Cartea cu o singură parte

În orice librărie ar intra, cititorul dornic de poveşti, poeme şi interviuri se repede direct asupra standurilor unde sunt expuse cărţi de ficţiune. Spaţiul fizic al librăriei se restrânge brusc la rafturile Bibliotecii Polirom, Cărţii de pe noptieră, la Raftul Denisei, la cel unde sclipesc cotoarele cartonate de la Cartier sau se arată elegant copertele tipărite la Debrecen ale cărţilor Rao. Cu toate acestea însă, ficţiunea ocupă cu greu un sfert din numărul volumelor  aflate la vânzare. Celelalte trei sferturi trec neobservate în ochii împătimiţilor de literatură. Pentru articolul acesta m-am hotărât să scot în faţă un gen oarecum hibrid: cărţile de popularizare a ştiinţei. La o simplă ochire peste traducerile româneşti ne dăm seama că doar Humanitas-ul publică sistematic astfel de volume.

Colecţia a debutat cu traducerea a 12 volume din seria Science Masters, cărţi ce au făcut vânzări uriaşe în întreaga lume fiind un soi de bestselleruri ale genului. Probabil că numele cel mai cunoscut cu care colecţia s-a lansat e cel al fizicianului Stephen Hawking. Tematica incitantă a cărţilor sale (istoria timpului, găurile negre, teoria stringurilor etc.) precum şi mediatizarea fizionomiei sale deosebite (invalid cu o figură uşor scofâlcită şi blajină, care nu poate vorbi decât prin intermediul unor aparate vocale foarte complicate) au stârnit interesul unui public care, la mijlocul anilor ’90, a început să deguste şi alt soi de literatură decât cea de ficţiune. Seria Science Masters a continuat cu volume extrem de felurite, de la genetică (Richard Dawkins – Un râu pornit din Eden) la matematică (Mario Livio – Numărul de aur) şi de la fizică (Steven Weinberg – Descoperirea particulelor subatomice) la sexologie (Jared Diamnond – De ce e sexul o plăcere?). În cele ce urmează, vom abate mai cu seamă atenţia asupra volumului cel mai recent al colecţiei, Banda lui Möbius,  de Clifford A. Pickover.

Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu matematica, precizez de la bun început că subiectul cărţii de faţă este topologia, o ramură derivată din geometrie ce studiază proprietăţile corpurilor, spaţiile cu mai multe dimensiuni etc. Cum însă domeniul topologiei este extrem de larg şi de generos, autorul a ales ca temă numai un singur obiect topologic interesant, Banda lui Möbius, cel mai simplu „lucru” cu o singură parte. Dacă alegem o foaie de hârtie obişnuită, de pildă, foaia pe care citiţi acest articol, veţi vedea că are, cum e şi firesc, două părţi. Faţă şi verso. Cea mai simplă dovadă că aşa stau lucrurile e că nu se poate trasa o linie cu creionul care să acopere ambele părţi, fără a-l ridica de pe hârtie. Acum încercaţi experimentul următor. Luaţi o fâşie îndeajuns de subţire de hârtie şi apropiaţi-i capetele ca pentru a forma un cerc, numai că, înainte de a lipi cele două extremităţi, răsuciţi unul din capete cu 180 de grade. Aparent, gestul e banal, dar prin această operaţiune revoltător de simplă am trecut din universul obiectelor cu două părţi în lumea celor cu o singură parte. Încercaţi să trasaţi pe fâşia astfel obţinută o linie cu creionul. Veţi vedea că, fără a-l ridica nici măcar o dată, ambele „feţe” vor fi haşurate. De la acest obiect minunat şi de la proprietăţile lui cu totul şi cu totul încântătoare porneşte cartea de faţă.

Clifford A. Pickover ştie cum să conducă firul dezvăluirilor ştiinţei cu inteligenţă. În debutul cărţii cei mai puţini familiarizaţi cu topologia sunt puşi să facă o serie întreagă de experimente, precum cel descris mai sus, care intrigă şi stârnesc interesul. Încet, încet, miza cărţii câştigă în greutate, şi, de la banalele experimente cu foarfece, lipici şi hârtie, aproape pe nesimţite, ajungem la ecuaţii şi imagini generate pe calculator. Sunt speculate astfel cu mare măiestrie dorinţa firească de cunoaştere a omului, spiritul ludic şi interesul fiecăruia de a descoperi realităţi pe care nu le credea accesibile. Nu vă aşteptaţi însă la un tratat matematic din ce în ce mai complicat, dimpotrivă, informaţia ştiinţifică este expusă prietenos, pe înţelesul aproape oricui a trecut cât de cât temeinic prin învăţământul gimnazial.

Pickover reuşeşte să construiască, de fapt, o poveste. Istoria lui are mister şi enigme (la sfârşitul fiecărui capitol autorul a plasat câteva jocuri şi probleme de logică), are şi o naraţiune în ramă (capitolul 3, O scurtă biografie a lui Möbius), are şi un final deschis şi multă intertextualitate. Cultura vastă a autorului îi permite să facă legături la tot pasul, care mai de care mai surprinzătoare cu domenii ce nu păreau să aibă o legătură directă cu matematica. Aflăm nu doar că banda lui Möbius este subiect de povestiri şi romane (celebra povestire a lui Martin Gardner, Profesorul fără nicio faţă), ci şi de filme (recentul Eternal sunshine of the spotless mind e cel mai potrivit exemplu), de artă contemporană, ori chiar a devenit un brand (priviţi cu atenţie simbolul internaţional al reciclării, cele 3 săgeţi pliate care formează un triunghi!). Nu trebuie ca ecuaţiile complicate să sperie, rolul lor e mai degrabă decorativ, şi, atunci când apar, pot fi contemplate în linişte, precum nişte tablouri. Explicaţiile autorului sunt însă întotdeauna limpezi şi incitante şi creează iluzia apropierii de un domeniu care, altminteri, părea extrem de ostil cunoaşterii unor neiniţiaţi. Picături de informaţie pur matematică sunt presărate ici-acolo pe înţelesul tuturor. Iată, de exemplu, cum sună introducerea unui subcapitol denumit solenoidul: „Banda lui Möbius constituie o trambulină pentru alte aventuri matematice. După ce am studiat-o ani de zile, am devenit interesat de formele bizare şi foarte frumoase pe care le generează calculatorul atunci când analizezi alte genuri de corpuri topologice răsucite. Una dintre formele mele favorite este solenoidul – o formă ciudată, încolăcită ca un covrig”.

De asemenea, un alt avantaj al cărţilor de popularizare a ştiinţei este aspectul grafic prietenos. Atunci când formulele matematice sau explicaţiile devin prea complicate, o simplă poză, un grafic, sau o imagine generată pe calculator ne poate lămuri întru totul. Banda lui Möbius  nu face nici ea excepţie de la această regulă, ilustraţiile fiind aici numeroase şi incitante. Şi mai e ceva. Despre cărţi se spune că trebuie să aibă două mari roluri, de a delecta şi de a informa. Volumul lui Clifford A. Pickover reuşeşte să le contopească pe amândouă, ca şi cum ar fi el însuşi o bandă Möbius, o carte cu o singură parte. O astfel de performanţă nu e deloc la îndemâna oricui!

P.S.: De asemenea, nu e deloc la îndemâna oricui să fie redactorul unor volume de popularizare a ştiinţei, precum cele publicate de Humanitas. Efortul lui Vlad Zografi, care, uneori aproape că rescrie pas cu pas cărţile fără a lua asupra sa vreun merit, se cuvine să fie, o dată în plus, salutat!

___________