Fotbalcaniculă

Fluierăturile şi huiduielile care au bruiat discursul lui Sepp Blatter (nume predestinat) la ceremonia de deschidere a campionatului mondial de fotbal erau de fapt - cine ar fi crezut!? - refrenul competiţiei care tocmai demara. Comozi şi oarecum naivi, istoviţi de căldură şi de cuvântările "moldoveneşti", abracadabrante ale lui Vasile Tarlev, ne-am retras prin casele noastre să privim fermecătorul joc cu mingea. Numai că fotbalul cu care ne obişnuiserăm nu mai exista. Ceea ce vedeam era un fotbal globalizat, intrat definitiv în postmodernitate... Şi doar după câteva meciuri ni s-a sugerat că în loc de Zidane, Figo, Batistuta, Maldini..., trebuie să învăţăm să pronunţăm corect nume precum El Hadji Diouf, Jung Hwan Ahn, Umit Davala sau Henri Camara, şi asta pentru a putea înţelege ce se întâmplă şi a nu rata complet evenimentul. Noroc că unii dintre noi, romantici întârziaţi, am pariat din nou pe numele fără de noroc, adică am crezut în veşnic-perdanţii Beckham şi Raul, care, de data aceasta, au avut un parcurs ceva mai lung, dar, din păcate, cu acelaşi final trist...

 De când cu Campionatul mondial de fotbal, urmărit în Basarabia doar la TV România 1, vecinul meu de scară, rusul Serghei, un om care mănâncă fotbal pe pâine, a început/s-a hotărât să vorbească şi să scrie româneşte. Şi pentru că nu vroia să mă deranjeze prea des, "că poate taman scrii la gazetă sau vreo poezie, domnu' Vasile", mi-a lăsat mesaje - de fapt, scurte şi nervoase observaţii la meciurile tocmai încheiate - în cutia poştală. Le-am citit şi le-am comentat la rândul meu, provocat mai ales de această surprinzătoare dorinţă a lui de a comunica şi scrie româneşte. Am păstrat ortografia originalului (aici fragmentele cu cursiv), pentru a observa mai lesne evoluţia în plan lingvistic a acestui om antrenat într-un joc deopotrivă copilăros şi matur. Nu încerc să caut multe semnificaţii pentru acest caz singular şi, să recunoaştem, neobişnuit pentru Chişinău. Lectura lui e la suprafaţă: într-un mediu lingvistic preponderent românesc oamenii încep să vorbească şi să gândească româneşte...

"Arbitrii, pot să spui, au distrus campionatu. Blatter rahat...Uite la faţa lui de hoţ şi corupt... Cei săraci nu ajung la campionat. Moldova vai de capu ei, niciodată nu ajunge acolo. Cum să arbitreze din Trinidad di tobago?" ( Aşa cum au arbitrat "cavaleri ai fluierului" din Kuweit, Egipt, Insulele Maldive... Fenomenul globalizării este ilustrat perfect prin fotbal. În opinia lui Blatter - opinie interesată, spun gurile rele - Saad Mane din Kuweit poate fi egalul lui Pierluigi Collina.)

"Rusia s-a făcut de râs... Acu să le dee insulele Kurile japonezilor. Romanţev parcă e beat, râde ca prostu... Când fumează nu se cunoaşte, dar în Japonia nu e voie de fumat peste tot... Ai vazut incendii la Moscova?... Te-a sunat Gheorghe să povestească mai multe amănunte?..." (Gheorghe e frate-meu, care se află la muncă la Moscova. A sunat, e sănătos, mi-a povestit, dar nu totul e de reprodus aici. Iată doar o glumă care circulă la Moscova după "revoluţia" fanilor de fotbal. Se spune că rugurile aprinse în centrul Moscovei se înscriu în sprijinul ideii naţionale sportive lansate de Vladimir Putin. Poate că astfel se dezgheaţă mai repede şi terenurile de fotbal, că tot candidează Rusia să organizeze Campionatul european din 2008.) 

