|
Contrafort: - Domnule Ulrich Janetzki, sunteţi directorul uneia dintre cele mai importante şi cele mai cunoscute case de creaţie din Germania, Literarisches Colloquium Berlin, o instituţie culturală cu pedigri, care a găzduit de-a lungul anilor scriitori faimoşi din Europa şi din întreaga lume. La începutul dialogului nostru, am vrea să spuneţi, pentru cititorii din Republica Moldova, ce activităţi desfăşuraţi la Literarisches Colloquium Berlin?
Ulrich Janetzki: - Vă mulţumesc pentru ideea acestui interviu. Încerc să răspund punctual la întrebarea Dvs. Literarisches Colloquium Berlin organizează lecturi publice, workshop-uri pentru scriitorii tineri şi pentru traducători (traduceri în şi din germană). Oaspeţii casei noastre de creaţie locuiesc în cele 11 camere pe care le avem la dispoziţie, aşa că ne permitem să invităm scriitori şi traducători din întreaga lume, aceştia având posibilitatea să petreacă aici câteva luni. E o şansă unică pentru ei de a comunica şi de a cunoaşte viaţa literară din Berlin.
Obiectivul principal al instituţiei noastre este să descoperim şi să promovăm scriitori tineri din Germania, Elveţia şi Austria. Cum se observă, nu ne rezumăm la o activitate care s-ar desfăşura doar la Berlin, ci ne interesăm de toate ţările în care se vorbeşte limba germană. Ceea ce facem noi pentru traducători şi, de la un punct încolo, împreună cu ei, este să stabilim legături cu literaturile din alte ţări. Această poziţionare a noastră ne oferă şansa – norocoasă aş spune eu – să descoperim autori din Europa Centrală şi de Est, ajutându-i să-şi găsească propria cale literară, în acelaşi timp promovându-i pe piaţa culturală germană.
C.: - Câţi angajaţi aveţi şi ce departamente cuprinde instituţia pe care o conduceţi?
U. J.: - Echipa de la Literarisches Colloquium Berlin (LCB) este compusă din 10 angajaţi. Avem mai multe departamente: literatură germană şi universală, traduceri, însă nu există o separaţie foarte strictă a activităţilor. De asemenea, aş menţiona departamentul editorial, care redactează revista noastră „Sprache im technischen Zeitalter” („Language in a Technical Age” - Limbajul în secolul tehnicii). Pentru a completa acest scurt CV al nostru, aş adăuga că LCB este înregistrată ca o asociaţie non-profit.
C.: - Din ce surse vă formaţi bugetul? Cât oferă municipalitatea Berlinului şi cât obţineţi din surse private? Există în Germania o Lege a sponsorizării care vă avantajează?
U. J.: - Sursa principală pentru bugetul nostru vine de la Consiliul orăşenesc al Berlinului. Alte finanţări le obţinem de la ministerele federale şi de la diverse fundaţii naţionale. Trebuie să spun că nu primim prea multe sponsorizări de la persoane şi întreprinderi private. Marile companii din Germania, cum ar fi Siemens, Robert Bosch şi Allianz-Kulturstiftung, îşi au propriile fundaţii culturale. De aceea, noi nu avem contacte prea strânse, directe cu aceste companii, dar colaborăm destul de bine, aş spune chiar fructuos, cu fundaţiile lor culturale, fundaţii care au un statut juridic independent.
C.: - Aveţi o activitate non-stop la Casa de Creaţie, pentru că vă programaţi activităţile la fiecare început de an. Totuşi, există poate şi intervale mai relaxate, cu mai puţine evenimente şi invitaţi? Când e „vârf de sezon” la Literarisches Colloquium Berlin?
