Montaigne, Eseuri.

Între temă centrală și subiect tabu, fantomele au avut locul lor aparte în literatura universală, fiind când prilej de înfiorare, când subiect exploatat în cheie postmodern-ironică.

În ultimele trei decenii, s-au întâmplat lucruri mai mult rele decât bune în spațiul interriveran al Moldovei răsăritene, iar după neștiut de multe scindări, bâlbe, trădări și operațiuni militare au urmat ani grei de inerție și jale socială. Cu toate acestea, au fost și rămân acolo oameni și instituții care se opun cu îndărătnicie vremurilor și construiesc fie și aparența unei vieți normale, împingând-o, uneori, spre hotarul excelenței.

Pozele din Primul Război Mondial surprind mai ales secvențe de acalmie, de răgaz între două atacuri la baionetă sau între două salve de artilerie. N-ai să rogi tunurile să-și corecteze traiectoria ca să ai siguranța unei filmări tihnite, n-ai să poruncești șrapnelelor să te ocolească, pentru a-ți face munca de fotograf, fără a pune în pericol viața ta și a personajelor pe care le imortalizezi.

Într-o lume tot mai bulversată, Festivalul Ethno Jazz de la Chișinău devenise un reper de stabilitate.

În editorialul său, „Despre responsabilitate”, Marcel Gherman abordează – stil ofensiv, comparații îndrăznețe – un subiect delicat, și anume dacă interesul public trebuie să prevaleze asupra interesului privat: „Aplicat în domeniul culturii, acest principiu presupune că un literat sau un artist nu trebuie să se preocupe exclusiv de realizarea propriei cariere și de promovarea propriei persoane, ci ar trebui să mai facă și ceva pentru colegii săi de breaslă, și pentru cultură în ansamb

Capitolul 3
 

Trecutul este piramida în care fiecare secol își are o piatră a sa, afirma Victor Hugo. Fiecare loc din satul global își are nu doar piramida, ci și pietrele cu care și-a construit-o sau dărâmat-o. Germania este un exemplu relevant în acest sens.

Pentru Alexandru
 
Motto:

Altoită cu
o privighe-
toare, roza
lui Wilde/

Academia Suedeză a surprins din nou lumea literară. Premiul Nobel pentru Literatură 2020 a fost acordat unei poete din America, Louise Glück, iar motivația juriului este următoarea: „Vocea ei poetică inconfundabilă care, prin frumusețea sa austeră, face universală existența individuală”.

Mircea Cărtărescu revine surprinzător la poezie. Mai exact, la versuri: căci alegând, cu aproape trei decenii în urmă, să se dedice prozei, autorul nu se desparte cu adevărat de poezie, ci, în bună măsură, o trece într-o altă stare de agregare. „Când, prin 1992, am hotărât să nu mai scriu poezie a fost o sinucidere simbolică în speranța unei renașteri. Mi s-a dat apoi, într-adevăr, șansa unei noi vieți în literatură, dar o viață nu separată de prima, ci izvorâtă în întregime din ea.

Vorbire. Parcă ți-ai scoate spini din gâtlej, accentuat metaforic vorbind – din inimă ți i-ai scoate. Ți i-ai culege din traheea rotunjită din petale roz puse straturi-straturi, unele peste altele – așa, senzitiv, imaginativ, reconstitui tu în memorie imaginea de pe planșele de la lecția de anatomie – nici pe una din ele nu erau înfățișate țesuturi sângerânde ca sub coroana de spini.

Demult, demult...
Cînd pe la noi se potcoveau oamenii cu nouăzeci şi nouă de oca de fier ca să nu fugă peste graniţe...

Gheorghe
  la 25 de ani ai Cartier-ului 
 

Introdusă printr-un titlu curios și provocator (ce înseamnă, de fapt, „copil al nopții” și istorie „abisală”?), cartea lui Hervé Mazurel propune o cercetare perfect concordantă cu stranietatea celor două expresii. Adică, insolită.

Una dintre aparițiile editoriale remarcabile ale anului 2019 este volumul Narațiuni ale erosului (Ed.

Nicolae Spătaru traversează, în calitate de prozator, un traseu cumva clasic: după două volume de proză scurtă, debutează cu un roman, Măștile lui Brejnev, titlu mai mult decât sugestiv în contextul pandemiei de azi.

Al doilea roman din dilogia lui Val Butnaru Manuscrisul lui Zograf este intitulat cu o adresă ludic-tristă: desperado.com