Contrafort
Fondat in octombrie 1994
Contrafort : 1-3 (63-65), ianuarie-martie : Un pământ numit Estonia : Mihkel Nummert : Triunghiul imaginar

Un pământ numit Estonia

Mihkel Nummert

Triunghiul imaginar

Următoarea pagină

A.A. Aşadar..., vă propun să facem o trecere în revistă a prozei estoniene pentru "Estonian Literary Magazine", proză publicată pe parcursul anului 1998. Să încercăm să menţionăm, pe cât e posibil acest lucru, toate apariţiile în domeniul prozei. Vă propun să începem cu acele titluri pe care le consideraţi demne de remarcat în primul rând.

E.E. "Ziua Independenţei", scris de Kaur&Kender, este fără dubii primul roman pe lista succeselor în 1998.

A.A. Este o carte surprinzătoare într-adevăr, un debut remarcabil în toate sensurile. Subiectul - lumea fascinantă din timpul anilor de recâştigare a independenţei - a mai fost abordat în câteva nuvele până acum, Kender însă scrie despre această perioadă cu multă originalitate, aducând o perspectivă proaspătă în literatura estoniană... Impresionantă e şi scriitura. O propoziţie sau o aluzie strecurată în text sugerează o nouă pistă de interpretare sau oferă un alt înţeles celor descrise pe precedentele pagini; amintiri scurte, de maximă concentraţie şi precizie, bancuri etc. fac textul "sprinten" şi compact.

"Ziua Independenţei" e un roman plin de un umor crud şi banal, abundând în scene bahice, sex şi violenţă. Această temă, a plăcerilor pământeşti, este o reminiscenţă din lucrările lui Jay Mclnerney sau Bret Easton Ellis. Dacă aceşti americani pot fi consideraţi de noi ca purtători ai tradiţiei literare Beat în anii '90, atunci s-ar putea spune că în Estonia capitalistă, care aspiră spre valorile vestice, Kender este un nou Sauter.

I.I. Vă ascult şi nu pot să înţeleg dacă vorbiţi serios sau glumiţi. Eu n-aş plasa niciodată "Ziua Independenţei" în topul primelor 10 cărţi. Din punctul meu de vedere este o carte total obscenă şi vulgară, lipsită de conţinut, cu excepţia poate a descrierii vieţii de autentic bădăran a autorului. "Tragedia din Haapsalu" a lui Olev Remsu este o carte cu adevărat remarcabilă.

A.A. Aceasta e chiar o surpriză pentru mine. Remsu este desigur un autor bine cunoscut, însă dacă "Tragedia din Haapsalu" ar fi fost publicată sub un pseudonim, nimeni nu i-ar fi atribuit-o lui. De data aceasta Remsu a reuşit să-şi reprime dorinţa sa maniacală de a spune totul, rezultatul fiind o nuvelă cu adevărat plăcută.

E.E. "Tragedia..." este o nuvelă cu un vădit substrat documentar: Erik Normann a locuit de fapt pe insula Ruhnu. Atunci când locuitorii insulei au fugit pentru a scăpa de ruşi, el a fost singurul care a rămas. Cu câţiva ani în urmă fiul său mai lucra încă la farul Ruhnu.

I.I. Ceea ce face "Tragedia din Haapsalu" un roman bun şi atractiv la lectură este o anume disonanţă dintre evenimentele istorice bine cunoscute şi comportamentul personajului principal (o persoană idioată а la Mîşkin), care este martorul acestor evenimente.

A.A. A treia carte excepţională a acestui an editorial este, fără îndoială, "Aerul zgomotos" de Jaan Kross. Kross reconstituie povestea vieţii lui Ullo Paerand, descriind ultimii ani ai Republicii Estonia, Tallinnul din timpul războiului şi, în final, anii '80. Partea cea mai fascinantă a nuvelei este, în opinia mea, descrierea vieţii din palatul Toompea la finele anilor '30, precum şi zilele guvernului condus de Otto Tief.

Deşi ambele nuvele abordează subiecte istorice, "Aer Zgomotos" şi "Tragedia din Haapsalu" sunt în mod esenţial diferite ca realizare artistică, şi asta în ciuda faptului că perioadele de timp descrise coincid. Remsu descrie viaţa unui "ţăran idiot", nesemnificativ. El inventează o insulă, foloseşte nişte şefi locali, activişti de partid şi standartenfuhreri drept personaje ale prozei sale. Personajele lui Kross, pe de altă parte, se plimbă pe coridoarele puterii din Toompea Hill şi sfătuiesc miniştrii. Perspectiva lui Remsu este marginală şi exotică, în timp ce Kross vorbeşte parcă din partea Istoriei însăşi, în felul său maiestuos. Nu există un alt autor în literatura estonă care să ignore noţiunea de timp aşa cum o face Jaan Kross.

I.I. Apropo de Kross, el nu este vestit doar printre cititorii săi avizaţi, care îl divinizează, ci şi printre colegii săi de breaslă. Citind proza estoniană din 1998, influenţa lui Kross se observă în fiecare a treia sau a patra carte.

