Nr. 1-2 (195-196), ianuarie-februarie 2011

Nu aş vrea ca acest articol să fie trecut la categoria celor de factură feministă. Nu e cazul, cred, să mă erijez în postura de apărătoare înverşunată a drepturilor femeilor, în condiţiile în care la noi, ca şi pretutindeni, în Europa, ele se pot manifesta, de rând cu bărbaţii, în orice domeniu vor sau, mai exact spus, au posibilitatea s-o facă.

Cum tot îi place să experimenteze, Mircea V. Ciobanu a mai verificat o dată, pe cont propriu, cum funcţionează practic ideea epistemologică a unui vechi proverb: „Adevărul umblă cu capu’ spart”. Norocul său că a fost plecat un timp în Franţa!  Căci ecourile la articolul publicat de critic în Sud-Est cultural (nr. 4, 2010) au fost pe cât de prompte, pe atât de dure.

articol: 

Viena e frumoasă în orice anotimp. Am cunoscut-o acum un an, în septembrie, când prinsesem o „a doua” lună august, caldă și însorită, ca bursier al programului scriitori în rezidență. I-am gustat aromele primăvăratice cu doi ani mai devreme, admirând explozia de verdeață din grădinile sale celebre, din preajma palatului Hofburg. Și i-am cunoscut, recent, chipul spectral, fantomatic, învăluit în lucirea metalică a iernii.

1. Se pare că instabilitatea este paradigma noastră națională, entropia ce definește esența Basarabiei de după 1990. Au trecut trei luni de la alegerile din 28 noiembrie 2010, răstimp în care s-au adunat destule alte probleme, nemulţumiri, tensiuni şi o cavalcadă a scumpirilor într-o ţară şi aşa sărăcită şi disperată, dar nimeni nu ştie spre ce deznodământ ne îndreptăm. Va fi ales preşedintele ţării, punându-se capăt crizei politice prelungite, ori vom avea, din nou, alegeri parlamentare anticipate?