Nr. 7-8 (275-276), iulie-august 2018

Mircea Cărtărescu, Un om care scrie. Jurnal/2011-2017. Editura Humanitas, 2018

Între 29 august și 2 septembrie 2018, la Chișinău, s-a desfășurat o nouă ediție a Salonului Internațional de Carte Bookfest, organizat de Asociația Editorilor din România în parteneriat cu Institutul Cultural Român, Uniunea Editorilor din Moldova, Biblioteca Națională a Republicii Moldova, cu ministerele de resort de la București și de la Chișinău și cu alte instituții.

Premiul literar VEaPLA (Visegrad Eastern Partnership Literary Award) este inițiat de către statele din Grupul de la Visegrad (Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia) și are ca scop punerea în valoare a unor creații literare de excepție semnate de autori originari din țările membre ale Parteneriatului Estic. Organizatorii proiectului VEaPLA își propun să stimuleze cooperarea între intelectualii din spațiul post-sovietic și din cel al țărilor V4, să sprijine personalități literare importante și să susțină idealurile libertății de creație.

Valentina Tăzlăuanu, redactorul-șef al publicației, evocă în editorialul său spiritul de creativitate intensă al trupei Teatrului „Luceafărul” din anii ’60. Renumita promoție reformatoare a școlii de teatru „Șciukin” de la Moscova, în frunte cu triada Ion Ungureanu, Sandri Ion Șcurea și Ilie Todorov – trei regizori care au dat un alt chip artei scenice din Moldova. Cohorta luceferistă a lăsat în urma ei o legendă: cea a revirimentului cultural românesc într-o Basarabie abia ieșită din stalinism.

În cadrul programului rezervat Centenarului Marii Uniri, Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chișinău, în colaborare cu Muzeul Național al Literaturii Române, a organizat pe data de 30 august, la Galeria La Rond din spatele statuii lui Ștefan cel Mare și Sfânt, vernisajul expoziției „Scriitori români în și despre război”. O expoziție impresionantă, formată din 24 de panouri cu fotografii, pagini de corespondență, memorii, jurnale, obiecte de colecție ale scriitorilor români participanți la Primul Război Mondial.

Eseist, teolog de seamă și apologet al creștinismului, romancier, poet, profesor, critic literar – e aproape imposibil să-i rezumi cariera și vocația lui C. S. Lewis în doar câteva rânduri. Etichetele pomenite anterior nu fac decât să scoată la lumină câteva dintre fațetele unei personalități complexe, care încă reușește să fascineze publicul din întreaga lume la mai bine de 60 de ani de când a trecut la cele veșnice.

Nuvela ideală și nuvela genială
 

„Sufletul îngheață...
Dar devine înfricoșător când sufletul e cuprins de febră. ”
Vasili Rozanov
 
 

Poate prima apariție importantă a Basarabiei în cinematografia mondială are loc într-un film de propagandă. O potrivire ironică, tristă, în definitiv implacabilă, dacă ne gândim la criza identitară ce acaparează istoria ținutului dintre Prut și Nistru de la 1812 și până în zilele noastre.

În volumul Essayism (Eseismul), publicat în 2017 la Fitzcarraldo Editions, eseistul de origine irlandeză Brian Dillon – coordonator al programului de scriere de la prestigiosul Royal College of Art – combină, într-o culegere de piese de lungimi diferite, dar toate exemple perfecte ale „formelor scurte”, câteva registre.

Celebrul romancier Thomas Pynchon (n. 1937) rămâne unul dintre pilonii de rezistență ai literaturii americane contemporane. După ce a surprins critica și publicul deopotrivă încă de la debutul său în anii ’60, autorul continuă și astăzi să producă volume de proză de o certă valoare, racordate la realitatea bizară a Lumii Noi. Scrierile sale de o înaltă originalitate îmbină virtuțile de profesionist al literelor cu o ironie care sfidează orice convenții.

Ca niște fantome s-au apropiat și au bătut la ușă după miezul nopții, când totul amorțește. În acea seară ai casei se culcaseră mai devreme, însă au adormit mai greu, iar auzind bătăile puternice, s-au trezit. După ce își făcu semnul crucii, tânăra nevastă se sculă în cămașă (de atunci nu s-a mai culcat dezbrăcată noaptea niciodată cât a mai trăit) și le deschise.

Eminescu
& Veronica/
Paul Celan
& Ingeborg
Bachmann –
la Viena

Retardul metodologic, forma predominant cronicărească, lipsa traducerilor și a marketingului cultural sunt principalele probleme care împiedică circulația studiilor literaturii și, implicit, a literaturii române în străinătate.

În august 2013, Congresul Eminescologilor propunea ridicarea unui monument dedicat limbii române. Academia de Științe de la Chișinău a preluat ștafeta și a instituit o comisie de concurs pentru identificarea celui mai bun proiect. În martie 2014 proiectul sculptorului Vlad Basarab a fost desemnat câștigător. Monumentul urma să fie instalat până pe 31 august 2014, dar nu a fost inaugurat nici până azi, din păcate.

După mai multe cărți de poezie și proză, tânăra și pro­lifica autoare Doina Postolachi revine în forță cu un nou volum, un bildungsroman, Ambroise, personajul feminin central al căruia este o „selfmadewoman”, după cum menționează Ioan Groșan într-o notă de pe coperta a patra a cărții. Este povestea unei femei care se reconstruiește, și fizic și spiritual, după un teribil acci­dent.

Termenul „diaspora” poate fi definit în mai multe moduri, în funcție de semnificația – istorică, științifică sau culturală – care îi este atribuită. Pentru a susține afirmațiile din acest articol, am ales să folosesc o definiție formulată în anul 2006 de către doi cercetători francezi ai fenomenului migrației și al diasporei, Chantal Bordes-Benayoun și Dominique Schnapper (Diasporas et Nations, ed.

„Fără scris te pierzi, te rătăcești, sunt ani de când nu fac decât asta, să scriu,
și sunt conștient că asta mă ține-n viață. Nu glumesc.”

Precum se știe, parcă discret, dar, până la urmă, deschisă, se întâmplă o concurență (unii îi zic cam dur: luptă) pentru poziția unor autori în ierarhia literaturii naționale, a altora – în ierarhia mondială.