Poeme din Rusia

                                   ***

săgeatapeşte nu e un sunet semnificativ

săgeatapeşte vorbeşte la telefon pe-nserate

săgetapeşte cască de plictis alo alo tu mă

auzi eu sunt săgeatapeşte zice

săgeatapeşte crede în Dumnezeu în orice

Dumnezeu ea are concepţie proprie despre sex

Internetul o fascinează şi-ar dori alt nume ceva

confortabil şi cald ca un fular pufos moale

săgeatapeşte în fiece zi moare de câteva ori

da frecventează psihanalistul încearcă să-l convingă

săgeatapeşte nu e o aberaţie aliteraţie săgeatapeşte e

vie veridică şi magnific străluceşte la soare şi ce dacă

ea nu stăpâneşte vreun  adevăr vreo idee bizară şi ce dacă

e puţin chioară nu vreau să scriu oarbă nu-şi asumă nici

o răspundere urăşte gloata îi place poezia absurdul şi se consideră o

specie aparte fără patrie fără permis de şedere o impertinenţă

dacă semnează astfel săgeatapeşte

                               ****

săgeatapeşte citeşte zilnic unora li se pare că acelaşi volum Tolstoi

Dostoevski Turghenev uneori dă pe la Shakespeare dar nu importă citeşte ca

să-i treacă noaptea citeşte iarna mai repede nu are altă ocupaţie amant soţ

copii ca să-i ceară tartine

nu mai speră la dragoste sex cum şi-ar coase ochii într-o

broderie citeşte  inaccesibilă sieşi şi fiilor de proletari în Rusia

e înspăimântată de ruşi în China de revoluţia culturală nici într-o

ţară nu s-a simţit fericită nici de-un bărbat nu s-a considerat iubită

aşa trăieşte ca valurile ca un organism unicelular se răsuceşte ca o

amebă din manualul de zoologie în juru-i nu mai cunoaşte pe nimeni

poartă lentile cu aceiaşi ochi priveşte binele şi răul mintea ei sesizează

doar că aici unde trăieşte de dimineaţă până seara târziu e iarnă

                                     ***

aştept la geam ceva să dăinuie măcar de-ar veni dragostea zice

de-ar veni deodată ca un anotimp greu de zăpadă accept să fiu singură şi să

mă strângă iarna la sânul alb azi chiar am văzut o babă de omăt cu sâni

maiestuoşi ca Barbie de-ar veni dragostea zice de-ar veni mai aproape de

fiinţa mea ca un sclav corpul meu de teracotă poate în ţinuturile calde

asta  nu mai are priză dar aici cu ce-mi voi umplea nopţile da de-ar

veni de-ar dura ca o iarnă polară în care cineva îl citeşte integral

pe L.Tolstoi inclusiv epistolele

                                 ***

octombrie a venit ca un nebun la ziua mea a

căzut prima zăpadă îmbrac un burnuz demodat

ca şi cum aş îmbrăca un cuvânt arhaic şi-mi

spun octombrie a venit aşa fără vreun stil dar

aici la spital e singurul ce a voit să te vadă

                               ***          

deodată au înflorit măslinii nu i-am văzut niciodată

în mintea mea aşa tragic au înflorit măslinii străvezii

de mare aglomerare ehei stai aşteaptă-mă petalele lor

cad de pe corpul fierbinte miroase a iod a ocean a mare

şiroiesc măslinii azi asta e marea minune ce s-a produs     

copilăria mea a trecut la braţ cu un greier pe străzi ca ploaia

                               ***

săgeatapeşte uită ce-a citit se gândeşte să-şi schimbe

numele îndelung serile priveşte harta politică a lumii

ca un film color despre dragoste înainte de culcare îm-

bracă o ţară ca pe o cămaşă de noapte în fiece seară altă

ţară azi a îmbrăcat India mânecile ei lungi o fac să arate

ca o stafie dar ce bine va dormi la noapte ieri îmbrăcase

Africa ce continent saltimbanc avuse vise ciudate influ-

