Şi Gala de decernare a Premiilor USM pe 2010 a fost un regal cum n-a mai văzut glorioasa instituţie a scriitorilor în ultimele două decenii. S-a redeschis cu această ocazie Sala Mare de la Uniune – un spaţiu ce părea părăsit, uitat de mulţi ani. Gala a fost televizată – au filmat mai multe televiziuni, iar Moldova 1 a promis că va difuza un reportaj amplu de la eveniment.

Călina Trifan. femeile iubesc cum respiră (poeme). Editura ARC, Chişinău, 2011

În perioada 18-20 mai 2011 la Chişinău şi Bălţi a avut loc a doua ediţie a festivalului „Zilele Literaturii Române”. Invitați: Emil Brumaru, Ion Vianu, Cristian Teodorescu, Ion Mureşan, Radu Pavel Gheo, Val Butnaru, Constantin Cheianu, Maria Şleahtiţchi, Mihai Fusu, Bogdan Georgescu, Alina Nelega, Andreea Dumitru, Nicolae Popa, Arcadie Suceveanu. Coordonator de proiect: Vasile Ernu.

…După cum visele pot fi paradiziace şi de coşmar, la fel şi călătoriile în transă ale şamanilor din întreaga lume, ca forme de vis dirijat, pot fi clasificate în două categorii distincte. De regulă, orice şaman este specializat într-una dintre ele. Acestea sunt zborurile la ceruri şi călătoriile în lumea subterană, care uneori sunt simbolizate şi prin scufundări în mare. Confirmând caracterul transcultural al tradiţiei şamaniste, structurarea lumii pe nivele – paradis, pământ şi infern – poate fi atestată în toate culturile lumii, inclusiv în cele europene.

Invitaţia primită din partea ICR New York şi a Editurii Dalkey Archive Press, aceea de a participa la cea de-a 7-a ediţie a Festivalului Internaţional PEN World Voices of International Literature, mi s-a părut o oportunitate uriaşă nu doar de a intra în culisele unei importante reuniuni literare din Statele Unite, ci şi de a descoperi o „dimensiune” necunoscută. Vorba e că nu mai fusesem niciodată în America.

Partea a doua a dilogiei „Брат” (Fratele), poate cel mai popular film al regizorului rus Alexei Balabanov, conține, între multe altele, următorul dialog dintre eroul principal Danila, rusul-plecat-spre-America, și Dașa/Marilyn, prostituata rusă din Chicago:
- Слушай, а что такое по-английски „How are you”? (Ce înseamnă pe englezește „How are you”?)
- „Как поживаешь” или „как дела”. („Ce mai faci” ori „cum îți merg treburile”.)

 - o confruntare a surselor narative cu versiunea regimului comunist -
II. Puterea în memorialistica foametei
 
Impunerea cotelor obligatorii

Michal Viewegh, născut pe 31 martie 1962, la Praga, este considerat cel mai popular scriitor contemporan în Cehia. Scrie romane, proze scurte, scenarii de film şi deţine rubrici săptămânale în presă. A absolvit Universitatea Carol în 1988 (Facultatea de literatură cehă şi pedagogie), a fost o perioadă de timp învăţător într-o şcoală primară, iar din 1995 este scriitor profesionist. Cărţile sale se vând în tiraje mari – numai în Republica Cehă s-au vândut peste un milion de exemplare – şi au fost traduse în 21 de limbi ale lumii.

Dragă Samuel Beckett,

articol: 

„Mă bucur că această carte ciudată ajunge şi la cititorii din România. Nu am dorit şi nu am putut să scriu nişte memorii amănunţite, dar am simţit că am datoria de a transmite într-un fel oamenilor ceva din ce am trăit. Astfel am hotărât să fac un fel de colaj. Am scris-o repede şi în mod premeditat nu m-am gândit la un cititor concret. De aceea, ea cuprinde probabil pasaje prea lungi, care poate nu îi vor interesa pe unii dintre concetăţenii mei, precum şi alte paragrafe lungi, neinteresante pentru

