Am recitit de curând romanul lui Cervantes „Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha”, considerat cea mai bună lucrare de acest gen din toate timpurile. Și este, pe bună dreptate. Urmărind aventurile personajelor sale, m-am surprins mereu cu gândul la marea lor asemănare de fond cu personajele tipice ale societăţii în care trăim. Am constatat că nimic nu se schimbă cu trecerea secolelor, cel mult decorul, scenografia.
