Efectul Hyde Park

Auzind că păstrez înregistrări din emisiunea Hyde Park (adevărat, nu pe toate, doar de jumătate de an, dar asta înseamnă cîteva sute de ore!) cineva m-a rugat să i le împrumut sau să i le copiez pentru a le asculta acasă. M-am gîndit că, bietul om, ispitit de curiozitate, o să îmbătrînească dacă va dori să asculte tot ce s-a spus în ultimul timp în Hyde Park (trei ediţii pe săptămînă, a cîte şase ore fiecare, în nopţile de joi, vineri şi sîmbătă). Întîmplarea aceasta m-a făcut să mă întreb la rîndul meu care va fi impresia celor care vor asculta ecourile basarabene peste ceva timp. Un bucureştean, pe care l-am avut recent oaspete în studio, mi-a mărturisit că e plicticos să asculte Hyde Park-ul, iar subiectele discutate i se par minore. Şi pe Internet (www.hp.brega.org), unde plasez de aproape un an înregistrări din emisiune, interesul celor de afară e modest. Mai degrabă varianta on line a Hyde Park-ului este ascultată de cei din Republica Moldova (sau de către basarabenii plecaţi la cîştig în lumea mare). Ascultă ziua cînd ajung la birou sau acasă în nopţile cînd nu au somn.

Dar, de fapt, ce aude lumea în Hyde Park-ul de la "Antena C", lumea asta liniştită şi răbdătoare, bucuros anonimă, stînd cuminte la bucătărie sau în dormitor? Am re-ascultat şi eu cîteva înregistrări ca să mă simt în pielea lor.

