Imnul Perlei

Când eram copil în casa tatălui meu, în Împărăţie, mă bucuram de viaţa în bogăţie şi perfecţiune.

Până în clipa în care părinţii mei m-au trimis departe de patria noastră din Est, dându-mi din haznaua lor responsabilităţi mari, însă uşor de respectat.

Au scos de pe mine veşmântul laudei în care m-a înfăşurat dragostea lor pentru mine şi mantia de purpură ce-mi venea ca turnată.

Şi mi-au scris spre ascultare în inimă: „Vei purcede la drum în Egipt şi vei aduce Perla care zace la fundul oceanului înfăşurată în corpul unui dragon viu, iar apoi îţi vei putea reîmbrăca veşmântul şi împreună cu fratele tău, urmaşul nostru, veţi moşteni Împărăţia.”

Am plecat din Est şi am luat-o devale, în tovărăşia a doi trimişi împărăteşti, căci drumul era nesigur şi greu, iar eu prea verde pentru o asemenea călătorie.

Am traversat graniţa Maishanului unde se adună negustori din Est şi am ajuns în ţara Babelului şi am intrat în cetatea Sarbûg. De acolo, am luat-o în vale spre Egipt şi mi-am luat rămas bun de la tovarăşii mei.

M-am dus întins la dragon şi m-am oprit într-o gospodărie vecină cu a lui, aşteptându-l să adoarmă ca să-i pot lua Perla.

Singur cuc, ţinându-mă aparte, eram străin, dar am dat de unul din tribul meu, un flăcău chipeş şi recunoscător, fiu de Împărat. M-am ataşat de el, iar când i-am spus de ce mă aflu acolo, m-a prevenit despre egipteni şi tovărăşiile necurate.

Şi totuşi, eu le-am îmbrăcat straiele ca să nu creadă că am venit de pe alte meleaguri  pentru a găsi Perla, şi să pună dragonul pe mine.

Dar ei şi-au dat seama că nu sunt de-al lor şi mi s-au arătat politicoşi şi au amestecat şmecheriile cu băutura şi mi-au dat să gust din bucatele lor.

Atunci am uitat că sunt fiu de Împărat şi am început să-l slujesc pe Împăratul lor. Am uitat de Perla după care mă trimeseseră părinţii. De la greutatea bucatelor lor căzusem într-un somn adânc.

Părinţii mei ştiau ce e cu mine şi-şi făceau griji. S-a dat veste ca toţi cei din Împărăţia noastră să se adune la porţi. Şi regii sau prinţii ţării Parţilor, şi mai marii Estului s-au gândit ce să facă pentru ca eu să nu rămân în Egipt. Şi mi-au scris o scrisoare semnată de toţi mai-marii:

„De la Tatăl tău, Regele regilor, şi de la Mama ta, stăpâna Estului, şi fratele tău, urmaşul nostru, ţie, fiului nostru în Egipt salutare. Deşteaptă-te şi scoală-te din somnul greu şi ia aminte cuvintele scrisorii noastre. Adu-ţi aminte că eşti fiu de Împărat: gândeşte-te în a cui robie ai intrat. Adu-ţi aminte de perla pentru care eşti în Egipt. Adu-ţi aminte de veşmântul tău de laudă, ţine minte splendida ta mantie, ca să le poţi recupera şi să te-mpodobeşti cu ele şi ca numele tău să fie în cartea eroilor şi ca, împreună cu fratele tău, urmaşul nostru, să moşteneşti Împărăţia.”

Ca un trimis a fost acea scrisoare pecetluită de o mână împărătească contra forţelor răului, fiilor Babelului şi demonilor neînfrânaţi din Sarbûg. A fost pecetluită cu vulturul, regele păsărilor, şi  el a zburat şi s-a aşezat lângă mine şi s-a transformat în vorbe. La auzul lui m-am deşteptat şi m-am sculat din somn, l-am luat, l-am sărutat, am rupt pecetea şi am citit scrisoarea. Mi-am reamintit că eram de viţă împărătească şi că sufletul meu născut liber tânjea după ai săi. Şi mi-am mai adus aminte şi de Perla pentru care am fost trimis în Egipt.

Am aruncat vrăji asupra dragonului şi l-am adormit rostind asupra lui numele tatălui meu, numele urmaşului nostru şi numele mamei, stăpână a Estului.

Am luat perla şi am purces la drum de întoarcere spre casa tatălui meu. Am aruncat de pe mine hainele lor soioase şi necurate şi le-am lăsat în urmă, în ţara lor. Iar eu mi-am gândit drumul în aşa fel, încât să ajung în lumina patriei noastre Estul.

Înaintea mea zbura scrisoarea deşteptătoare. Şi aşa cum mă deşteptă cu vocea sa aşa mă îndruma acuma luminându-mi în faţa ochilor cu lumina sa şi îmi ucidea frica prin glasul său şi mă îndemna cu dragostea sa.

Veşmântul laudei mele pe care-l purtam cândva şi mantia mea care mă acopereau cândva mi-au fost trimise de către părinţii mei prin curieri de nădejde.

Când am văzut veşmântul, mi s-a părut că mă uit în oglindă. Mă vedeam pe de-a-ntregul în el, la fel cum se vedea şi el în mine pe de-a-ntregul că ne-am despărţit, iar acum am devenit din nou unul şi acelaşi.

Şi imaginea Regelui regilor era reprezentată peste tot  şi se schimba toată de la mişcarea ştiinţelor secrete.

Vedeam că începe să vorbească şi prindeam fiecare sunet pe care-l şoptea în drum spre casă:

„Eu sunt vinovată de faptele celui pentru care am crescut în casa Tatălui şi mi-am dat seama după el că mă măresc la fel ca şi faptele lui”

Şi cu mişcări demne se îndreaptă înspre mine şi se grăbeşte din mâinile care o duc să o iau, iar pe mine la fel m-a deşteptat dragostea şi am alergat ca s-o iau.

Am întins mâna, am luat-o şi am observat pe mine frumuseţea culorilor ei şi m-am acoperit cu mantia.

Înveşmântat în acest fel, am intrat pe porţile întâmpinărilor şi adoraţiei.

Am plecat capul şi am adorat perfecţiunea Tatălui meu care mi-a trimis-o, ordinele căruia le-am îndeplinit aşa cum ar fi îndeplinit şi el tot ce-ar fi promis.

M-a primit cu bucurie şi eram cu el în Împărăţia lui şi toţi îi lăudau domnia prin muzică, pentru faptul că, aşa precum promisese, îl aduse la curte pe Regele regilor şi aducând Perla eram alături de el.