şi ce ai vrut să spui cu
asta
ce întâmplări pot fi
între noi – care
structură a
atingerilor
cuvintele tale mi
se lipesc de piele
unii ştiu să citească
gesturi şi priviri şi
atingeri
cum ne învaţă pe
noi la facultate
să citim un text şi
să-l înţelegem
ca şi cum
ar fi o singură frază
şi ce ai vrut să spui
„dragostea vine de
peste tot”
ce ai vrut să spui
„doar nu ştii cum
să primeşti
ai ochii închişi
telefonul scos din priză”
eu am învăţat să ascult
e ca un mecanism, ştii
e ca
lucrurile alea despre
care unii spun că
nu se uită niciodată –
ca
mersul pe bicicletă sau
înotul sau
sexul
e un mecanism pe
care îl formezi
înăuntrul corpului tău
un fel aparte de a privi în ochi
un fel aparte de a privi în jos
un fel aparte de a da din cap
îmi place când mă
atingi
îmi place când
mă iei de mână
mă îmbrăţişezi apoi
stăm pe o
bancă în parc
şi între noi
cuvintele sunt încă un
fel de a atinge
încă un fel de a
fi aproape
aşa funcţionează pentru mine
atunci
/ gălăgia inundă spaţiul, oamenii vorbesc în
acelaşi timp, strigă tot mai tare. sunetul se face
omogen. o linie dreaptă, imnul nostru.
unele lucruri nu sunt normale, pur
şi simplu. le transformi, le dai formă, le
faci să dispară. vorbeşti despre tot ce
regreţi. dezamorsezi efectul. furia e peste tot.
o sacoşă care se rupe şi lucrurile din
ea acoperă, nervos, asfaltul /
ştii
când asculţi pe bune
nu poţi judeca – te
taie ceva pe dinăuntru ca o
lamă când judeci –
când asculţi eşti ca o
palmă deschisă şi
moale lăsată pe un genunchi –
când e pe bune
e o căldură care porneşte de undeva din
abdomen şi
apoi o emani în jur
şi ce ai vrut să spui
“când eşti lângă
mine simt că
mă asculţi şi simt dragoste”
de unde vine dragostea asta
de la mine sau de la tine sau
se dezvoltă undeva
dincolo
„cred că de peste tot”
dar
de alţii mă tem
e o încordare /
porneşte de undeva din
abdomen şi
se face un corset în jurul corpului meu
rupe orice contact
orice conexiune
nu ştiu cum să fiu
cu oamenii ăştia
dacă aş putea
m-aş ridica
aşa cum te ridici
într-o pauză
în timpul unui concert
şi pleci
/ posibilităţile coincid. iubirea, aşteptarea,
căutarea unei monede pe stradă. n-ai fost niciodată
alergic. acum, o căldură suavă îţi umple
spaţiul dintre piele şi haină, ca
cea dintr-o casă în care se vorbeşte mereu despre
moarte.
te ridici şi aerul se dă la o parte, scaunul e cald /
|