"Mă adresez la consătenii mei, (judeţul Ungheni, din două sate diferite mesaje asemănătoare, unul telefonic, altul în răvaşe succesive, insistente, trimise în mai multe exemplare la preşedinţie - că acolo e preşedintele Partidului, la "Comunistul", că e ziarul pe care-l citeşte toată lumea chiar dacă nu s-au abonat, şi la Hyde Park, pentru că doar aici sînt citite şi ascultate toate opiniile) oameni buni, gîndiţi-vă altă dată pe cine alegeţi! Uitaţi-vă ce face primarul ăsta...". "Ce să facem dacă la noi mintea-i pe dos..." - spune un profesor de istorie din Orhei, care a recunoscut mai întîi că mergea şi el la furat altă dată, la kolhoz pe dealul mare, acum însă, chiar dacă nu e cine ştie ce afacere hectarul de pămînt pe care-l lucrează, măcar îşi hrăneşte cinstit familia, chit că nu prea are timp să se mai pregătească şi de şcoală.  Oricum, zice el, se simte mai bine decît învăţătorii care pun seara grîu în apă, la umflat, iar dimineaţa mănîncă un pumn de boabe încolţite şi se duc la şcoală pentru toată ziua, fiind destule cazuri cînd copiii sau chiar profesorii îşi pierd cunoştinţa de foame în faţa tablei, ori chiar pe drum cînd se întorc acasă... "Amintiţi-vă cît de bine era înainte, cîrnaţul era ieftin, batonul (franzela -n.m.) era 16 kopeici şi la ce ne-au adus democraţii!? Lăsaţi-i pe comunişti în pace, într-un an ce poţi să faci? Voronin vrea să fie bine, încearcă să facă unire cu Transnistria, să întoarcă economiile oamenilor pe care le-a furat Snegur cînd a introdus leul...". "Cum nu ţi-i ruşine, tinere, să zici că înainte era mai bine, dacă tu şi pe vremea comuniştilor erai desculţ, umblai cu cerutul prin sat şi cu furatul la sovhoz, te cunosc şi ştiu cine au fost părinţii tăi, unde au ajuns copiii dumitale, n-o să-mi permită moderatorul, dar aş spune cum te numeşti ca măcar consătenii noştri să nu te mai creadă...". Într-una dintre nopţi, fie că era spre duminică sau altă zi de sărbătoare, unul poreclit Travkin, pentru că s-a prezentat "Siroja Buruianî", apare la microfon vădit aghezmuit şi încă mai cere de la prima oră o melodie, ceva cu bordeiaş, cu poloboc. Dintr-o dată insul îşi dărîmă toată credibilitatea (şi atîta lume îl susţinea, pentru că spunea cu puţine cuvinte ce credeau şi ei despre "democraţi"), iar moderatorul nu pierde ocazia să-l penalizeze pe bună dreptate, nu pentru că felu-i de a vorbi îl aseamănă cu cetăţeanul turmentat (şi din acest motiv deseori se cere la microfon "interzicerea" celor beţi, dar ce ne facem cu bolnavii, gîngavii, bîlbîiţii, timizii, bătrînii?!), ci pentru că a încălcat în repetate rînduri regulamentul din acea seară. Să precizez că vara aceasta am schimbat din nou legile interne ale emisiunii, legi nescrise, dar repetate la fiecare început de emisiune-maraton: 1. prima intervenţie în Hyde Park nu poate dura mai mult de 7 minute; 2. se admite cel mult două intervenţii-replici a cîte un minut fiecare. Dar nici acest "regulament" n-a fost respectat (suntem doar în Hyde Park!). Acelaşi Travkin şi cu Ion de la Durleşti (o vedetă incontestabilă a emisiunii, cu mulţi admiratori, dar şi cu inamici vehemenţi, e drept mai puţini) m-au făcut să intervin, după ce s-au duelat într-o noapte cîteva ore în şir de nu mai reuşea nimeni să răzbată la microfon. Ultima dată, la început de august, am ajuns să impun vorbitorilor să-şi pregătească temeinic intervenţiile, pentru că toată lumea avea voie să intre pe post o singură dată pe noapte, şi nu mai erau admise replicile. "Oratorii" cei mai activi s-au revoltat la telefon şi în scris. Unii m-au ameninţat că se culcă şi nu mai ascultă, mai ales dacă şi-au "spus povestea". N-am cedat "şantajului" şi chiar din prima ediţie experimentală am putut constata că foarte mulţi ascultători, cetăţeni ai acestei ţări (dar şi oaspeţi, lume plecată peste hotare) au reuşit să vorbească în premieră  în Hyde Park şi mi-au mulţumit pentru şansa acordată. De atunci, cei care ne sună de la ţară sunt majoritari în Hyde Park. În acest fel dispare şi reproşul pueril al acelora care spuneau că Hyde Park-ul ar fi făcut de zece oameni, care stau cu moderatorul în studio şi "fac propagandă unul după altul". Acum în fiecare noapte se aud voci noi, opinii mai nuanţate, chiar dacă poziţia preponderentă e aceeaşi - anticomu­nistă. O atitudine firească pentru cei care ştiu cum şi au curajul să se pronunţe. Uneori, aşa cum mărturisesc la începutul discursului lor, disperarea îi face să se exprime în public, deşi nu se consideră mari vorbitori. Acum, în economia Hyde Park-ului, susţinătorii regimului comunist sunt în minoritate. Problema acestor vorbitori pro-comunişti este că vorbesc rău şi repetă aceleaşi teze (a se citi: mînii, blesteme, ameninţări, profeţii macabre). Lucrul acesta îi irită pe ceilalţi şi mulţi au spus că închid aparatul de radio cînd apare pe post Naftalin (o poreclă drăgălaşă, pusă de ceilalţi ascultători). Acum Naftalin se recomandă drept Petru Kirilovici, probabil pentru a nu mai fi poreclit, deşi se grozăvea, în disputele pe care le avea cu oponenţii, că aşa "naftalină" cum este va distruge toate moliile, evident moliile democratice. Acum acest personaj, riscă să atragă asupra lui ura celor supăraţi pe Lucinschi (fostul preşedinte are acelaşi prenume şi patronimic).  Mai important e să aflaţi ce spune Naftalin (Petru Kirilovici). Acum personajul este mai puţin filocomunist, dar la fel de antifrontist şi antiromân: "...Dacă mai vorbiţi despre limbă şi despre unire cu România o să zdohniţi toţi la iarnă, de frig, o să scumpească ruşii gazul de douăzeci de ori! Roşca numai una ştie, jos comuniştii! şi să scoată copiii în stradă, dar ce poate el să facă cu barba ceea?! Ce fel de creştin e el dacă iese în postul mare să strige în gura mare şi să danseze?" Un tînăr informat şi ironic spune: "Cît de bine era în URSS, dacă gîndeai liber, puteai să fii arestat şi băgat la puşcărie fără judecată...". Altul, care sună prima dată şi poate n-o să mai sune în veci, pentru că şi-a scris pe hîrtie ideea de-o viaţă şi o citeşte cu multe emoţii: "Ştiţi voi oare cu ce mătură ruşii casa în Siberia - cu pufoaica, apoi se îmbracă iar, că-i frig în casă, se aşază la masă şi îi învaţă pe alţii cum să trăiască..." Iritat de discuţiile pe teme lingvistice, cineva răbufneşte: "Dacă vorbiţi româneşte şi vă credeţi români, duceţi-vă în România, de ce mai staţi aici?"

Uneori în Hyde Park se vorbeşte despre lucruri grave, metafizice, perene şi tulburătoare. Alteori sunt dezbătute teme politice, evenimente la zi, întîmplări locale, insignifiante, bîrfe sau zvonuri. Uneori se revarsă în Hyde Park un val liric greu de stăvilit (tot românu-i poet simţitor), şi aceşti poeţi nocturni pretind să li se ofere o rubrică permanentă - Hyde Park poetic. Cert este că Hyde Park-ul rămîne un loc unde oricine se poate exprima liber. Dacă biografia acestei emisiuni va continua, peste ani discuţiile şi dezbaterile din cadrul ei vor constitui pentru ascultătorii curioşi (să zicem nişte ascultători dintr-o Moldovă ca o Elveţie) nişte documente obiective ale acestor vremi.              

1