Martin Walser s-a născut la 24 martie 1927, în regiunea Bodensee (Constance). A făcut parte dintre scriitorii celebrului „Grup 47” şi este socotit una dintre cele mai importante voci ale prozei germane contemporane. Regiunea natală, unde trăieşte şi în prezent, este cadrul multora din cărţile lui. A studiat literatură, istorie şi filozofie la Regensburg şi Tübingen, perioada în care a fost preocupat de Franz Kafka. Numeroase premii îi însoţesc cariera încă de la primul roman publicat, Ehen in Philippsburg (1957).

Scriitoarea germană Katja Lange-Müller s-a născut la 13 februarie 1951, în Berlinul de Est, districtul Lichtenberg. Tatăl ei a fost director adjunct al televiziunii din RDG. Mama sa, Ingeburg Lange, a ocupat mai multe funcţii în conducerea de partid din RDG: adjunct al Camerei Poporului, membru al Comitetului Central al SED, precum şi candidat în Biroul Politic.

Thomas Brussig s-a născut în 1965 la Berlin, a crescut în partea de est a oraşului şi a exercitat diferite meserii după ce şi-a luat bacalaureatul. A studiat apoi sociologia şi dramaturgia şi a debutat în 1991, cu un roman, Wasserfarber („Acuarele”), sub pseudonim (Cordt Berneburger). În 1996, i-a apărut romanul Helden wie wir („Eroi ca noi”), care l-a făcut celebru, fiind tradus în numeroase limbi şi ecranizat.

Dacă nu o punem la socoteală pe J. K. Rowling şi fenomenul Harr­y Potter pe care l-a iscat, Dan Brown este probabil cel mai bine vândut autor al ultimilor ani. După câteva romane corecte în genul lor (thriller) dar nimic mai mult decât atât (Conspiraţia, Fortăreaţa digitală), Dan Brown a părut să găsească reţeta magică a succesului prin Îngeri şi demoni şi mai ales Codul lui Da Vinci.

Comuniştii din Republica Moldova nu se pot împăca nicidecum cu gândul că au pierdut guvernarea, nici după circa o jumătate de an de la alegeri. Li se pare ceva incredibil. Un coşmar.

Articol publicat pe portalul Internet Far From Moscow de către David MacFadyen, profesor şi şef al Departamentului de Studii Slave de la Universitatea din Los Angeles (UCLA) http://bit.ly/5d5k4N

Filmul lui Paul Verhoeven „Total Recall” (1990) a marcat o întreagă generaţie, pentru care acesta reprezintă modelul călătoriei imaginare perfecte. Pasionantul egotrip „Total Recall” este o peliculă de excepţie din cîteva motive. Mai întîi, fiindcă este o ecranizare după creaţia lui Philip Kindred Dick, a doua după „Blade Runner”. Proiectul filmului fusese iniţiat sub supervizarea directă a acestui scriitor SF, cu puţin timp înainte de dispariţia sa tragică.

...Aveam 14 ani plini când m-am rupt de casa părintească+ mama+tata, pentru a „mă stabili” (de fapt, m-au stabilit, că la vremea aia părerea mea era interesantă și importantă doar pentru mine) într-un alt sat, la niște unchi.

La cenaclul organizat de grupul HumanZone (pe care îl cunoaşteţi deja din paginile Contrafort-ului) începând cu 26 septembrie 2009 în (aproape) fiecare sâmbătă, la Facultatea de Litere a USM, vine un grup de oameni cu un scop comun – să construiască un mediu de comunicare şi să participe la el. Majoritatea persoanelor prezente la cenaclu scriu poezie (deşi unii scriu şi proză sau dramaturgie, adică sunt reprezentate mai toate genurile literare), iar autorii invitaţi primesc un răspuns şi o evaluare la textele pe care le prezintă.
 

Vestea m-a dat peste cap: s-a stins, fulgerător, cum a trăit toată viaţa – la cea mai înaltă tensiune! –, scriitorul Marin Mincu. Tulburarea mea ia proporţii, dat fiind că, la ultima noastră întrevedere din cadrul Tîrgului de Carte Gaudeamus de la Bucureşti, maestrul era într-o formă de zile mari, iar planurile pe măsura talentului său prodigios. Tocmai împlinise, pe 28 august ’09, 65 de ani.

