte de proză scurtă, intitulată De ce iubim femeile, în jur de 500 de milioane de lei, din 40.500 de exemplare vândute. „Trăiesc aproape exclusiv din scris, de ani de zile. Venitul de la facultate este mai mult simbolic” spune Cărtărescu. (…)

Dacă te străduieşti puţin şi eşti chivernisit, poţi trăi şi din bani care nu se numără neapărat cu sutele de milioane. Un asemenea caz este prozatorul Alexandru Ecovoiu. Pentru reeditarea romanului său, Saludos, a câştigat 20 de milioane de lei, iar cuantumul drepturilor de autor, impozabile, primite anul trecut de la Polirom, se ridică la 45 de milioane de lei. El are o reţetă care-l ajută să trăiască din scris: „În primul rind, scriitorul trebuie să creadă în ceea ce face. Eu nu scriu neapărat pentru a obţine bani, dar, în momentul în care public, trebuie să mi se plătească munca. Un element important este şi ceea ce asteaptă scriitorul de la viaţa de zi cu zi. Eu trăiesc la ţară şi mă rezum la o viaţă modestă, dar totodata decentă”, explică el.”