Contrafort
Fondat in octombrie 1994
Contrafort : 9-10 (131-132), septembrie-octombrie : Festivalul “Zile şi nopţi de literatură”, Neptun 2005 : Vitalie Ciobanu : Frugal

Festivalul “Zile şi nopţi de literatură”, Neptun 2005

Vitalie Ciobanu

Frugal

Nu ştiu cum au arătat ediţiile anterioare (trei la număr) ale festivalului „Zile şi nopţi de literatură”, dar festivalul de anul acesta, „moştenit” de noua conducere a USR, în frunte cu Nicolae Manolescu, la care am participat, a fost unul de tranziţie spre o formulă nouă, prezumată doar. Cu un buget limitat şi o listă de invitaţi mai scurtă decât înainte, când poziţia fostului preşedinte Eugen Uricaru, în structurile guvernamentale ale PSD, aducea mai mulţi bani în vistieria Uniunii Scriitorilor, dar o plasa într-o suspectă atitudine de servant al unor interese politice. Între timp, s-a văzut că situaţia reală a USR nu era nici pe departe atât de idilică şi că noua conducere va avea dificila misiune de a repune instituţia pe linia de plutire, redându-i forţa şi respectabilitatea de pe vremuri.

Dar dincolo de „urzeala relaţiilor” din spatele festivalului de la Neptun, dezbaterile au fost vii şi interesante, iar prezenţa lui Mario Vargas Llosa a pus „cireaşa” pe tortul evenimentului, chit că şi mass-media s-a agitat copios în preajma pitores­cului oaspete, deşi a fost destul de activă şi în restul zilelor şi „nopţilor” reuniunii (reporteri de la TVR şi de la Radiodifuziunea română, ziarişti din presa scrisă au transmis zilnic corespondenţe; între ei şi colegul nostru, Cătălin Sturza, jurnalist şi critic literar la ziarul Averea). Sosirea scriitorului peruvian în România a fost anticipată de interviul difuzat în prima zi a festivalului de Televiziunea Română, interviu realizat de d-na Mariana Sipoş la locuinţa din Madrid a prozatorului. Tot ea semnează şi traducerea celei mai recente cărţi a lui Llosa, Tentaţia imposibilului, apărută la Humanitas. Scriitorul latino-american a avut o prezenţă meteorică la Neptun, exact ca un Cezar al literaturii: a venit, a văzut şi câştigat (suma de 20 000 de Euro, cuantumul financiar al premiului „Ovidius”). E suficient totuşi ca o asemenea personalitate să apară într-un anumit loc, fie şi numai pentru câteva ore, ca acel loc să devină unul din centrele spirituale ale lumii. Înalt, uscăţiv, de o sobrietate accentuată, aidoma contelui lui Lampeduza, şi în acelaşi timp politicos şi jovial, Llosa m-a impresionat prin seriozitatea cu care a ascultat discursul de omagiere, concentrat pe traducerea din căşti, şi roşind la auzul elogiilor ce i se aduceau. Mi-a impus apoi ţinuta de profesionist ce stăpâneşte bine legile retoricii, dar, mai ales, structura sa de intelectual care are convingerea profundă a ceea ce spune: să iubim literatura şi să credem în forţa ei transfiguratoare. Este principala lecţie a lui Llosa, atunci când îl întâlneşti şi îl auzi pe viu: legătura organică între om şi cărţile sale. La antipod se situează literatul care pretinde că slujeşte idealuri, dar se comportă ca un ticălos. Cunoaşteţi modelul.

Literatura – preocupare hedonistă sau / armă, mijloc de schimbare a lumii: două poziţii antitetice, conturate în timpul discuţiilor de la Neptun. L-aş cita la prima atitudine pe Enric Casasses din Catalonia („Spunea cineva ieri că vrea să schimbe lumea prin scris. Asta e o prostie. Au vrut să o schimbe dictatorii, politicienii şi soldaţii. Pe mine nu mă interesează chestia asta. Eu scriu din plăcere”), şi la cea de a doua pe Paulo Moura din Portugalia („Unde sunt scriitorii care să deschidă „uşa” sensului? Am visat frumos înainte, şi după căderea Zidului Berlinului am continuat să visăm. Între timp, zgomotul străzii ne tulbură somnul. Ce să fac, eu, scriitorul: să intru înapoi în pat sau să-mi pun pantalonii şi papucii şi să ies în stradă?”). Pe aceeaşi (falsă, în fond) dihotomie, au insistat, mai pe faţă sau mai voalat: Eugen Simion şi Abdelaziz Kacem (Tunisia), Paul Vinicius şi Nora Iuga, Cengiz Bektaş (Turcia) şi Peter C­urman (Suedia), Mihail Gălăţanu şi Aodh Ó Canainn (acesta din urmă comentând dezastrul limbii irlandeze în patria sa, Irlanda, şi făcând o trimitere avizată la problemele limbii române în Basarabia), Mihai Zamfir şi Gülsüm Cengis (Turcia), Gabriel Chifu şi Mariana Dan (Serbia), Cassian Maria Spiridon şi Ardian Kuciuk (Albania), Edward Foster (SUA) şi Ion Pop, Horia Gârbea şi Haim Nagid (Israel), Gabriela Adameşteanu şi Alan Brownjohn (Marea Britanie), Christian Haller (Elveţia) şi Tudorel Urian, Petru Cimpoeşu şi Martin Page (Franţa).

Spaţiul nu-mi permite să insist mai pe larg asupra altor aspecte. Voi scoate în prim-plan doar câteva personaje remarcabile: americanul Adam J. Sorkin, cunoscutul traducător din poezia română, inclusiv din cea postmodernă, basarabeană, şi artizan, alături de Liliana Ursu, al recitalurilor de poezie din cadrul festivalului. Şi un grup de doamne, a căror prezenţă agreabilă şi plină de spirit mi-au „colorat” sejurul la Neptun: exuberantele finlandeze Stella Parland, Mikaela Sundström şi Rita Dahl; Nora Iuga – o aristocrată a literaturii, vitală şi nonconformistă; Ioana Ieronim – ironică şi pătrunzătoare; Cornelia Maria Savu – complice şi cordială; Ioana Crăciunescu - graţioasă şi pariziană; Mariana Sipoş - atentă şi laborioasă, o bună cunoscătoare a realităţilor politice şi culturale ale Basarabiei, despre care a realizat numeroase emisiuni pentru TVR; şi, revelator, pentru că nu o întâlnisem înainte, Ileana Scipione, apreciata traducătoare din literatura spaniolă, caustică şi subtilă, cu care am rezonat pe aceeaşi lungime de undă pe durata întregului Festival. 

Un cuvânt de gratitudine pentru Irina Horea şi Gabriela Vişan, din comitetul de organizare, care au făcut ca lucrurile să se mişte fără emfază, dar cu multă eficienţă şi tact.

 

 

1

Inapoi la cuprinsul numarului

Copyright Contrafort S.R.L.
contrafort@moldnet.md (protected by spam filter and blog promotion by blogupp)
Site apărut cu sprijinul Fundaţiei Soros Moldova