Marea revelație a Bienalei internaționale de pictură (BIP) din 2015 a fost câștigarea Marelui Premiu de către artistul Otgonbayar Ershuu, nativ din Mongolia și rezident acum la Berlin – cu lucrarea „Zgomot de copite”. O lucrare ce m-a impresionat profund și care m-a urmărit multă vreme, auzind uneori parcă și vuietul plin de colb al copitelor.
Doi ani de zile am așteptat cu înfrigurare o personală a acestui atipic și migălos șaman al artei contemporane, crezând că va propune o personală la Muzeul Național de Arte Plastice al Moldovei. Nu știu de unde-mi veni calculul acesta!? De fapt de aici: în 2013 Marele Premiu i-a revenit japonezului Toshio Yoshizumi, iar în 2015 acesta a fost prezent cu o foarte frumoasă expoziție în numita instituție. Prin reflex, mi-am imaginat că Otgonbayar Ershuu îi va urma exemplul, dar n-a fost să fie... A trimis acum o lucrare intitulată „Zebre”, pătrată, cu dimensiunile de 100/100 cm.
Dar pictura aceasta cumulează în ea toată ideologia plastică a acestui artist. Asta nu se poate spune despre majoritatea celor care participă la actuala ediție a BIP. 
O noutate absolută a acestei a V-a ediții a BIP este faptul că a fost găzduită în sălile nou-renovatului Muzeu Național de Arte Plastice din Chișinău, iar pentru asta s-a strâns aproape toată colecția de lucrări din expunerea permanentă. Revoluționar gest! Tabula rasa pentru arta contemporană. Doar arta universală a fost lăsată în datele ei de la etajul 1 al corpului dinspre strada Pușkin. Parterul a fost și el alocat ansamblului BIP. Muzeul ne arată însă, în paralel, o foarte frumoasă selecție de ceramică și sculptură, astfel că lucrările celor 170 de pictori din 27 de state de pe tot globul pământesc au avut un fundal demn de toată admirația.
Am regăsit nume deja cunoscute de la celelalte patru ediții, iar doi dintre premianțiii de la ediția precedentă au oferit două excelente personale: Gabriela Culic (Trofeul ArtMuseum în 2015, Premiul Muzeului Național de Arte Platice al Moldovei, în 2017 – România) și Aleksandar Vozbinas (Diploma de excelență a Ministerului Culturii al Republicii Moldova, 2015, Trofeul ArtMuseum în 2017 – Lituania), ambele găzduite pe platforma Centrului Expozițional „Constantin Brâncuși”.
„În același alt vis” – ciclul de lucrări prezentat de Gabriela Culic – reprezintă o încăpățânată și consecventă irumpere a „vânării de vânt”, a acelui imposibil de pronunțat, dar cu putință de reprezentat... artista are un vocabular recognoscibil, clar, o „scriitură” plastică doar ei proprie, chiar dacă a reușit să facă inexprimabilul perceptibil. Lizibil și rafinat... „Dansând cu Murakami”, celălalt grupaj din lucrările artistei, evocă atmosfera sumbră a gândurilor noastre care se risipesc înainte de a se închega sau a prinde haina, uneori perenă, a ideilor...
Aleksandar Vozbinas este întâi de toate un colorist, un arhitect tainic al culorilor. Pornind de la senzorial, el decupează din masa de culori locale, cel mai adesea criante și crude, forme și ritmuri care parcă se eliberează de magma cromatică, luptă cu ea în dorința de a o părăsi. Decriptez un gen de narațiune plastică pe două planuri, una este vijelioasă, acaparantă, mai puțin atentă la detalii, funcționând ca un soi de fundal, iar cealaltă particularizează: „personaje”, „semne”, „ferestre”, „situații” etc. Ca tip de structurare a imaginii demersul lui Vozbinas amintește întru câtva de arta românească a anilor 1970-1980, iar această constatare ne împinge spre concluzia simultaneității fiorului pictural, indiferent de geografie și epocă. Poate de aceea pictura sa ni se pare mai aproape, mai familiară, pentru că are ecouri în problematicile noastre picturale ale ultimelor decenii (introspecție, autoreferențialitate, mitologii personale, pictura ca pictură etc.).
