|
Nu am nici o îndoială că primul roman al prozatoarei Cecilia Ştefănescu va fi remarcat de critica literară. Şi asta pentru simplul fapt că un text comparabil cu Legături bolnăvicioase nu există în literatura română. Avem de-a face cu un roman neobişnuit, provocator, cu o ficţiune care nu copie realitatea, dar care te face să redescoperi lumea înconjurătoare. Atuul Ceciliei Ştefănescu este acela că ea nu doar descrie o "periferie" a societăţii, lumea lesbienelor, ceea ce au mai făcut şi alţii, ci creează nişte personaje-lesbiene în devenire. Nu lesbianismul ca atare o interesează pe tînăra prozatoare, ci procesul, faptul cum se transformă o femeie în lesbiană. De fapt, Cecilia Ştefănescu nu-şi propune să condamne şi nici să reabiliteze lesbianismul. Autoarea nu este un duşman al minorităţilor sexuale, dar nici apărător al acestora nu pare să fie. Şi aceasta pentru că dragostea dintre femei e prezentată fără prejudecăţi, naratorul e neutru, nu e nici dezgustat şi nici entuziasmat. El vorbeşte despre dragostea dintre femei ca şi cum ar vorbi despre dragostea "normală", dintre femei şi bărbaţi. Cecilia Ştefănescu ne dă de înţeles - şi asta mi se pare interesant - că ceea ce în mod obişnuit se consideră a fi de natură "intimă" este în realitate generat de evenimentele exterioare. Lesbianismul nu se moşteneşte, el este produsul socialului şi deseori este singura modalitate de a "evada" din această lume agresivă şi indiferentă care ne înconjoară. Părinţii adolescentei din Legături bolnăvicioase sînt ca şi inexistenţi: "În perioada aia nu mai aveam deloc bani. Rămăsesem singură acasă. Cu viaţa dezlînată pe care o duceam, banii lunari pe care mi-i trimiteau părinţii mei, plecaţi mai tot timpul pe undeva, nu-mi ajungeau nici măcar două zile". Bărbaţii pe care îi întîlneşte adolescenta sînt libidinoşi şi nepăsători, iar femeile au o frumuseţe voluptoasă şi sînt mai tandre. Există aşadar nişte factori sociali care o determină pe adolescentă să prefere dragostea cu "greaţă multă şi multă plăcere". Cu adevărat important este faptul că Cecilia Ştefănescu proiectează această dragoste "neobişnuită" pe fundalul societăţii româneşti în tranziţie. Problema pe care o pune autoarea este în ce măsură cadrul social este sensibil la nevoile adolescenţilor. Într-o măsură foarte mică, deducem, de vreme ce tinerii trec zi de zi printr‑un "decor înspăimîntător", cu " şobolani care colcăie prin mizeriile aglomerate de-a lungul străzilor, cu cămine de tip hambar unde stau înghesuite patru fete în cameră". Nu este exclus că se vor auzi şi multe voci nemulţumite. Mulţi dintre aşa-zişii apărători ai valorilor tradiţionale ar putea să facă spume la gură, să critice cu vehemenţă romanul Ceciliei Ştefănescu. Pentru aceştia sexualitatea este strîns legată cu legitimitatea şi căsătoria, iar lesbianismul este o abatere de la normă, o perversiune. Culmea ar fi ca prozatoarea română să fie acţionată în judecată pe motiv că romanul ei este pornografic. Nu aiurez. Prozatorul rus Vladimir Sorokin este într-o situaţie foarte delicată de cînd a publicat romanul Goluboie salo, în care descrie dragostea bărbătească dintre două personaje cu nume familiare - Stalin şi Hruşciov. Nişte "moralişti", care nu fac distincţie între ficţiune şi realitate şi pentru care simpla descriere a unui act sexual înseamnă pornografie, i-au intentat proces prozatorului rus. Sper foarte mult că Cecilia Ştefănescu va evita această situaţie kafkiană. Iar "apărătorilor" valorilor tradiţionale le pun următoarea întrebare: este cumva mai etic ca o femeie să facă sex concomitent cu trei bărbaţi decît să iubească o femeie? Sfîrşesc aici nu înainte de a spune că microromanul Legături bolnăvicioase este unul foarte bun, cum puţine s-au scris în literatura română.
|
Iulian Ciocan
Inapoi la cuprinsul numarului