E.E. Constatăm că istoria rămâne tema cea mai frecventată de prozatorii noştri. Devine chiar apăsător, în opinia mea, să citeşti mereu despre faptele oribile comise de armatele străine pe pământul estonian, scump nouă.

A.A. Aşadar, am vorbit pe scurt despre cele mai bune cărţi ale anului trecut. Totuşi vom menţiona şi celelalte cărţi, pentru a respecta condiţiile acestui comentariu.

E.E. Eu voi fi întotdeauna împotriva clasificării cărţilor conform "valorii" sau "importanţei". Dar se pare că de data aceasta nu putem evita acest lucru.

I.I. În afară de titlurile menţionate mai sus, cele 19 nuvele ce urmează corespund caracteristicilor clasice ale genului (proză) şi au fost publicate şi ele în anul trecut.

"Nuvela unui artist" (Kunstnikuromaan) de Toomas Vint, o proză imaginativă care abordează problemele din viaţa şi munca unui artist; nuvela este o mostră de existenţialism clasic. "Barca" lui Kauksi Ьlle este o excelentă carte vizionară, despre viaţa satului estonian în a doua jumătate a secolului trecut, văzută de o femeie cu calităţi deosebite. Această carte, scrisă în limba Vхru şi cu pasaje pornografice, este destinată unui public select. "O vară fără evenimente" este de fapt jurnalul lui Bernard Kangro despre o altă nuvelă a sa, intitulată "Emajogi". "Oamenii crucii" (II), a doua parte a unei povestiri minunate de Enn Vetemaa, relatează despre apariţia lui Jurioo în 1343 - o proză care te fascinează la lectură. "Studentul râsului" de Eeva Park, este o povestire expresivă, uşor modernistă, despre viaţa unei femei, a familiei sale şi despre relaţiile specifice dintre oameni. "Suferinţa obişnuită", scrisă de inginerul-programator Kaarel Kallak, de origine suedezo-estonă, este o povestire despre vizita pe care o întreprind în Estonia Sovietică 100 de estonieni obligaţi de regimul comunist să se exileze. Povestirea se desfăşoară asemenea unui film de cursă lungă. Cele 600 pagini ale nuvelei "Pământul păsării albe", autor Markus Vetemaa, descriu nişte călătorii ale sufletelor, viziuni şi diverse experienţe ale morţii. Autorul insertează în text elemente de ştiinţă, descrie lupta dintre lumea mistică şi raţională, radiografiază dragostea şi oboseala unei lumi cinice. O altă nuvelă alegorică, "Ea-diavolul", semnată de Rein Pхder, înfăţişează femeia în diferite contexte istorice. Un foarte bine scris thriller, "Bufonul propriu", de Herta Laipaik, dezvăluie părţile sordide, întunecate în relaţiile umane în Estonia din perioada capitalismului timpuriu, anii '90. "Dragoste în stil estonian" de Lee Savikruus este o foarte inteligentă mistificare, o pastişă a vieţii din colhoz în anii '60, prezentată sub forma unui jurnal. Una din cele mai bine scrise nuvele ale anului trecut este, fără îndoială, "Ea a doborât 100 de bărbaţi", autor Andres Ehin, care povesteşte despre faptele eroice ale luptătoarelor estoniene de la începutul secolului. "Suferinţa" este o povestire tristă semnată de Ustav Mikelsaar, bazată pe fapte concrete. Nuvela prezintă perioada Războiului pentru independenţă într-o viziune personalizată, foarte atrăgătoare la lectură. Heljo Mдnd descrie viaţa de fiecare zi în "Un vizitator acasă". În "Nunta pe hârtie", a aceluiaşi autor, o pensionară îşi povesteşte viaţa şi comentează cu destulă aciditate obiceiurile şi comportamentul contemporanilor. "Mica căsuţă din cărţi", de Ira Lember, este o nuvelă bine construită, cu elemente de thriller feminin. Proză sătească realistă găsim şi la Albert Uustulnd, în "Curenţi periculoşi" (partea a 5-a). Două nuvele diferite a publicat anul trecut şi Mait Ago Raun: "Trezirea" şi "Caii". Prima, care cu greu poate fi numită nuvelă artistică, conţine un bogat material documentar şi amintiri personale din zilele "Revoluţiei prin cântec". A doua exploatează viaţa sexuală epuizantă, pândită de numeroase complexe şi obstacole subterane, a personajului central, un tip foarte nervos. În final, să spunem că Martin Paan a publicat "Mesaj către Egipt", o povestire simbolic-alegorică, care ne aminteşte de lucrările lui Kahlil Gibran.

1 2 Următoarea pagină

Inapoi la cuprinsul numarului

Copyright Contrafort S.R.L.
contrafort@moldnet.md (protected by spam filter and blog promotion by blogupp)
Site apărut cu sprijinul Fundaţiei Soros Moldova