La această ediție a BIP Marele Premiu i-a revenit pictorului moldovean1 Igor Svernei, cu lucrarea „Pământul Făgăduinței – oameni de geniu”, o lucrare dedicată celui care a fost animatorul vieții artistice din R. Moldova, Tudor Braga (1948-2016). Este o pânză de mari dimensiuni și „conservă” amprenta digitală a mentorului multora dintre artiștii activi azi. Sub panoul pictat de Svernei se află o casetă în care artistul a înglobat o coală de hârtie cu următorul text, scris cu pix roșu de criticul de artă: „De la stânga la dreapta începând cu arătătorul, pentru Igoraș Mare Uriaș, aceste amprente, Tudor Braga, Iunie* 2016
*Hm, am greșit: în loc de septembrie am să vă rog să cetiți un iunie și anume, azi, 6 sept. 2016 / Braga”.
Urmele digitale înmuiate în cerneală albastră au fost punctul de pornire pentru realizarea unui portret al lui Tudor Braga, pe care acesta, deja aflat pe patul de suferință, i l-a solicitat artistului Igor Svernei. Era oarecum banal și nefiresc ca unul dintre „băieții răi” ai artei moldovenești să se apuce să picteze un portret de aparat, celui care nu se încadra el însuși în niciun tip psihologic predictibil, standard. Braga a fost în afara oricăror catalogări și caracteristici. Iar sinceritatea și onestitatea lui erau imprimate pe oricare dintre buricele degetelor sale. Acest lucru a vrut să-l transmită și artistul Igor Svernei și a „pictat” o astfel de amprentă. A săvârșit un gest de natură conceptuală, dar cât se poate de sincer și frontal, cu o enormă încărcătură emoțională și artistică în același timp. Intensitatea lui nu lasă loc niciunui calcul sau niciunei derute hermeneutice. Cred că și cei care nu l-au cunoscut niciodată pe cel portretizat vor decela în această lucrare un omagiu unei personalități de înaltă anvergură. 
Pe fundalul acestei elegii picturale nu pot trece cu vederea înmugurirea viguroasă a unei noi generații de pictorițe din R. Moldova, adăugându-se acelei „crengi de aur” care înverzise în arta anilor 1960-1980. Acum urmărim, în plină ascensiune, cum din acea rădăcină viguroasă apar personalități precum: Victoria Cosmolici, Galina Vieru, Irina Kara, Olga Bakițkaia, Valeria Barbas, Tatiana Voloh, Olesea Enachi ș.a., cele câteva nume despre care istoricii de artă din viitor vor scrie, cred, pagini alese.
Închei aceste notițe despre BIP de la Chișinău, mărturisind bucuria reîntâlnirii cu pictura lumii, din care am savurat îndeosebi: realismul iluzoriu al lui Pari Malekzade (Iran), monocromiile distilate ale lui Nerses Melikyan (Armenia), geometriile rafinate ale Marisei Giacomin (Italia), misticismul sumbru al lui Kors Van Bladeren (Olanda), fanteziile gravitaționale ale Annei Nosowicz (Spania), aluviunile cromatice ale Lenei Khvichia (Lituania) și, nu în ultimul rând, abisul fracturat al lui Nicolae Guțu. 
E multă, multă pictură bună pe mapamond, iar o parte din aceasta ne bucură o dată la doi ani și pe noi, „strecurându-se” vijelios în tihna mediului cultural moldovenesc, adesea prea cuminte, și într-o supremă și tot mai crescândă mulțumire de sine...
Iunie 2017
________________
1 Organizatorii anunțau cu mare bucurie această reușită a unui artist local, spunând că e primul moldovean care s-a învrednicit de acest prestigios premiu. Scurta istorie a acestei manifestări ne obligă însă să facem o rectificare: în anul 2011, la ediția a II-a a BIP, distincția aceasta a fost înmânată unei artiste originare din Republica Moldova, Diana Tudose.