"Trapattoni învechit, babalâc. Boicotează - cum spui tu - fotbalul. Totti enervează pe toţi. Se uită pe ecran la stadion şi aranjază părul. Cam actor prost, deşi are nume frumos, Francesco... Mai bine era Roberto Baggio, care şi tu ţii la el. Ce-a spus Hagi la televizor despre Trapattoni, că nu am înţeles tot?..." (E drept că pe Hagi nu-l înţeleg nici vorbitorii nativi de română. A spus o prostie, că Trapattoni e cel mai bun antrenor din lume. În afara terenului de fotbal, Hagi e ridicol. Poate îi sugerează cineva să renunţe la ideea de a deveni antrenor şi să se consacre afacerilor. Să mai construiască, de exemplu, un nou hotel, un Iaki 2 la Mamaia.)

"Italia scoasă afară. Cred că ei singuri vinovaţi, nu arbitrul din Ecuador, Byron Moreno - am scris numele de pe televizor. Trebuie să baţi goluri multe dacă eşti mare... Eu nu ştiu nici un nume de fotbalist coreean. Sună la televiziune şi spune să nu le mai spună pe nume, că tot uităm..." (Bietul Bogdan Tomulică, cel care a comentat meciurile echipei coreene în grupe, ne-a înnebunit. Se chinuia să pronunţe corect numele fotbaliştilor coreeni şi rămânea în urma fazelor de joc. "Choi Tae Uk pasează spre Lee Yooung Pyo, ba nu, spre Yoo Sang Chul, acesta mai departe lui Cha Du Ri, care transmite lui Park Ji Sung..." Nu i-a sugerat nimeni din redacţia de la Bucureşti să evite această enumerare halucinant-monotonă pentru urechea noastră şi să găsească şi alte formule de comentariu. De pildă, să spună, simplu şi clar: cel care a marcat "golul de aur" în poarta italienilor este Ahn Jung Hwan, jucător la Perugia.)

Spre finalul campionatului mesajele lui Serghei au fost mai lungi, mai reflexive şi cu mai puţine greşeli. O română destul de corectă, în orice caz mai inteligibilă decât cea vorbită (cum o fi arătând oare cea scrisă?) de premierul Vasile Tarlev sau de Eugenia Ostapciuc, Preşedintele Parlamentului. Recunoşteam sintagme preluate de la comentatorii sportivi români sau de la invitaţii "Clubului Cupei Mondiale".

"Cine face antijoc pleacă acasă. Nu poţi să amăgeşti fotbalul mult timp. Şi Portugalia şi Italia au făcut câteodată antijoc. Trapattoni a spus "basta", dar era prea târziu. Şi nemţii fac antijoc, dar ei câştigă că sunt calculaţi. Ei nu pot juca frumos şi atunci joacă eficient. (...) Iordănescu e bun antrenor? A spus că Danemarca e mai bună decât România. Cum poţi să câştigi cu aşa mentalitate?" (Iordănescu, în opinia mea, e o mediocritate norocoasă. Va bloca câţiva ani "evoluţia", schimbarea din fotbalul românesc şi va fi demis. Cel mai bun antrenor pe care l-a avut România a fost Bцlцni, dar el este ungur, e imposibil să vrea binele românilor, cum s-a sugerat în comentariile "patrioţilor". E curios cum de n-au aflat englezii - inventatorii fotbalului - că Sven Goran Eriksson e un mercenar suedez, cum de n-au aflat senegalezii că Bruno Metsu e rudă de sânge cu colonizatorii francezi, iar coreenilor, începători în ale fotbalului, nu le pasă că Guus Hiddink e olandez.)

"Ştiu că şi tu suferi, că a pierdut Anglia şi Spania, dar tu poţi să spui după toate acestea că fotbalul e doar un joc. Ştii că au murit oameni din pricina fotbalului ista? Un coreean a murit de prea multă bucurie, iar un rus, un elev, a murit înjunghiat de ai lui, atunci când au fost învinşi de japonezi şi s-au răsculat la Moscova... E drept că pentru noi nu este pericol.(...)( Nici un pericol. Am auzit ieri la radio o deputată comunistă încercând să ne inoculeze optimism şi poftă de viaţă. Spunea: "Nu e drept că e tot mai greu de trăit. Un kilogram de malină (Sergiu ar spune zmeură) la piaţă e doar şapte lei. Câtă vitamină doar cu şapte lei! Lumea în general e mulţumită"....)