articol: 

articol: 

articol: 

articol: 

articol: 

articol: 

articol: 

articol: 

Dorin Tudoran. Eu, fiul lor. Dosar de securitate. Ediţie îngrijită şi prefaţară de Radu Ioanid. Postfaţă de Nicolae Manolescu. Polirom, 2010.

Tema numărului: Născut în Utopia. Contribuţii de Adrian Ciubotaru („Istorie şi Utopie: de la Cetatea Soarelui la Politeia lui Turbincă”), Mircea V. Ciobanu („Lumea mirabilă a distopiilor”), Eugen Lungu („Iapa flamandă, utopia şi realismul socialist”), Nicolae Enciu („Utopia ucigaşă”), Nicolae Leahu (Şi „s-a aşezat boiereşte dictatura proletariatului”). Un citat din eseul lui Adrian Ciubotaru: „Bolşevismul a fost utopia care ne-a lăsat cu coastele rupte şi cu capul într-o prelungită incertitudine clinică.

La rubrica „Sinteze, interpretări, comentarii”, Eugen Lungu publică un text intitulat „Religia, puşca şi alte mituri aforistice”. E un fragment dintr-o nouă carte a criticului, De ce spunem aşa?, în curs de apariţie la Editura ARC, o carte în care, între altele, autorul se ocupă (adică „investighează”/„cercetează” cu pasiune şi scrupul exegetic, cum doar el o poate face la noi) de frazele-fantomă. Acele maxime, cuvinte înaripate, pe care le atribuim unor autori, deşi aceştia nu le-au rostit şi scris niciodată.

articol: 

Cultura şi literatura catalană au rămas necunoscute publicului român multă vreme, poate şi fiin­dcă limba catalană este vorbită doar la nivelul unei regiuni, nu şi al unui stat, fapt care a condus adeseori la asimilarea automată a autorilor catalani cu cei hispanici şi la estomparea diferenţelor (inerente).

articol: 

Dulăii s-au înfrăţit cu lupii şi au sărit la beregata oamenilor. Boii şi vacile şi-au luat stăpânii în coarne, caii i-au lovit cu copitele, iar porcii i-au izbit în burtă, dar şi omul a tras cu puşca şi şi-a înfipt pumnalul în trupul lor. Până la urmă animalele au învins în lupta cu omul, apoi a urmat calea lungă şi anevoioasă spre lumea de vis, în care nu există sclavie, în care nimeni nu le va mai asupri, ucide şi ingurgita la masă. Multe dobitoace au căzut răpuse de boli, foamete, frig şi nu în ultimul rând de fraţii răpitori. Au căzut şi liderii răscoalei.

De când cu emergența tehnologiilor informaționale (calculator personal, laptop, pager, telefonie mobilă și iPhone), precum și a sistemelor de programe aferente (skype, messenger, talk, icq şi voice chat, forum), emigrația a ajuns să fie o trăire colectivă.

articol: 

Născută pe 18 martie 1929, în localitatea Landsberg-Warthe (aflată actualmente în componenţa Poloniei), Christa Wolf a fost distinsă în 2002 cu Deutscher Bucherpreis (Premiul Literar German) pentru întreaga activitate, această prestigioasă distincţie fiind acordată anterior celui mai cunoscut scriitor german, Günther Grass. Juriul a apreciat „curajul cu care s-a implicat în marile dezbateri din RDG şi din Germania reunificată”.

articol: 

Tilman Rammstedt s-a născut în 1975, la Bielefeld, și locuiește în prezent la Berlin. A studiat, așa cum spune el însuși, „foarte multe materii” la Edinburgh (Marea Britanie), Tübingen și Berlin. Spre finalul învățăturii scrie o primă carte de povestiri. Împreună cu Michael Ebmeyer, Florian Werner și Bruno Franceschini creează și animă grupul muzical-literar Fön.
Romanul Împăratul Chinei, pentru care Tilman Rammstedt a cîștigat prestigiosul premiu Ingeborg-Bachmann-Preis în 2008, este cea de-a treia carte a sa.

Nicăieri în lume cultura nu este protejată şi susţinută în asemenea măsură ca în Germania, Austria şi Elveţia. Această stare de fapt are o explicaţie istorică. Pentru clasa de mijloc formată în secolele XVIII şi XIX, în lumea vorbitorilor de limbă germană, arta şi cultura erau cel mai important mod de a-şi articula şi a-şi demonstra propria identitate liberală. După moartea sa în 1805, statutul de figură literară emblematică a lui Friedrich Schiller a continuat să crească în ochii reprezentanţilor clasei de mijloc germane.

