Pasărea înțelepciunii, aflată între animalitatea pedestră și supremul spirit ceresc, sau doar socratic, având aripi în a nu obosi în negăsirea adevărului ultim, cu zborul ei dezorientat tulbură geometria spațială a imaginației noastre, ce creează cea mai inutilă hologramă a grandorilor. Un dadaism senzorial din așchii de imagini – doar atât rămâne în urma bătăilor de aripi ale păsării filosofiei.