Contrafort
Fondat in octombrie 1994
Contrafort : 1-3 (147-149), ianuarie-martie : Cultură şi management cultural în Uniunea Europeană : Vasile Gârneţ : Integrarea Europeană şi Cultura: inclusiv sau exclusiv?

Cultură şi management cultural în Uniunea Europeană

Vasile Gârneţ

Integrarea Europeană şi Cultura: inclusiv sau exclusiv?

Ideea integrării în Uniunea Europeană a Republicii Moldova este un obiectiv declarat şi, se pare, asumat de câtva timp de către clasa politică de la Chişinău. Mai corect ar fi să spunem însă că această idee se bucură de sincerul ataşament al societăţii civile şi, conform sondajelor, este agreată de majoritatea populaţiei. Chiar dacă până la atingerea acestui scop mai este de parcurs un drum lung şi greu, minat, în principal, de mediocritatea clasei politice basarabene, de lipsa ei de viziune şi determinare, un drum subminat, mai ales, de chemarea vechilor „sirene” ale Răsăritului, integrarea Republicii Moldova în UE se va întâmpla mai devreme sau mai târziu. Întrebarea firească, pe care ar trebui să ne-o punem toţi cei care locuim în Basarabia şi încă nu ne-am hotărât să o părăsim, este cât de pregătiţi şi, mai ales, cum ne pregătim pentru aderarea la Uniunea Europeană? Cât de pregătită este intelectualitatea noastră să se integreze în Uniunea Europeană? Pentru că, după cum se ştie, integrarea europeană – ca amplă campanie de transformări politice, economice, legislative, administrative etc. – reprezintă, în esenţa ei, un proces cultural, exprimându-ne în termeni generali. Spunem „proces cultural”, deoarece integrarea europeană vizează, în primul rând, o schimbare de mentalităţi la toate „etajele” societăţii, schimbare care nu poate fi realizată decât prin instruire, educaţie, însuşirea unor standarde de convieţuire civică şi de comportament public. Vehiculul acestui proces complex sunt tocmai intelectualii, adică segmentul social generator de idei şi iniţiator de reforme; ei formează acea categorie de populaţie capabilă să reevalueze critic moştenirea neunivocă a trecutului şi să asimileze în mod creator noul.

În Republica Moldova, cum bine se ştie, tonul evoluţiilor democratice l-au dat intelectualii umanişti. Ei au trebuit să „inventeze” noile modele politice, economice, legislative, să implementeze parlamentarismul de tip european, să promoveze reforme în agricultură şi în administraţia publică… Nu e momentul să judecăm acum şi aici (am făcut-o cu alte ocazii, pe spaţii ample, chiar în paginile revistei Contrafort) rezultatele acestei implicări masive şi multilaterale. S-au schiţat destule analize şi bilanţul nu este nici pe departe încurajator, privit prin prisma realităţilor moldoveneşti ale anului 2007. Însă ceea ce vrem să remarcăm este că înşişi intelectualii s-au pomenit, de la un punct încolo, în situaţia unor oameni rătăciţi, conştienţi de faptul că au pierdut partida adaptării la noua lume, post-totalitară, dar simţindu-se incapabili să-şi deceleze normele şi mecanismele propriei lor activităţi în sfera culturii – adică vocaţia lor primordială – la care au trebuit să revină în cele din urmă. Intelectualii s-au trezit dezorientaţi în faţa noilor realităţi politice şi economice, lipsiţi de abilităţi în a-şi gestiona statutul social şi produsul muncii lor. Vechile şi generoasele subvenţii de stat care se acordau, de regulă, pe criterii de obedienţă politică au dispărut – puţini, extrem de puţini se mai înfruptă azi din ele, dar pot fi oare aceştia consideraţi adevăraţi creatori, de vreme ce servesc agenda propagandistică a puterii? – iar alternative de susţinere şi stimulare a culturii, în spiritul vremurilor democratice şi al pieţei libere, capitaliste, nu au fost promovate şi nici descoperite. În bună măsură această carenţă li se poate imputa chiar lor, intelectualilor. Am avut, să ne amintim, înainte de re-instalarea comuniştilor, scriitori în parlamentul de la Chişinău. Din păcate, aceşti oameni, care clamează azi indiferenţa cinică a statului faţă de valorile spiritualităţii naţionale, nu au făcut nimic, din postura lor de „aleşi ai poporului”, pentru a promova o Lege de sprijinire a acesteia, prin intermediul unei Fundaţii de stat specializate – o idee materializată în mai multe ţări din fostul lagăr sovietic.

Proiectul pe care îl demarăm începând cu acest număr al revistei, proiect susţinut în cadrul programului Iniţiative Europene al Fundaţiei Soros-Moldova, îşi propune drept obiectiv informarea şi familiarizarea mediilor intelectuale din Republica Moldova cu experienţa statelor Uniunii Europene în ce priveşte statutul culturii şi managementul cultural. Sunt societăţi în care descentralizarea administrativă şi competiţia liberă a valorilor asigură un climat favorabil creativităţii şi performanţei culturale. Vom scrie în aceste pagini despre modele de succes în domeniu la nivel naţional, regional şi local, aplicate în state cu veche tradiţie democratică, precum Germania, Franţa, Spania, Italia, Portugalia, Danemarca, Olanda, Grecia, Marea Britanie, statele scandinave, dar şi etapele şi mecanismele de implementare ale acestor modele în ţările nou-intrate în „clubul european”: Ungaria, Cehia, Polonia, Estonia, Lituania, Letonia, Slovenia, Slovacia, România, Bulgaria – ale căror condiţii sunt mai aproape şi, cel puţin până la un punct, comparabile cu starea de lucruri din Republica Moldova.