U. J.: - Vârful de sezon pentru literatură în Germania este atins primăvara (Târgul de carte de la Leipzig) şi toamna (Târgul de carte de la Frankfurt), ceea ce înseamnă că, în această perioadă, avem activităţi intense şi la Casa noastră de creaţie. De asemenea, vara este un sezon foarte potrivit pentru diverse activităţi la LCB. Avem, cum bine ştiţi, o cochetă vilă situată pe malul lacului Wannsee, ceea ce face ca lecturile şi evenimentele culturale pe care le organizăm să fie foarte atractive, memorabile pentru public pe tot parcursul verii.
C.: - Ştim că în Berlin există mai multe case de creaţie. Cât de acerbă e concurenţa? Cum vă împărţiţi banii, evenimentele şi autorii?
U. J.: - E o întrebare interesantă, cu potenţial „exploziv”, cum se spune… Însă răspunsul meu e simplu şi punctual. Cum bine ştiţi, Berlinul este un oraş cu adevărat mare, având peste 3,5 mln de locuitori. Există în acest spaţiu enorm destul loc pentru toţi, pentru diverse instituţii şi activităţi. Toate aceste instituţii îşi au profilul lor, destinat pentru un anume public. Noi, cei de la Literarisches Colloquium Berlin, ne aflăm într-o competiţie onestă cu ceilalţi, nu e vorba de „concurenţă acerbă”. Autorii sunt un bun comun, suntem datori să le oferim cele mai bune şanse de lucru şi contact cu publicul.
C.: - Aveţi şi proiecte finanţate de Uniunea Europeană? Cât de dificil este să obţii asemenea granturi, ce argumentaţie trebuie să prezinţi pentru asta?
U. J.: - Nu avem încă proiecte în derulare finanţate de Uniunea Europeană, însă lucrăm serios în această direcţie. Reţeaua institutelor europene, „Halma”, pe care am înfiinţat‑o împreună cu 15 instituţii de profil din întreaga Europă, e abia la primii paşi. Să vă descriu puţin această „construcţie” a noastră. Numele „Halma” provine de la un joc practicat de staff-urile unor instituţii şi esenţial în acest joc este să te mişti inteligent şi să-ţi găseşti locul cel mai potrivit. Obiectivul acestui joc nu este să-ţi elimini adversarul şi ostaticii pe care îi iei în timpul „luptelor”, ci să foloseşti în mod creator locaţia în care îţi ţii ostaticii, schimbându-ţi şi tu poziţia în teatrul de operaţiuni. Acelaşi principiu de funcţionare va sta şi la baza reţelei de Internet „Halma”. Vom ţine cont de experienţa personală a fiecăruia şi vom fructifica aceste idei, încercând să împăcăm şi să apropiem oamenii care aparţin mai multor naţiuni, care au o biografie, o istorie şi un fond politic diferit. Pentru început, vom aplica această strategie în ţările unde se vorbeşte limba germană şi în ţările din Europa Centrală şi de Est.
C.: - Care este ponderea proiectelor Dvs. pentru Europa de Est? Există în prezent o preocupare reală pe plan cultural a Uniunii Europene pentru noii membri UE? Care este atitudinea faţă de ţările din aşa-numita nouă vecinătate, din care face parte şi Republica Moldova?
U. J.: - Ponderea acestor proiecte este în creştere. Mă grăbesc să spun că nu numai politicienii şi instituţiile din Germania sunt interesate de scriitorii şi literatura din estul Europei, dar şi cititorii. Autori din Cehia, Ungaria, Bulgaria şi Ucraina au un mare succes pe piaţa germană. Pentru noi, cei de la LCB, este important să nu ne prospectăm activităţile ţinând cont de frontierele politice care există astăzi în Europa. De aceea am început destul de devreme să lucrăm cu autori şi traducători din Ucraina şi Belarus. Ştim că situaţia din ţările care nu au intrat în spaţiul „noii Europe” este încă destul de incertă şi grea. Acest lucru ne-a făcut să organizăm o serie de discuţii publice sub genericul „Draussen vor der Tür” (Ţările din afară), cu participarea scriitorilor din Belarus şi Ucraina. În acelaşi timp, planificăm să organizăm un festival de literatură care se va desfăşura la Bucureşti, Iaşi şi Chişinău, încercând să demonstrăm că ideea europeană nu poate fi oprită de frontiere politice.
