Legea "românilor de pretutindeni"

Bântuie un zvon pe meleagurile mioritice: în curând la Bucureşti se va adopta o Lege a românilor de pretutindeni. Scopul său este de a-i atrage pe conaţionalii noştri de peste hotare în viaţa politică internă, pentru a contribui la articularea unei strategii coerente în ceea ce îi priveşte. Ideea este, fără îndoială, foarte bună. Alte ţări au reglementări similare, să ne amintim doar de Legea statutului de care se bucură maghiarii din Transilvania. Şi este perfect legitimă, în situaţia în care autorităţile din ţările de provenienţă a beneficiarilor Legii nu au grijă să le protejeze drepturile, iar în cazul Republicii Moldova, unde românii constituie majoritatea, demnitatea le este batjocorită în numele unei "independenţe" separatiste. Totodată, Legea "stranierilor" (ca să împrumut, pentru comoditate, un termen consacrat în sport) va oferi României o resursă preţioasă, până acum neglijată. Experienţa românilor de peste hotare - mă refer la convieţuirea lor cu alte etnii în condiţii ce le pretind o mentalitate de luptători şi o mai clară departajare a esenţialului de secundar, tocmai pentru că în afara graniţelor României nu îţi poţi permite luxul să fii superficial! - va accelera metabolismul întregii naţiuni, adăugându-i "ingrediente" inedite, va grăbi europenizarea ţării.

Nu cunosc textul legii, dar, momentan, aş formula câteva chestiuni de primă instanţă, la care Legea sper să ofere răspunsuri limpezi. Mai întâi, cum vor fi aleşi românii din străinătate în parlamentul de la Bucureşti, deoarece, înţelegem, această posibilitate este prevăzută? Îşi vor delega comunităţile sau asociaţiile româneşti de peste hotare reprezentanţii, evitând campania electorală din ţară, sau aceştia vor intra pe listele partidelor "intestine"? Eu cred că alegătorul intern ar trebui să ştie pe cine îşi va cheltui banii, de aceea votarea "stranierilor" ar fi judicios să se facă pe circumscripţii uninominale: îşi vor promova astfel mai onest obiectivele proprii şi nu vor "garanta", fraudulos, pentru formaţiuni politice care vor dori să-i folosească pe post de "locomotive electorale" (cum ar putea apărea, de pildă, anumite personalităţi ale exilului). Apoi, cine va avea dreptul să candideze, ce rigori şi criterii vor sta la baza selecţiei, întrucât presimţim deja o mare îmbulzeală în special dinspre anumite zone limitrofe României "actuale"? Ar fi descurajant să-i vezi în parlament, bunăoară, pe aceiaşi "români de serviciu" de la Chişinău (ca să ne limităm, exclusiv, la zona noastră), oameni care şi-au dovedit monumentala ineficienţă şi sensibila defazare în raport cu agenda europeană a României!... Situaţia românilor de peste hotare ţine de o sferă mai "celestă", ca să spun aşa, a interesului naţional. Tocmai pentru a-şi prezerva credibilitatea ca persoane şi, mai ales, pentru a nu prejudicia cauza comunităţilor din care provin, parlamentarii din diaspora s-ar cuveni feriţi de efectele politicianismului dâmboviţean.

Pe de altă parte, ca legislatori, românii de peste hotare nu au cum să facă figura unor... virgine inatacabile. Mandatul de parlamentar îi va obliga să se implice în lupta politică (şi nu numai pe subiecte ce îi vizează în chip nemijlocit!), să participe la discuţii, şi poate, uneori, să-şi pună în balanţă propriul nume de dragul unui proiect de lege dificil, cu miză strategică. Dezbaterea, confrun­tarea diferitor opinii, doctrine, puncte de vedere este fundamentală într-o democraţie. "Plebiscitul zilnic", pe care îl reprezintă naţiunea, după faimoasa sentinţă a lui Ernest Renan, îşi modifică mereu datele, în funcţie de imperativele vremii şi de împrejurările de context. Doar angajându-se în dezbateri politice, românii din afara graniţelor vor servi deopotrivă adevărul (în faţa căruia avem cu toţii aceleaşi datorii) şi propria cauză.

Sperăm ca Legea românilor de pretutindeni (sau cum se va numi ea) să fie supusă unei discuţii publice amănunţite, în ţară şi în comunităţile româneşti cărora le este destinată, în aşa fel ca să răspundă, realmente, intereselor naţionale şi să nu fie o (altă) sursă de sinecuri pe spinarea contribuabilului. Vom reveni.

1