Biserica politică sau politica bisericii

Este cunoscută sintagma că politicianul una gândeşte, alta declară şi cu totul altceva face. Evident că declaraţiile oficiale ale guvernului rus sunt de cele mai multe ori nişte criptograme, iar mesajul lor adevărat pentru un cititor obişnuit este greu de descifrat. Totuşi, mai apare cineva spunând, inocent, că regele e gol, cum s-a întâmplat cu un ziarist rus (Valeri Sokolov) care s-a exprimat, franc, la finele lunii noiembrie 1999 în gazeta "Podmoskovie", într-un articol intitulat fără echivoc: "Газпром собирает державу" (adică "Gazprom-ul adună imperiul"), că: "După destrămarea U.R.S.S. pe întreg spaţiul fostului imperiu sovietic au rămas intacte doar două forţe centripete. Una, în domeniul spiritual, este Biserica Ortodoxă Rusă, iar a doua, din domeniul material - ramura unională a industriei gazelor ("Gazprom"-ul), care reuşeşte să restabilească pe spaţiul defunctei Uniuni Sovietice dirijarea centralizată a fostei industrii unionale a gazelor" (subl. red.)

O confirmare elocventă a celor scrise în unele publicaţii din presa rusă a fost, fireşte, şi discursul ministrului de justiţie din guvernul (pro-rus) de la Chişinău ţinut la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Dacă pe unii basarabeni i-au şocat declaraţiile tendenţioase, mai degrabă aberante, ale demnitarului basarabean, cu siguranţă că pentru analiştii politici de vocaţie, foarte puţini la Chişinău, o asemenea mişcare pe scena şahului politic n-a fost o surpriză. Aceştia, iar acum tot mai multă lume, înţeleg destul de bine că adevăratul motiv al nerecunoaşterii Mitropoliei Basarabiei este cu totul altul. Ce altceva pot fi decât nişte "gogoaşe" neîndemânatic încondeiate şi excesiv zaharisite cele spuse de ministrul de (in)justiţie de la Chişinău la CEDO? Nici un om cu mintea trează nu poate accepta un asemenea "adevăr" precum că "înregistrarea Mitropoliei Basarabiei ar pune în pericol existenţa de azi şi de mâine a Republicii Moldova ca stat independent pe harta Europei", demnitarul de la Chişinău uitând să precizeze că de fapt înregistrarea Mitropoliei Basarabiei ar pune în pericol dependenţa Republicii Moldova de Rusia. El a mai menţionat că "interesul politic şi administrativ, adică de amestec direct în treburile statului independent Republica Moldova, este promovat de către România (...) prin intermediul unor forţe moldoveneşti pro-române", apoi că "recunoaşterea MB ar aduce prejudicii legăturilor de prietenie şi colaborare dintre Republica Moldova şi... Ucraina"(!) Se vede că idolul acestui demnitar de stat este V. Maiakovski care spunea că "rostind cuvântul partid, noi ştim că e vorba de Lenin...", astfel evitând a rosti numele Rusiei, el şi-a amintit de Ucraina. Apărând interesele geopolitice şi strategice ale altei ţări, el face abstracţie de faptul că aceasta, prin biserica sa, dar şi prin "intermediul unor forţe moldoveneşti" pro-ruse, a pus de mult stăpânire pe acest "spaţiu dintre Nistru şi Prut", care este "un stat (in)dependent de pe harta Europei". Că biserica rusă este în esenţa ei expansionistă o dovedeşte chiar titulatura care şi-a asumat-o filiala ei din această zonă pruto-nistreană, "botezându-se", nici mai mult, nici mai puţin, "Mitropolie a Chişinăului şi a întregii Moldove" (!). De ce s-a tăcut atunci la tribunele forurilor europene în legătură cu "expansionismul" bisericii ruse? Că au tăcut cei de la Chişinău este pe înţelesul oricui, dar de ce n-au reacţionat respectivele organe bisericeşti şi laice din România?

Basarabenii, în marea lor majoritate necăjiţi şi preocupaţi de grijile sumbrului cotidian, au rămas şocaţi de învinuirile aberante ale ministrului lor de(in)justiţie precum că "adepţii Mitropoliei Basarabiei iau cu forţa bisericile ce aparţin Mitropoliei întregii Moldove", când, în realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Pot fi invocate numeroase cazuri de abuzuri grosolane ale Mitropoliei supuse Bisericii Ortodoxe Ruse, acţiuni susţinute de poliţia "naţională" şi de nişte grupări de provenienţă obscură la bisericile din Bubuieci, Cucoara, "Sf. Nicolae" din Chişinău, Făleşti şi la alte zeci şi zeci de locaşuri ce ţin de Mitropolia Basarabiei, multe dintre aceste acţiuni "bisericeşti" soldându-se cu acapararea bunurilor materiale ale parohiilor. Adepţii Mitropoliei subordonate Bisericii Ortodoxe Ruse, câştigă noi şi noi locaşuri doar datorită forţei, ipocriziei, minciunii, obrăzniciei, fără să înţeleagă că enoriaşii nu pot fi câştigaţi cu asemenea metode. Dimpotrivă, de pe urma acestei confruntări din sânul aceleiaşi Biserici Ortodoxe, beneficiază doar sectele religioase, căci arhicunoscut este adevărul că, dacă doi se bat, câştigă întotdeauna al treilea, al patrulea, al cincilea...

Pentru a menţine virtual fostul imperiu rus, Biserica Ortodoxă din Rusia pune în aplicare în fosta R.S.S.M. procedee ce nu se pretează în nici un fel canoanelor creştine ale ortodoxiei, unele cu altele fiind total incompatibile. Ea se dovedeşte a fi un simplu instrument al statului rus în politica sa neoimperială, la acest început de nou secol care are pretenţia de a fi unul religios sau de a nu fi deloc (nici o aluzie la actuala confruntare "dintre religii"!). Astfel stând lucrurile, pentru Biserica Ortodoxă Rusă ar fi mai adecvată titulatura de Biserica Politică Rusă. Acţiunile ei în confruntarea dintre cele două Mitropolii din fosta R.S.S.M. şi actuala R. Moldova, "stat (in)dependent pe harta Europei", confirmă cu lux de amănunte această ipoteză, care pentru tot mai multă lume a devenit deja o axiomă.

1