C.: - Vorbiţi-ne despre proiectul pe care îl desfăşuraţi în luna iunie a acestui an în România şi Republica Moldova.
U. J.: - Am planificat un festival (de fapt, o reuniune mai solidă…) la care să participe, în special, autori din această regiune, din ţări vecine sau apropiate de România şi Republica Moldova. Vor veni, aşadar, autori din Slovenia, Ungaria, Republica Moldova, România, Bulgaria şi Germania. Festivalul va începe cu un performance (o serată literară) a autorilor noştri în cadrul Târgului de Carte de la Bucureşti. Pe urmă, echipa se va deplasa la Iaşi, un oraş, cum bine ştiţi, plin de studenţi, îmbibat de cultură, situat la frontiera cu Republica Moldova. Aici scriitorii participanţi la festival vor avea lecturi cu public şi vor participa la discuţii literare, legate chiar de textele lor. Ultima staţie a acestui festival mobil va fi oraşul Chişinău. La Universitatea „Ion Creangă”, cu care colaborăm pentru organizarea acestui festival, scriitorii vor susţine lecturi şi vor discuta cu publicul pe subiecte literare.
C.: - Domnule Janetzki, ce noutate aduce Estul în concertul cultural european? Vă întrebăm, desigur, şi din perspectiva experienţei Dvs. concrete.
U. J.: - Pentru noi, cei din Europa de Vest, e o foarte bună oportunitate să vedem şi să înţelegem ce se întâmplă cu adevărat şi ce schimbări au loc în Europa de Est. Cultura, literatura în cazul de faţă, e şi ea o modalitate de cunoaştere. Autori, precum Andrzej Stasiuk (Polonia), Nora Iuga (România), Juri Andruchowytsch (Ucraina), ca să mă rezum doar la aceste nume, ne-au demonstrat, în aceşti ani, că Europa de Est merită a fi cunoscută şi prin scriitorii săi. A fost o mare surpriză pentru cititorii noştri să cunoască autori de valoarea celor menţionaţi mai sus. Există, nu spun o noutate, un uriaş potenţial creator în Europa de Est.
C.: - Literarisches Colloquium Berlin a găzduit, în 1995, un grup de scriitori basarabeni – Spiridon Vangheli, Vasile Gârneţ, Arcadie Suceveanu, Grigore Chiper, Irina Nechit, Emilian Galaicu-Păun -, care au susţinut lecturi publice în cocheta sală de conferinţe de la Wannsee. Revista „Contrafort” a reflectat acest eveniment. Aţi invitat de-atunci încoace scriitori din Moldova? Cum se poate obţine o bursă de creaţie la Literarisches Colloquium Berlin?
U. J.: - Da, îmi amintesc cu plăcere de acel desant literar şi cinematografic la Berlin. Vă mulţumesc pentru faptul că aţi acordat destul spaţiu pentru reflectarea acelui eveniment. De atunci Casa noastră de creaţie n-a mai găzduit autori din Republica Moldova, dar asta nu înseamnă deloc că am pierdut interesul pentru acest spaţiu cultural. Bursele la Literarisches Colloquium Berlin sunt promovate, gestionate de diferite fundaţii germane. Autorii şi traducătorii care doresc să obţină o bursă la LCB trebuie să depună dosarele la două fundaţii: „Stiftung Preußische Seehandlung” şi „S. Fischer Stiftung”. De asemenea, dosarele pentru concurs pot fi depuse direct pe adresa lui Literarisches Colloquium Berlin. Toate informaţiile le găsiţi pe site-ul: http://www.lcb.de/home/
Chişinău-Berlin
martie 2007
|
Inapoi la cuprinsul numarului