A doua zi

13
- Domnule colonel Measoedov?
- Da, dle ministru! Vă ascult.
- Ce se aude cu... reţinutul, cu... arestatul acela de aseară?
- Nimic deosebit, dle ministru. Veniţi să-l luaţi?
- Nu... Nu, nu, nu! Nu venim. Ţine-l acolo.
- Îl ţin, dle ministru.
- Şi ce zice el?
- Mai întâi şi întâi... Iată, s-a făcut ziuă... Am stat eu cu el de vorbă... Eu în patru ochi cu el... Nu-şi recunoaşte n­icio vină!
- Cum: aşa? Nu-şi recunoaşte nicio vină? Dar avem dovezi?

În ultima sa lucrare apărută la Presses Universitaires de France1, Carole Talon-Hugon ne propune spre reflexie cîteva idei ce vizează raportul dintre artă şi morală. Cum putem gîndi acest raport şi, odată ce am stabilit o perspectivă posibilă, ce concluzii am putea trage? Înainte de a încerca să răspundem la această întrebare, să ne asumăm alte cîteva întrebări ce îi sunt, de fapt, adiacente.

Deunăzi am făcut o călătorie cu transportul în comun până într-o localitate din Republica Moldova. După ce am urcat la gară în Chişinău, şoferul a pus Русское радио. Nimic de replicat decât să te conformezi gustului conducătorului auto. Am ezitat să mă opun din două motive: primo, de teamă să nu mă trezesc într-o minoritate singulară şi în oprobriul penibil al mulţimii.

Am în mînă o carte pe cît de monumentală (peste 800 de pagini), pe atît de mişcătoare: Luptătorii din munţi. Toma Arnăuţoiu, grupul de la Nucşoara. Documente ale anchetei, procesului şi detenţiei*, semnată de fiica lui Toma Arnăuţoiu, dna Ioana-Raluca Voicu-Arnăuţoiu. Volumul a dorit să marcheze comemorarea a 50 de ani de cînd Tribunalul militar al Regiunii a II-a i-a condamnat la moarte pe tatăl şi unchiul autoarei şi pe încă 14 oameni implicaţi în activitatea acestui grup, toţi executaţi de autorităţile comuniste în noaptea de 18-19 iulie 1959.

Dorin Tudoran este un excepţional poet pe care regimul comunist l-a forţat să părăsească România în 1985. A emigrat în Statele Unite după câţiva ani de disidenţă – confruntare deschisă cu regimul ceauşist – şi o grevă a foamei de 40 de zile.

Vasile Gârneţ: Dragă Dorin Tudoran, Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”, pe care l-ai câştigat în acest an într-o competiţie selectă cu alţi nominalizaţi, te aduce în actualitate ca unul dintre cei mai importanţi poeţi din literatura română contemporană. Într-un fel, Poezia „s-a răzbunat” pe infidelităţile pe care i le-ai făcut în ultimii ani, parcă reamintindu-ţi acum că lucrurile importante pentru un creator acolo sunt de găsit. Ce înseamnă pentru tine acest Premiu?

Staţia de tramvai. Minus trei sau patru grade. Şi oarecum umed, pentru că aşa e în oraşul de pe Neva, la staţia de lângă canalul... – care? Anicikin?... Nu-s singur... Ştiu doar că nu e canalul Griboedov... Dar, de fapt, nu contează decât esenţialul: la staţia de tramvai de lângă podul de peste unul dintre canalele ce străbat, pe dedesubt, bulevardul Nevski... Lume – multă sau multişoară?... Oameni mulţi, totuşi. Şi toţi se gândesc, râvnesc să ajungă călători – norocoşi! – în tramvaiul ce are să vină.
Întârzie, dar o să vină...

Celan
Celan ţipă iar. Şi iar se trezeşte
pe muchia şanţului plin de guri.
 
Celan – cuvântul care a devenit
trupul unui bătrân.
 
Râul ce curge
cu două braţe contrare
într-o singură albie.
 
Vânători
 
Unul varsă peştii, altul pregăteşte plasa.
El trebuie să pătrundă adânc sub rădăcinile pomilor.
 
Dar dacă Dumnezeu şi adversarul său
lucrează împreună în după-amiaza aceasta?