ienţate de Kutzee probabil oricum pentru ea nu e nici o

diferenţă ţările-i par un sat îndepărtat în care bunica ei

nu s-a măritat un site virtual creat de cineva anapoda mai mult

cu mâna stângă decât cu dreapta şi eu am fost la Paris eram

să zic în Arcadia am fost da şi pe case creşteau cariatide

da şi-am aprins un rug pe stradela Urşilor şi de pe podul Mirabeau

am privit în apă dar n-am văzut să se scurgă iubirile                   

                              ***           

săgeatapeşte fumează Moore

dragostea ieri seara i-a întors spatele ei şi ce

dacă nu a văzut-o nimeni ea a existat în mintea

flămândă şi nimic n-o costa s-o transpună în realitate

dar nu a făcut-o de teamă da lumea crede propriilor ochi

două mâini două picioare uite-un băiat numai bun de iubit

dacă zici că iubeşti arată-ne drăguţo obiectul Sapho ce Sapho

cine-a văzut-o vreodată carapacea broaştei ţestoase cânta între

degetele ei cântă cântă despre toate posibilităţile vieţii

care tremură în inima mea (nu vreau să scriu morţii) numai

de groapa cu var nu cânta nu-mi întoarce spatele dragostea ei

se joaca de-a prinsa în curte ia lecţii de ritmică în crângul de mesteceni

se scaldă în Toora-Hem da dar dragostea ei nu e bărbat nu e femeie

nici nu are ce arăta dragostea ei o idйe elastică care-şi aşteaptă timpul

un adevăr anacronic un autobuz de umbră

                              ***

în ajunul culorilor galbene ziua mi-aduce

lungi frământări trec pe stradă cu bucuria

îmbuteliată un biciclist saltă pe-o roată

adresa mea azi e un cal de piatră îmi zâmbeşte

deschis călăreţul la picioarele mele o cioară-şi

aprinde-o ţigară vântul ţipa ca un coşmar

importat dintr-un trib necivilizat salutabere

salutabere căluţule azi am dispoziţie şi-ţi spun

rămas bun

                             ***

sunt un poet genial modestia am dus-o la anticariat

şi acolo se vinde la preţ de nimic la pătrat la cub şi la

puterea a zecea genial deşi n-am scris nici un rând cel

puţin bun da prevăd toate insinuaţiile nu stăruiţi da chiar

genial ştiţi nu am deschis până acum nici o uşă într-o

zi se vor deschide singure m-am săturat de motani de

broaşte nu mai sărut nici o broască nu scriu despre

flori culori şi alte enormităţi vreau să scriu despre

sine despre sperma bărbatului despre prietenul meu

despre câinele trist fără el despre inima ce urlă ca un

lup la menajerie fără speranţă despre banii ce veşnic

îmi lipsesc nu vă gândiţi la bani atunci nu are rost

să trăieşti dar la ce vă gândiţi ei tu acolo pe scenă

unde nu te ajunge nici o privire de ce-ai scris despre

iubire nu prea se vede să fi iubit ori să nu fi avut alte

necazuri preocupări idei teme modeste teme himere

teme năluci de care te temi că împuşcă teme că nişte

femei aborigene într-un oraş cu tei teme sălbatice în

ţinuturi barbare teme bolnave teme vulgare dezgolite

veleităţi antice nu-mi săreaţi înainte ca nişte purici

ceasul inimii mele e perfect ca un Breguet da sunt

un poet genial îl invidiez pe Tom Wits nu mă trezesc

în dantele chiar dacă n-am scris nici un rând şi zilele-mi trec

printre târfe rusoaice da la birt nu mai vreau să ascult

dulcegăriile barzilor lacrimogene poeme am aruncat

pe geam televizorul îmi câştig pâinea într-un mod departe

de-a fi ideal şi merg pe străzi merg şchiop merg solitary

da sunt un poet genial discursul meu e unul al vieţii

mi-aş dori poate un palton mai cald şi mai comod în