'Civilizaţia constituie cel mai bun vehicul pentru afirmarea unei culturi'

- Boris, a trecut aproape un an de la primul nostru interviu din "Contrafort", în urma căruia mai mulţi cititori ne-au solicitat informaţii suplimentare despre "basarabeanul de la Tallinn", personaj enigmatic şi insolit. Cum au mai evoluat lucrurile de atunci, care este statutul tău actual?

- Nu s-a schimbat nimic, pentru că acel dialog cu Vitalie Ciobanu l-am înregistrat în februarie, era iarnă - acum este iarăşi iarnă, dacă nu calendaristic, în orice caz meteorologic, cum putem vedea prin geamurile autocarului. Pe plan personal a intervenit o mutare de domiciliu: mi-am găsit un nou loc de lucru, am devenit, după o expresie în estonă: "olen pealinnapoiss", adică acum sunt "băiat de capitală": lucrez la Biblioteca Naţională a Estoniei şi locuiesc la Tallinn. Îmi place această muncă, este destul de comod. Secţia în care am anumite responsabilităţi se numeşte "schimb de cărţi cu ţările lumii". Am de a face cu literatură editată în Letonia, Lituania, Rusia, Polonia, România, Moldova, Bulgaria, cu cărţi din spaţiul fostei Iugoslavii - adică o geografie care îmi este destul de familiară.

- Cam ce fonduri de carte are Biblioteca Naţională a Estoniei? Noi am avut o "excursie" în această incintă, graţie ţie, şi trebuie să spunem că ne-a impresionat aspectul, dotarea tehnică, spaţiile largi de depozitare, sălile de lectură şi modul de amplasare a periodicii: totul este bine pus la punct, facilitând contactul cu cartea.

- Biblioteca Naţională are circa 5 milioane de cărţi. Politica instituţiei constă în identificarea şi selecţia unor cărţi din ştiinţele umaniste: istorie, filozofie, cultură generală, arte plastice şi bineînţeles beletristică. Acesta este "trendul" bibliotecii noastre, care se va redeschide în decembrie. În Tallinn mai sunt biblioteci (cum este cea a Academiei), dar care se ocupă preponderent de ştiinţele exacte.

- Cum estimezi fondul de carte românească şi în ce măsură România este receptivă la comenzile pe care le faceţi de-aici din Tallinn?

- Cu regret, avem foarte puţină carte românească şi acest lot neînsemnat datează de prin anii '70-'80, adică din perioada comunistă. Şi mai rare sunt titlurile din Republica Moldova, mai ales literatură cu caractere ruseşti şi doar câteva volume în grafie latină. Legăturile noastre cu Biblioteca Naţională a Moldovei se apropie de nivelul zero. Am fost nevoit să stopez în această toamnă livrările noastre către Chişinău, pentru că nu primeam nimic din partea lor. Îmi pare foarte rău. Legăturile cu Bucureştiul, cu Biblioteca Naţională a României, sunt ceva mai bune, dar oricum lasă mult de dorit. Principalii parteneri strategici ai noştri sunt Letonia, Lituania, Polonia, Cehia, Ungaria - însă eu nu mă ocup de Ungaria, ea constituie un capitol special - şi desigur, Rusia: Petersburg, Moscova.

- Cititorii estonieni sunt interesaţi de literatura fostelor ţări "frăţeşti" ori se simt preponderent atraşi de literatura occidentală?

- Estonienii sunt un popor foarte cititor, aici citeşte toată lumea, de la alcoolici la academicieni. Alaltăieri, de pildă, mi-a făcut o vizită la birou un om care îmi cerea nişte ziare în limba bielorusă. Sunt oameni care citesc în chineză, care caută literatură din cele mai diferite ţări.

- Boris, să trecem la o temă de interes mai general. După zece ani de la declararea independenţei, în Moldova şi Estonia, cum ţi se pare că au evoluat aceste ţări?

- Ştim bine că diferit. Estonia participă deja la negocierile cu Uniunea Europeană, pe când Moldova, din păcate, rămâne în zona gri a Europei răsăritene şi nu participă la acest proces. Moldova nu este nici măcar ţară asociată la UE şi nu se ştie când va obţine acest statut, asta în comparaţie cu România, care a şi fost invitată la Helsinki, în decembrie, împreună cu alte cinci ţări din Est, să înceapă negocierile de aderare. Or, Estonia, în ultimul deceniu, s-a dezvoltat mai dinamic şi decât România. De ce, este deja o altă chestiune.

- Cauzele sunt multiple, numeşte două-trei.

- Sper să nu mă luaţi drept un conservator în sensul vechi al cuvântului, îmi place să mă consider conservator "de croială nouă". Eu cred că estonienii s-au arătat mai capabili de independenţă, pe când majoritatea republicilor sovietice n-au reuşit să facă nimic. Priviţi ce se face în Ucraina - o ţară cu un potenţial, cu o populaţie foarte mare, cu un teritoriu întins, dar sfâşiat de contradicţii. De ce? Pentru că nu există o unitate naţională, nu există o idee naţională la baza acestui edificiu politic. Şi nici Moldova nu a reuşit să susţină examenul la independenţă. Cu excepţia ţărilor baltice, în spaţiul ex-sovietic, întâlnim aceleaşi probleme.

- Dar ce crezi că a stat la baza acestei dinamici mai accentuate şi mai vizibile în cazul Estoniei?

- Cu alte cuvinte, de ce succese în Estonia şi insuccese în Moldova. E foarte simplu. Pentru că nu există o naţiune "moldovenească", după cum nu există o naţiune ucraineană, sau bielorusă. Naţiunea e o noţiune ce a luat fiinţă în secolul 19, în orice caz după epoca revoluţiilor burgheze. În Estonia există o naţiune compusă majoritar din etnici estonieni şi într-o proporţie importantă din etnici ruşi, care formează împreună o societate. Or dacă nu există aşa ceva, nu pot fi formulate anumite scopuri. Ştiţi foarte bine situaţia din Moldova. Încă acum 15 ani, când pentru estonieni era clar că vor deveni independenţi, ei deja îşi creaseră un anumit proiect naţional la care a aderat majoritatea concetăţenilor.

1 2 3

Următoarea pagină