|
mosorele
mereu o să fii departe de aceste locuri
de buzunarele mele pline de tristeţe
faci paşi concreţi pe scări şi carnea ta e în interiorul
tău
şi inima ta e interiorul inimii tale eşti compactă
eşti foarte bine bătută în cuie
îţi aminteşti
vopseaua neagră de pe coatele tale păstrată la cald
pentru mine
cu mâinile micuţe deschizi dulapuri
şi te acoperi cu pături albe ca o mireasă tristă
şi spatele tău intră în pat
primăvara provoacă durere ca un tren pe piepturile
noastre
şi toate astea sunt haine second-hand puse la uscat
când mergi picioarele se afundă
când mergi viaţa ta se duce la fund ca un sfredel
hidraulic
întorci capu’ şi eu fac din mână
toate episoadele se prind în cleştişoare ca la carte
vrei în chirostrii vrei ca fata cea mică
cu creta pe beton cu dulceaţă pe gură
haina cu mikey mouse te strânge şi simţi un gust acru
eu sunt superman
sau I am a loser baby alege tu ai putere
tu ai toată muniţia pentru weekend
tu ai viaţa călduţă acum scoasă din vaginul mamei
nervii se ţin în colţun ca banii pentru zilele negre
liniştea se cumpără de la o babă care vinde totul cu
3 lei
poate şi pe mine mă cumperi
şi am zis că vine lumina în cameră şi dragostea
de dimineaţă
şi ghearele tale de hainele mele şi viaţa mea de
carnea ta
toate îs mosorele de aţă
şi nimeni nu zice nimic până nu fac eu semnul
acolo în vale e calea
acolo iarba creşte din beton
şi eu vin eu oricum vin contează să rezist
kanguru
nimic în ele
la fel cum nu e nimic în noi
mameloanele tale de culoarea salamului proaspăt
devin tari
şi eu ţin în mână un obiect început
cineva vrea să te binecuvânteze
trebuie doar să cobori cu paşi grăbiţi
e arşiţă şi se înghit noduri
mai liniştit ca nisipul pe fundul mării te duci spre ea
cu bucăţi de foi dintr-o carte veche
şi ştii că toate vor fi date peste cap
că tremuratul va veni la tine cu paşi de kanguru
şi balele o să-ţi curgă pe barbă ca la un rahitic
cu fiecare pas tot mai aproape de
cu fiecare pas tot mai departe de
dar liniştea există ea oricum există
e secretul tău cel mai mare
bormaşină
haine cu miros de naftalină
ştii că nu meriţi mai mult şi că mâinile tale
nu vor mai mult
mergi în deal şi îţi târâi corpul
parfumul femeilor te dă gata trăieşti doar pentru
doze
zilnice
şi ea a intrat în troleibuz mai neagră ca o carie din
măsea
şi voiai să te faci mic
un lichid incolor printr-o gaură ruginită
dar ea era simplă mergea spre o câmpie şi era
dimineaţă
a dispărut încet
şi mâinile le laşi moarte pe masa de la bucătărie
şi iar vor să te îmbrace să te spele
acum
e frică să nu te aşezi pe lemn şi el să intre în tine
să te bagi în apă şi ea să te cuprindă
tot mai adânc
scoţi un picior apoi altu’ nu ştii cât mai e până la mal
acolo e o mireasă acolo e un pistol acolo e o băltoacă
şi iar mergi şi iar mai jos
vrei să fii cuminte lângă ea dar există frica
pe care nu o poţi pune în buzunar
şi care muşcă bucăţi mari sângerânde şi te trimite
la somn
aştepţi în transpiraţie să vină
şi atât de tare nu vrei să te pierzi în pădure
te înalţi în ochii ei frumoşi şi deja atingi tavanul
pui un deget la tâmplă
semnele nu alungă frica şi femeia
e frumoasă e prea frumoasă dacă nu te alungă o
alungi tu
dorinţa e un câine nesătul
copilul plânge în pumni pentru tine
pentru femeia ta
tu oricum nu o vezi e prea departe
şi de azi sunt cuminte
de azi am apă de colonie cu miros de levănţică
nailon
frica e în spatele tău
eşti rea doar când tai carne pentru supă
împleteşti o brăţară de iarbă pe mâna mea
şi degetele mele se ţin bine de hainele tale
totul în jur creşte din pământ ca dinţii din carne
vii azi la el cum nu a venit nimeni
niciodată
mai tulbure ca o băltoacă după trecerea unui kamaz
cu o sticlă de fanta în buzunar
ai vrea să fii scrum într-o farfurie din bodega
„friguşor”
sau „speranţa”
dar eşti tu fata din poveste
din hârtii mototolite se fac chestii care zboară
el e în pat în plapumi albe cu miros de detergenţi
adevărul se caută sub masă
dar tu mergi la el e cald acolo se face focul în sobă
şi totul e grămădit în burtă
oricum frica e o foaie pe care pui pietre grele
azi o să te ţin de tot ce ai pe tine şi căciula mea va fi
căciula ta
şi şireturile mele vor fi şireturile tale
împletiţi ca un kokon
azi oricum ajungi
dar
drumul e foarte lung când e plin de oameni frumoşi
__________
Victor Ţvetov s-a născut pe 12 mai 1990, în satul Nimoreni, raionul Ialoveni, Republica Moldova. Este student în anul II, Facultatea de jurnalism şi ştiinţe ale comunicării, la Universitatea de Stat din Chişinău. Prezent cu versuri în revista „Stare de Urgenţă”, „Revista la Plic”, antologia „iubirea e pe 14 februarie”, apărută la Editura Vinea.
|
Inapoi la cuprinsul numarului