înlănţuire

Te-am căutat după culise de dealuri şi arbori

                                                miniaturali

în leagănul anemonelor de mare

printre căderi păgubitoare de limite

şfichiuită de asurzitorul mim şi clovn

te-am căutat în umbra lucarnelor

în spatele ușilor

te-am căutat în nopţile cu lună

sunt gata să cred Doamne că m-ai lepădat,

                                                singură sunt

pretind că trăiesc cu adevărat

că sufăr

şi mi-e teamă că plâng

mi-e teamă cum mi-e foame ori mi-e sete

ceea ce-mi serveşte timpul

în loc să-mi potolească această nesăbuită poftă de

                                                laşitate şi nebunie

mă îngrozeşte şi mai mult

suflet al meu, câmp de bătălie

întindere de şerpi tot mai tăcută şi multă

ca o iubire

doar cuvântul i-ar putea elibera

chem tăcerea cum m-aş îndemna pe mine departe

                                                de uşa deschisă
vederilor întinsă nemărginită lumea

cu nimic din câte înafară ai conceput

înlăuntrul meu - deşert lipsit de speranţă şi mut

siberie

zăpada în care îngroapă un prunc în inima siberiei
ioana spune alb ca varul peretele în care caut uşa

                                                în pământ
de crăciun
între doi molizi cu pruncul de şapte luni în braţe,

                                                unicul copil, ilie
i-am dat numele tatălui meu
zăpada e uşa în adâncime
îngerii fâlfâie îmi spuneam
dincolo de groapa alb zidul alb uşa albă
un loc sigur degetele mele caută în pământ
pentru feţişoara lui îmbodolită în basma
să-l apăr de lupi să-l apăr de fiare de lume să-l apăr
erai
în împăcarea mea cu moartea
pe cer nu se vedeau stelele
de după copaci nu sclipeau priviri înfometate
doar eu şi el mamă şi fiu
departe de geamul în care nu arde nicio lumânare

degetele
dacă ai fi trecut peste ele
ar fi trosnit ca vreascuri

doamne
nu erai printre arbori nu mi-ai deschis uşa în alb
nu te-am regăsit printre fiare

mi-ai trimis tulpini de copac
de pe care am smuls cu dinţii coaja
mi-ai trimis lovituri de bocanci
sperieturi cu arma batjocură
un moş gerilă admirat de copii de crăciun
mort pe ilie
erai în al nouălea cer
căutată în zăpadă
uşa spre tine...

golul

alex tace. tăcerea e un drum lung de la marginea

                        pădurii până la marginea oraşului
tăcerea se măsoară în fâşii de cer

anca e departe lăsând paşii ei alături de paşii lui

când vorbeşte
alex ştie că o iubeşte pe anca


ea nu-i răspunde se goleşte de lucrurile care se văd

                                                odată cu plecarea lor
durerea goliciunii e o rană care nu apare pe chipul ei
de-ar fi să se caute anca nu s-ar găsi
iarba nu intră în pustiu chiar dacă îi înţeapă obrazul
florile nu intră în pustiu alex gândeşte se ţine pe anca                                               precum cerul pe crengi
dacă omul ar fi un nor anca ar fi cerul

anca a moştenit pustiul de la mama ei care l-a

                                    moştenit de la bunica:
mama plantează o livadă de pruni dar niciun copac

                                    nu-i trece pragul
bunica plantează o livadă de meri dar niciun copac

                                    nu-i trece pragul
mâinile lor construiesc câte o casă de unde pustiul

                                    iese în ploaie
şi iarba tot nu germinează
cresc câte un copil în care varsă pustiul şi acesta se

                                    extinde tot mai mult
într-o dimineaţă când anca se joacă cu păpuşa
în fântâna din faţa casei clipeşte un ochi de apă
pustiul se pleacă peste colac
luând cu el ochii mamei gura bunicii ţipă
în urmă aleargă un sat
un copil în prag rămâne orfan între păpuşe

alex e fericit
dar fericirea e un lucru schimbător
sâni şi fese sunt anca pe iarbă – o amintire când nu