Vom publica – aşa intenţionăm – materiale care vor aborda un larg evantai de subiecte în conexiune cu obiectivele proiectului nostru:

- Informaţii despre cadrul legislativ în domeniul culturii din ţările Uniunii Europene, reglementări la nivelul Comisiei Europene şi al Parlamentului European;

- Infrastructură culturală, mecanisme de finanţare şi sponsorizare la nivel naţional, regional, municipal (teatre, case de creaţie literară – în speţă, modelul berlinez, exemplar pentru eficacitatea lui –, galerii de artă, muzee, biblioteci, librării, săli de concerte, reţele de cinematografe ş.a.);

- Structura şi modelul de funcţionare a unor instituţii de stat şi private de subvenţionare a culturii – câteva exemple: Kultur Kapital (Estonia), Fundaţia Culturală Europeană (Amsterdam), Fondul Naţional al Culturii (România), Asociaţia Culturală ECUMEST (România), Fundaţia Interarts (Barcelona, Spania), Techonogical Park Culture (Sofia), Colegiul Noua Europă (Bucureşti) ş.a.;

- Structura şi modelul de funcţionare a unor instituţii de stat de promovare a culturii naţionale în străinătate: British Council, Goethe Institut, Institutul Cervantes, Aliance Française, Institutul Polonez, Institutul Suedez, Institutul Cultural Român, Fundaţia Helvetica, Fundaţia S.I.D.A.(Suedia) ş.a.;

- Surse de informare asupra oportunităţilor de finanţare în spaţiul european pentru proiectele culturale elaborate în Republica Moldova;

- Forme de remunerare în sfera culturii în ţările Uniunii Europene (premii, burse, onorarii), instituţia agentului literar şi a impresariatului artistic, legislaţia drepturilor de autor (copyright-uri), inclusiv prin analize comparative UE - Republica Moldova;

- Informaţii despre lecturile literare în Occident, ca forme de socializare a scriitorilor cu publicul cititor;

- Modalităţi de propagare a literaturii şi artelor în mass-media (presă scrisă şi audiovizual);

  - Statutul creatorului în Uniunea Europeană: liber profesioniştii („freelancers”) şi angajaţii instituţiilor culturale de stat, cumulul de activităţi (job-uri);

- Raportul „cultura de performanţă”/„cultura populară”, relaţia autor/consumator, ofertă şi cerere – în condiţiile pieţei şi a liberei concurenţe;

- Mari teme de dezbatere în mediile culturale europene: raportul dintre „naţional” şi „universal”, majoritate şi minoritate, tradiţie şi modernitate, globalizare şi multiculturalism, drepturi ale omului şi corectitudine politică, religie şi laicitate, Occident versus Orient ş.a.

Toate aceste subiecte vor fi detaliate în articole, eseuri, „mese rotunde”, anchete, statistici, interviuri cu funcţionari guvernamentali, directori de instituţii culturale, scriitori, muzicieni, actori şi regizori, pictori, editori, galerişti, bibliotecari, de la care vom afla cum îşi administrează activitatea şi cum utilizează cadrul legislativ din domeniu existent în ţările lor.

Iniţiativa revistei noastre vine din dorinţa de a dinamiza mediul cultural şi civic din Republica Moldova, de a-l familiariza cu un cadru legislativ european în domeniul culturii, cu forme de management cultural de succes, şi îşi propune să încurajeze iniţiativele particulare, dialogul şi schimbul fertil de idei. Sperăm să oferim, prin intermediul acestor pagini, un alt model al omului de cultură contemporan, un model stimulator pentru creatorii din Republica Moldova. Mizăm pe o formă atractivă, captivantă şi accesibilă de expunere a acestor subiecte. Vom avea mereu în atenţie relaţia comparativă dintre modelele europene prezentate şi „echivalentele” lor moldoveneşti, dacă există. Această „ciocnire” de realităţi am dori să stimuleze crearea de noi structuri culturale şi mecanisme de finanţare a acestora în Republica Moldova, iar creatorii autohtoni sperăm să devină tot mai independenţi în relaţiile cu statul, mai pregătiţi să facă faţă liberei concurenţe pe piaţa valorilor.

Poate aşa vom reuşi să demonstrăm, în final, dubla valenţă a culturii care este un domeniu, între altele, al integrării europene. În acelaşi timp, integrarea europeană nu există decât exclusiv în câmpul de absorbţie a criteriilor culturale, cele care definesc evoluţia spre forme superioare ale existenţei umane.

Vă propunem în următoarele pagini primele noastre tatonări în această direcţie.

1

Inapoi la cuprinsul numarului

Copyright Contrafort S.R.L.
contrafort@moldnet.md (protected by spam filter and blog promotion by blogupp)
Site apărut cu sprijinul Fundaţiei Soros Moldova