Poeme pentru Contrafort

Epidemia fisurilor   

stare de alertă

fisurile au împânzit lumea

toţi încearcă ad-hoc

să le lipească astupe cârpească

se rup aţele crapă cusăturile

fisurile îşi cască tot mai mult gurile

medicii zic că e prea târziu

să mai administrăm vaccinuri

toţi sunt în căutare de remedii

contra epidemiei fisurilor

romanticii însă sunt

în perioada de incubaţie

a epidemiei visurilor

ei confundă gurile

cu fisurile sărutându-se

din fisurile cerului

cad ploi torenţiale

vor să înece

toate fisurile pământului

ce stau cu gurile căscate

aşteptându-şi seminţele

bat alarma cei din partidele ecologiste

cutremure alunecări de teren

stare de urgenţă în economie

buget fisurat scurgere de bani

ce-i cu legile astea fisurate?

strigă jurisprudenţa

nici o dreptate

fisuri pe şosele trotuare

fisuri talibanice în zgârie-nori etc.

zici că suntem oameni

o fi

purtăm fisurile în noi

apocalipsa-şi rânjeşte fisura

până la urechi

mai las-o baltă

filozofii spun

că metafizica vindecă rănile

Dialog: Zar - Teoria probabilităţii

recent hazardul

s-a cuibărit într-un zar cu zece feţe

uneori râde de-i plesnesc toate feţele

alteori doar zâmbeşte cu sarcasm

într-un colţ de figură

scoţându-le ochii

celor care mai cred

în jocurile de noroc

hai aruncă-l!

nu-ţi fie frică

legile lui Murphy lucrează

şi speranţa încă

mai moare ultima

(cel puţin în viaţa asta)

e zero

ziceam eu că n-am noroc

deşi stai

nu întotdeauna nimicul

dansează într-o horă lipsă

cu vidul uscător de s.s.s.

(substanţe spaţii suflete)

dacă mai încerci

s-ar putea să ai noroc

ce colorată e lumea

zarul acesta vede

cu ochii fiecărei feţe

şi monitorizează expres curcubeul

ce păcat că eşti daltonist

ce păcat că vezi totul în roz

zvâr-r-r-r-r!

de obicei a treia aruncare-i cu noroc

de ce crezi că noi doi

trebuie să devorăm inima mea

şi s-o servim la cină

din palmele tale

(degeaba o faci pe Danco-postmodernul)

ultima aruncare

a fost cea norocoasă

oricum soarele răsare

şi apune de unul singur

ha-ha-ha!

îţi râde în faţă zarul

de-i plesnesc toate feţele

în zadar ai învăţat teoria probabilităţii

oricum nu ştii care-i probabilitatea

că în această chiflă

vei găsi vreo stafidă

Criptică

cât de mult se bucură morţii

când le bagi între dinţi

câte o lumânare "in memoriam"

admiri curajul lor

când vezi cum li se aprind

luminiţe de speranţe în ochi

de la respiraţia aparentă a morţilor

lumânările fumegă

amintindu-le că eventual

ar fi fumat tămâie cândva în tinereţe

fiecare speră să fie decodificată

cutia neagră a morţii lui (ei) până

la aprinderea unei noi lumânări

Răstignirea trandafirului
pe caduceu

hai

dacă vrei

să polemizăm

despre existenţă şi democraţie

priveşte acest trandafir bordo

mai credeai în existenţa lui

după ce l-ai sacrificat

acum o săptămână

pe altarul Afroditei

îºi trãise traiul ºi ...

înghimpase mulţi admiratori

într-o a doua viaţă

era liber şi independent

noaptea făcea băi cu apă rece

în cada stăpânei

la dorinţa stăpânei

iar ziua trebuia

să răsfire miros plăcut

şi să-şi desfacă zilnic

câte o petală înrourată

n-a mai suportat atâta libertate

într-o zi

a muşcat stăpâna de degete

şi s-a ofilit

acum nici un lie detector

nu va mai stabili niciodată

dacă în culoarea lui

se ascundea

şi o doză de ruşine

acum chiar era

foarte aproape de moarte

şi ar fi preferat-o slugărniciei

ah!

te-ai plictisit!

vrei să discutăm

despre avantajele răstignirii?

de acord

ai citit biblia?

răstignirea trandafirului pe caduceu

era tocmai oportună

care sunt avantajele şi perspectivele?

o nouă o a treia viaţă

poate o altă viziune asupra lumii

după uscare

o eventuală integrare într-o ikebană

şi participare la expoziţii internaţionale

de artă multiculturală

cu coctailuri de globalitate

a trandafirilor din lumea întreagă

indiferent de culoare

şi apartenenţă naţională

îi vezi cum scandează

"trandafiri din toate ţările uniţi-vă!"?

Poem de nisip (sisifică)

dacă ai fi pe aceeaşi lungime de undă cu mine

ai putea recepţiona nu doar arhitectura acestui poem

demolat şi reconstruit

ai vedea cum ascensorul

scoate lent non stop

(pe locul unde în mod normal

ar trebui să stea acoperişul)

din subsolurile şi subsubsolurile lui

materie vie

tot felul de muşchi verzi şi cărămizii

înşiruiri de globule (-ţe)

albe roşii multicolore

poate că ar prinde bine

şi puţin ciment

(uneori ceva substanţă cenuşie nu strică)

dacă ai fi pe aceeaşi lungime de undă cu mine

ai simţi cum tot ce alunecă din acest poem

se face fluid

trece prin corpul meu găunos

curge în subsolurile

subsubsolurile umede ale acestui poem

doarme acolo secole

apoi erupe ca lava unui vulcan

scuipând stafide

pe partea superioară a acestei construcţii

(care nu va avea niciodată acoperiş)

dacă ai fi pe aceeaşi lungime de undă cu mine

ai râde de acest poem

care se tot autoconstruieşte din nisip

 Hobby

soarele lipeşte expres afişe optimiste

pe panoul cerului

vântul le rupe şi le aruncă

în alte galaxii

soarele adună cioburi din afişe

în mozaicuri

şi le fixează pe panoul cerului

ploile cu furtuni dărâmă afişele

cu panouri cu tot

şi fără nici o cultură ecologică

le risipeşte pe străzi

soarele le strânge şi le aruncă

 pe panoul cerului curcubee

noi hoinărim de-o viaţă prin această lume

avem un hobby:

colecþionãm mesaje ºi culori de pe afiºe...

la ce vor folosi?

când secundele îşi vor încrucişa braţele pe piept

noi ne vom scana sufletele

le vom trimite prin fax la origini

şi vom admira lumina

revărsându-se ca o cascadă

de pe afişele din panoul cerului

apoi ne vom întinde pe linia orizontului