Areal (antologie de poezie: 1982-2007). Editura Paralela 45, Piteşti, 2011

Două dintre cele mai „colorate” republici sovietice (pe atunci).
Doream atât de mult, visam de fapt, să văd patria lui Tamerlan (Timur Leng, Timur cel Şchiop) şi a mult iubitei lui Bibi Hanâm, încât nu mi-a tăiat această dorinţă nici chiar faptul că trebuia să călătoresc împreună cu Petrea Kruceniuc pe atunci secretar general sau preşedinte al Partizanilor Păcii, una dintre bine plătitele sinecuri inventate de conducătorii transnistreni pentru pământenii lor care nu mai încăpuseră în guvern.

Bogdan Lis s-a născut la Gdańsk în 1952, şi a lucrat în portul oraşului. A fost închis între 1971 şi 1972 pentru că a participat la protestele antiguvernamentale izbucnite în cele patru oraşe portuare Gdańsk, Gdynia, Elbląg şi Szczecin. În pofida faptului că în 1975 a devenit membru al Partidului Muncitorilor Uniţi (controlat de regimul comunist), el a fost și unul dintre fondatorii sindicatelor antiguvernamentale: Uniunile Liberului Schimb din Zona Costieră (Wolne Związki Zawodowe Wybrzeża).

Ori de cîte ori mă duc primăvara sau vara la Haloş, am senzaţia că am ajuns în rai, adică, după cum spun cărţile sfinte, la loc cu verdeaţă, unde nu e nici întristare, nici suspin! Păi nu-i de mirare. Iată: mai întîi, solitara cabană a prietenilor din studenţie Emilia şi Dan e încastrată în sute de metri pătraţi de verde: cel mai depărtat, cu zeci de nuanţe, al pădurilor din jur, cel familiar, invadat ici-colo cu puzderie de flori mici, al pajiştilor; cel profund şi autoritar al brazilor plantaţi în partea dinspre sud, pe post de gard viu.

În eseul Avatarii lui Ovidiu, Laurenţiu Ulici dădea o listă de noţiuni ce ar trimite, direct sau implicit, spre termenul „exil”: fugă, fugărire, sancţiune, opţiune, aventură, destin, salvare, terapie, revanşa, refuz, revoltă, regăsire, motive politice-economice-personale-psihologice, dor de ducă, lehamite, întâmplare, frică, curaj, soluţie, lipsă de soluţie, – ca să încheie cu exclamaţia: „Asta e! Exilul ca fenomen.”

Pe 27 martie 2011, Ziua Unirii Basarabiei cu Romania la 1918, Accademia di Romania de la Roma, cu susţinerea Institutului Cultural Român din Bucureşti, a găzduit lansarea a două volume de poezii de Eugenia Bulat (ambele în ediţie bilingvă): Venezia ti fu data. Diario di una latitante dell’Est / Veneţia ca un dat.

Al doilea jurnal al unui evadat din Est
O narațiune poetică. Fragment
 
 
…Când pacea aceea velină
va fi să inunde,-n final, chipul tău,
faţa crispată-a oglinzii ce-n lume ai fost s-a desface uşor, liniştit,
ca o apă în ultim fior de desfăt tremurat,
să se-absoarbă-înapoi în cel vis fără timp care-ai fost…
 

…Venisem la Uniunea Scriitorilor pentru a participa la şedinţa unui juriu şi, fiindcă mai rămâneau vreo zece minute până la ora stabilită, Teo Chiriac mi-a propus să intru la Muzeul Literaturii, unde era omagiat un scriitor dispărut de puţin timp.
Am păşit fără prea mare chef în acel spaţiu neprietenos, unde am descoperit un grup din vreo douăzeci-treizeci de inşi, dintre care scriitori erau mai puţin de jumătate. Abia dacă se auzea ce spun vorbitorii, toţi păreau să asiste la un ritual formal, nu se vedeau jurnalişti, televiziuni.

Pentru omul modern, cuvântul Babel  nu e atât un topos, cât conceptul unui talmeş-balmeş la scară globală.