                                                            ţi-e foame

anca e singură
după mult timp picioarele o poartă spre casă
clădirile se înşiruie de-a lungul oraşului

ici colea se aprind lumini
pentru a nu vedea un ochi în apă
anca se vrea printre lucruri care nu se văd
dacă în ea ar fi măcar o uşă dumnezeu s-ar închide

                                                            în inimă

din lumea lor

se ascund unul altuia cu graba ploii revărsată prin

                                                hârburi la vila veche,
cu graba câinilor de a-şi lătra păsul înaintea

                                                străinilor,
se întorc de unde n-au pornit, fără ca undeva

                                                să ajungă
neobservat tatăl meu a început să adape copacii

                                                din căuşul palmelor
să crească iarba, rotunjind golul prin care i-a scăpat

                                                roata cerului
cărată de la marginea lumii
se duce umilit, subţiat de guri nevăzute, o lacrimă

                        părăsindu-i pleoapa şi cu un surâs nerecunoscând această lume

singur părea şi înfometat de el pământul

şi mama: de aici încolo ne vom zbate ca fluturele

                                                            în plasă,
paşii ei trec prin mine, schimbă locul lucrurilor
dintr-un ungher în altul umbra ei saltă, creşte,

                                    descreşte, ecoul vocii ei
de acum încolo ca fluturele în plasă, eu
cu rotundul cerului turnat din inima lor, în

                                    mijlocul camerei
cu pământul, sferă săltată din gol, la picioare
cu palmele acestea crescute din tainicile mângâieri şi

                        sudoarea trupului lor pătimind

caut sufletul meu, doar al meu, prinsă cu suflet

                                                dintr-o inspiraţie
(într-o zi în rssm eram copilul lor, pe atunci nu ştiam nimic despre voi,  ţara despre care un coleg spunea că e un magazin din capitală, că ne-ar fi unit o dramă, în care unii în faţa altora rămânem ai noştri, că mi-ar fi plăcut să merg pe străzile voastre, să ascult cum vorbesc trecătorii, să le fac să vorbească pe vânzătoare, să inspir cuvintele alcoolizaţilor prin baruri, nu ştiam nimic, învăţam a vorbi, spuneam mamă şi tată în limba lor.
într-o zi, asemeni mie, un copil mare, tata creştea copacii din căuşul palmelor, adăpa iarba)

în sufletul meu
ca între coperţi adunate: bucăţi de amintiri, ochii lor, vocea lor, copilăria mea roasă de îndoieli şi temeri, fâşii multicolore din hainele lor, o cămaşă înflorată, pardesiul de culoare mov, primele cărţi cu poveşti populare, zâmbetul lor
mobilierul cumpărat din banii lor, din cadranul

                                                            uşii lor
descoperindu-mă privirea
- de acum încolo ca fluturele în plasă, ecoul ei peste
lacrima lui
în adâncul căreia micşorată
ca dusă în trecut
privesc din oglinzile lor
multiplicând tăcerea

            (Sibiu, Casa Hermes)

ascund ochii tăi

caut unde nu mi-am găsit locul
ceva ce credeam a fi inima ta în inima mea

unde credeam că e suflet ascund ochii tăi

unde suntem azi

e un loc înlăuntrul nostru departe de locul unde

                                                            crescu iubire

dacă nu aş fi drumuri despărţire aş fi liniştea

                                                            acestei seri

depărtarea e un ascunziş apari din unghere unde

                                                nu credeam că ar fi uşi

că aş fi putut deschide geamuri

gânduri se leagă se dezleagă

dacă iubirea mea ar fi un bec ţi-aş fi luminat acum

                                                în interiorul camerei

ţi-aş fi cunoscut singurătatea

serile neliniştea

mâinile tremurânde de oboseală cutia cu lapte

                        revărsat pâinea mucegăită de sub bol

ţi-aş fi auzit pirţul mersul legănat spre camera de baie

ţi-aş fi luminat întreaga noapte

în zori m-aş fi stins din fierbinţeală

mulţimea de flori e pentru a fi cumpărate de bărbaţi

                                                sparge liniştea nora
iubirea e un sentiment din flori

buchete multicolore preţuri fundiţe argintate

pustiul îl alcătuiesc spaţiile aglomerate locurile

                                                unde nu eşti tu

seara

mă întorc la mine

la paharul cu lapte

un măr de pe tavă

1