Peter Sis se numără printre cei mai talentaţi artişti grafici cehi contemporani. Născut la Brno în 1949, şi între timp emigrat în Statele Unite, Peter a fost pasionat dintotdeauna de filme de animaţie şi de ilustraţie de carte pentru copii. Pe lângă proiectele în care lucrează alături de alţi artişti, scriitori sau cineaşti, Peter scrie propriile cărţi. Una dintre cele mai recente este chiar cea de faţă, Zidul, publicată în 2007 şi apărută anul trecut în condiţii grafice excepţionale la Curtea Veche Publishing, în traducerea Hellianei Ianculescu.
Pe scurt, Zidul este o carte prin care autorul doreşte să istorisească pe înţelesul copiilor o bucată de istorie recentă – comunismul, încercând să-i familiarizeze cu felul în care câteva generaţii de oameni au trăit înaintea lor.
În povestea depănată de narator textul şi ilustraţiile se îmbină în mod fericit, ducând la o simbioză perfectă. Imaginile în patru culori – alb, negru, gri şi roşu, mult roşu – sunt completate de notaţii scurte, de efect. Pe marginile paginii citim telegrafic mersul istoriei contemporane („Cehoslovacia a ajuns sub controlul Uniunii Sovietice şi graniţele au fost închise. Miliţiile populare sprijină noul regim. Peste tot apar monumente şi simboluri comuniste. Guvernul cehoslovac este condus de consilieri de la Moscova. Arborarea steagului roşu la sărbătorile naţionale – OBLIGATORIE.”). Jos, în partea centrală, parcurgem frânturi din biografia frământată a autorului, un copil care „La început a mâzgălit câte ceva. Apoi a desenat siluete. Acasă desena ce voia. La şcoală, desena ce trebuia.” Încetul cu încetul copilul se maturizează, începe să-şi pună tot mai multe întrebări, iscate cel mai adesea din absurdităţile unui sistem politic şi social pe care nu-l înţelege. Ajuns la adolescenţă, devine membru al unei formaţii rock şi îndrăgeşte tot mai mult muzica, văzând în aceasta o legătură, fie şi indirectă, cu occidentul, o formă de libertate. Pentru tânărul entuziast, concertul susţinut la Praga în 1969 de Beach Boys reprezintă o adevărată mană cerească, o gură de oxigen în aerul tot mai irespirabil al unui stat poliţienesc care conducea la nivelarea indivizilor.
Din când în când succesiunea imaginilor şi întâmplărilor este întreruptă de notaţii memorialistice, de jurnal, în care se întrezăresc primele semne de revoltă: „În sfârşit, absolvirea... Ni se spune că generaţia noastră nu are niciun viitor, nu ne vine să credem că suntem «contaminaţi» de evenimentele din anul 1968. Ca să obţin autorizaţia de înfiinţare a unui atelier în propria casă, trebuie să dovedesc că sunt un artist «important», ceea ce înseamnă să fiu membru al partidului comunist. Tocmai mi s-a oferit un loc de asistent la Academia de Artă, Arhitectură şi Design. Se spune că aş fi cel mai tânăr candidat. Sunt entuziasmat, dar imediat vine şi condiţia: trebuie să intru în partid. Îmi promit că niciodată nimeni nu va afla nimic. Mulţumesc, dar nu vreau. Desenez numai ilustraţii mici. Nu am nevoie de niciun atelier.”
În 1989 valul revoluţionar cuprinde întreaga Europă de Est, rând pe rând statele de dincolo de Cortina de Fier reuşind să iasă din comunism şi să îmbrăţişeze valorile occidentale. Autorul, cu o luciditate remarcabilă, punctează în final: „Zidul care mulţi ani a împărţit Berlinul şi întreaga Europă a rămas, din fericire, doar o amintire. Dar unele amintiri trebuie păstrate. Ca o mărturie despre trecut. Ca un avertisment pentru viitor, Deşi un zid a căzut, multe rămân încă în picioare şi altele apar. În toată lumea.”
Zidul este o astfel de carte-avertisment purificatoare, o mărturie preţioasă, de folos pentru ca în vremurile ce vin societatea să nu mai repete unele dintre greşelile trecutului.
Răzvan Mihai Năstase
_______
Peter Sis, Zidul - cum am crescut în spatele Cortinei de Fier. Traducere din limba cehă de Helliana Ianculescu, Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2010
Linkuri:
[1] http://contrafort.md/sites/default/files/imagini_articole/zidul.jpg