Premiul Nobel pentru Literatură 2010 i-a revenit scriitorului peruvian Mario Vargas Llosa pentru „cartografierea structurilor puterii şi pentru francheţea imaginilor prin care a descris rezistenţa, revolta şi înfrângerea individuală” (motivaţia juriului). Acest exponent de anvergură al literaturii sud-americane este considerat de ani buni eligibil pentru prestigioasa recompensă în valoare de 1,5 milioane de dolari. Llosa a declarat pentru postul de radio columbian RCN de la New York că premiul este „o recunoaştere a literaturii latino-americane şi de expresie spaniolă”.

Lumea a inventat tot felul de tehnici ca să te ajute să priveşti altfel la lucruri şi să relaţionezi cu ele într-un mod care să te împlinească. Una dintre cele mai eficiente e să ţii nişte cuvinte sau fraze în mintea ta cât mai mult posibil, să le laşi să te însoţească şi să-ţi deschidă noi perspective.
 

Vara asta pe plajă am avut o obsesie: nu cumva să-mi bronzez faţa! La câte şiretlicuri am recurs ca s-o apăr de soare! Purtam pe cap un cozoroc lat-lat, cât jumătate de roata căruţei, care-mi făcea umbră foarte bine. Iar atunci când soarele puternic şi hâtru izbutea să-i diminueze protecţia, îmi acopeream faţa cu o eşarfă bleu muiată în apa mării.

articol: 

Ideea de libertate s-a aflat dintotdeauna în centrul preocupărilor umane, fiind etalată ca un stindard de diversele mişcări politice şi de liderii mesianici care s-au perindat în istorie. Însă astăzi libertatea, binele şi răul încep să fie privite adesea drept nişte noţiuni abstracte şi relative. Totuşi, am putea afla un fundament raţional pentru noţiunea de libertate. Acesta vizează în primul rînd principiul autodeterminării. O persoană nu va fi fericită, dacă nu este stăpînă pe propria sa viaţă.

„Votul este cel mai puternic instrument conceput vreodată de om pentru eliminarea nedreptăţii şi distrugerea teribilelor ziduri care îngrădesc oamenii.”
Lyndon B. Johnson
 
E  toamnă. Satele noastre miros a prune fermentate, a tescovină. Nici un indiciu nu ne sugerează că s-ar apropia alegerile parlamentare anticipate. Poate ploile, care, anul acesta, ne-au luat pe nepregătite.

articol: 

- Domnule Constantin Cheianu, textul de teatru din Republica Moldova s-a impus în ultimii ani nu doar în spaţiul românesc, ci şi în Europa (mă refer, de pildă, la piesele Nicoletei Esinencu), un lucru care nu se întâmpla nici în epoca sovietică, nici în anii ‘90. Cum s-a ajuns la această performanţă, ce ne puteţi spune despre evoluţia dramaturgiei basarabene de după Declaraţia de Independenţă din 1991?
- Pentru început, aş diviza acest interval în două segmente oarecum delimitate.

Mă văd nevoit ca în mica introducere de faţă să vin cu unele banalităţi, „locuri comune” cum s-ar mai spune, pentru că mă conving zilnic de faptul că tânăra noastră generaţie nu prea ştie multe despre mediul în care au fost obligaţi să existe părinţii şi bunicii lor.

articol: 

După un îndelung du-te-vino cu Andrei C. prin aeroporturi, ajungem seara tîrziu cu taxiul în faţa căminului din campusul universitar de pe Tarostrasse, la un sfert de oră la pas de centrul Leipzigului. Intrarea în acest batiment îmi produce emoţii amestecate: n-am mai locuit într-un cămin studenţesc de cîţiva ani buni. Iau liftul, apoi înaintez hotărît pe un culoar galben-lămîiu, de parcă zugrăvit anume pentru a te trezi din toropeala unei călătorii cu puţine merinde şi multe escale.

articol: 

Volumul Revoluția Neoliberală în estul Europei: Idei Economice în Tranziția de la Comunism, publicat de Dragoș Paul Aligică (George Mason University) și Anthony Evans (ESCP-EAP European Scholl of Management, UK), îndeamnă la reflecții pe marginea unei revoluții teoretice: abandonarea marxismului și îmbrățișarea sintezei neoclasice de către economiștii est-europeni.

Our word ‘idiot’ comes from the Greek idiotes which was the term used to describe someone who lived an entirely private existence and took no part in the public life of the city. Most of us today are idiots, then, inasmuch as we fail to exercise our political intelligence.
Democracy, we discover, is not an all-or-nothing matter, but a continuing struggle to give the people as whole final authority over the affairs of the state.
(David Miller)1
 

articol: 

1. Ce trăsătură de caracter vă definește cel mai bine și care a fost cea mai nepotrivită calitate pe care v‑au atribuit-o alții?

2. Credeți că e posibil să trăim numai în adevăr, să excludem minciuna?

3. Ați fost vreodată cu adevărat fericit în meseria scrisului?

4. Ce prețuiți mai mult: libertatea umană sau datoria față de patrie?