Plonjare deasupra şi dedesubtul New Yorkului (1)

Văzut de sus, New Yorkul pare o platformă extraterestră. Cu luminiţele lui pâlpâind, l-am simţit ca pe o stea mustăcioasă care îmi făcea cu ochiul. Ce mi s-a părut de la început că pluteşte deasupra New Yorkului a fost duhul unui Salvador Dali cam bătrâior şi hârşâit, fără smintelile tinereţii. Mustaţa lui înţepăcioasă părea că atârnă peste ferestrele celei mai subţiri clădiri din Manhattan, acel edificiu ca un sandviş cu diamante sau ca o lamă de ras, care se preface a fi turtit intre celelalte matahale din piatră şi sticlă.

Al doilea lucru cu care am dat nas a fost Universitatea Columbia, unde m-au întâmpinat cu bineţe veveriţele ţopăind în iarba verde. Îmi plăcea aerul acesta englezesc, de roman victorian, deşi latinismele de pe clădiri sunau scrâşnit în pronunţia atât de împiedicat-nelatină a vorbitorilor de limbă engleză. M-a lovit în moalele capului biblioteca uriaşă, ei, da, o vrednică urmaşă a celei din Alexandria, cu care aveam să mă hârjonesc în lungul drum al zilelor ce urmau către noapte. Biblioteca era un templu stratificat, un castel de nisip cu balenieră, o rochie cu horbote.

Cât despre oraş în sine, el este, fireşte, o burtă cu toate etniile posibile, aşa încât ceea ce îl exprimă cel mai bine sunt mâncărurile. Toată lumea rumegă, molfăie, bea şi ronţăie cu poftă ceva la New York. În amurg, oraşul primeşte o aură viorie de cearcăn, de parcă ar fi fardat în stil veneţian, iar zgârie-norii par a fi unghiile lăcuite ale unei uriaşe zeiţe postmoderne de cabaret. Hudsonul, murdar şi nilos (ei, da, am hotărât că este un Nil newyorkez), curge ca o centură de castitate cam ruptă. De altfel, acest lucru mi s-a părut a fi de la început esenţa New Yorkului: era un oraş violat de atâtea ori, încât făcuse din viol un mod de viaţă. În metrou, zărisem la un moment dat doi cititori. Unul avea în mână "Romeo şi Julieta", celălalt, "Lolita". Sucită trecere de la Shakespeare la Nabokov, dar cordonul acesta ombilical care lega epoci atât de nepotrivite între ele îi venea ca o mănuşă Americii. Era o ţara proaspătă, conformistă, dar şi pidosnică, flancată de puseuri de exotism şi stranietăţi învolburate.

Dacã la suprafaþã Columbia University era presãratã cu veveriþe vesele şi mâncãtoare de castane, subteranele erau nişte burþi umplute cu cãrþi. Atmosfera de roman victorian era încercuitã de un oarecare nimb iezuit care se spulbera, însã, atunci când uriaşele capele, care adãposteau pânã şi papirusuri egiptene, îşi iveau frunþile boltite. Coborâm cu liftul la etajele de dedesubt unde, singuratice ca nişte prinþese adormite, zãceau în muþenia lor delicatã, cãrþile. Era nãstruşnic sã ştii cã, la New York, existã şi aşa ceva, cãci dintr-odatã metropola primea un veşmânt erudit, un fel de sari stratificat în epoci şi civilizaþii înşirate pe aþã ca mãrgelele. Îmi gãsisem un birou potrivit într-o hrubã feritã de ochii lumii, chiar dacã el era brãzdat de scrijeliturile unor predecesori care se rãfuiserã cu propriile frustrãri sexuale şi scriseserã scârboşenii care la noi erup doar în closetele publice. Palimpsestul aflat de mine suna cam aşa: I'm the whore of the books/I hate sex/ I dream about making love to a stallion while riding him bareback. Men just aren't satisfying enough. The man who moves with my body as a horse does, id the man I will love./ I love Columbia hairy pussies/ What would you rather be doing at this moment? a. fuck a girl up her bud, b. a little menage-a-trois, c. study till brains blow up, d. chop off a man's penis and have it transplanted onto his forehead?/I get hornu reading all this, so I just masturbate right here/ Start having sex with people, not with bodies/ Kill all rapists/ What does it feel like to have oral sex with a woman?/ Does more homos mean more girls for me? Am colecþionat o întreagã antologie cu micile scârboşenii scrijelite de studenþaşii de la Columbia, just for fun, dar nu e cazul sã aştern pagini întregi aici. Aşa cã mai bine sã povestesc despre zgârie-nori. De vãzut îi mai vãzusem eu iþindu-şi vârfurile þuguiate ca nişte Olio în serie, dar de atins nu-i atinsesem. Aşa încât atunci când am luat feribotul spre Staten Island, am făcut-o fiindcã am voit sã zãresc zgârie-norii în turmã. Erau vineþii şi gri şi c-un singur ochi, drept care m-am gândit la nişte ciclopi. Îmi tihnea sã-i zăresc de pe apă, uşor aburiþi cum erau, şi falici, desigur. S-ar putea spune chiar că Manhattanul este excesiv falic. Cu timpul, însă, zgârie-norii s-au îmblânzit, de parcã ar fi fost expulzaţi de către zei. Erau nişte colţi neîncovoiaţi de mamut. După prima ochire de pe râul Hudson sau, mai bine zis, din zvârcolirea apelor întretãiate, m-am apropiat de uriaşi şi nu oricum, ci cocoţându-mă pe World Trade Center. De sus, din înaltul cerului, mã simþeam ca Jim Morrison drogat, visându-se vultur-şaman. De sus în jos, zgârie-norii erau nişte conducte înfipte în mãruntaiele pãmântului, de parcã ar fi vrut sã ia toată vlaga acestuia. Un fel de a face dragoste, atâta doar cã nu femeia îl epuiza pe bărbat, ci invers. Zgârie-norii îmi zgândăreau trufia, erau aroganþi ca orgoliul meu, cel puþin aşa îmi plãcea sã cred. Puteam să chiui, să urlu, nimic nu-şi mai avea rostul aici, pentru că mă aflam chiar dedesubtul imperiului norilor, unde lucrurile păreau sã fi primit o injecţie letală. Aşa cã m-am lãsat sã zbor încetinit, cu mişcări de peşte moale, plonjând ici şi colo pe ţuguii Manhattanului. Botezasem zgârie-norii atât Stalagmiţii cât şi Stalactiţii.

1