Tragedia care s-a produs pe data de 11 martie 2011 în Ţara Soarelui-Răsare a avut consecinţe deosebit de grave şi se va întipări probabil pentru totdeauna în memoria colectivă a japonezilor. Acest adevărat dezastru ne-a bulversat şi pe noi, amintindu-ne încă o dată cât de fragilă este viaţa şi cât de nesigură este evoluţia unei comunităţi umane, oricât de înfloritoare. Cutremurul urmat de acel tsunami şi de defecţiunile de la staţiile atomice, suprapuse peste o serie tot mai frecventă de alte dezastre naturale sau de origine umană din diverse regiuni ale planetei, demonstrează că trăim într-o lume aproape apocaliptică, ce-şi pierde parcă echilibrul. Dragonul asiatic, simbol al forţelor telurice, s-a trezit.
În acel moment de cumpănă, din toate colţurile planetei nu au întârziat să sosească mesaje de compasiune şi solidaritate cu poporul nipon. Astfel, susţinând Japonia, reprezentanţi ai altor popoare contribuiau în acelaşi timp la supravieţuirea propriei lor solidarităţi umane.
Datorită pasiunii mele pentru muzică, pe parcursul ultimilor ani am avut prilejul să corespondez pe Internet cu câţiva japonezi. I-am contactat imediat după ce am aflat vestea despre cutremur. Artistul techno Yasushi Miura, care locuieşte în Tokyo, s-a arătat emoţionat de faptul că cineva aflat la celălalt capăt al lumii se gândeşte la el şi m-a rugat să nu uit de cele întâmplate. Un alt japonez, Tatsu Suzuki, gestionar al site-ului muzical Bump Foot, mi-a mulţumit şi el pentru faptul că nu am rămas indiferent. Cu doar două luni înainte de cutremur Tatsu îmi lansase pe site-ul său un album de inspiraţie jazzistică, intitulat „Secret Journeys”. Peste o lună deja după dezastru, i-am propus un alt album, colaborarea noastră continuând.
Astăzi Japonia a devenit un spaţiu de cultură cu realizări strălucite în domeniul artei şi modei, ştiinţei şi tehnologiei. Sakura, floarea de cireş, nu este deloc întâmplător un simbol al frumuseţii, înfăţişând fidel sensibilitatea aparte a japonezilor. Emblematicul spirit minimalist, eleganţa şi sobrietatea, capacitatea de concentrare şi subtilitatea artistului nipon reprezintă un model de urmat. Caracterul excepţional al modului de viaţă japonez vine şi din tradiţie, din acel strat vital de memorie fără de care nici o civilizaţie nu poate supravieţui. Este o ţară a contrastelor, unde un zgârie-nori şi o autostradă se învecinează cu un templu shintoist. Cred că din aceeaşi ecuaţie face parte şi recenta încercare a unor cercetători niponi de a aplica principiile buddhiste în dezvoltarea roboticii.
M-au impresionat într-un roman al lui Yasunori Kawabata frumoasele tradiţii ale vieţii domestice a japonezilor, edificatoare pentru cunoaşterea caracterului lor. Ca, de exemplu, cutuma de a păstra în case vase cu greieri, doar de dragul pasiunii pentru cântecul acestor insecte.
Dincolo de aceste mici detalii, aproape înduioşătoare prin umanitatea lor simplă, spiritul nipon rămâne la fel de enigmatic ca un Koan buddhist despre tăcere. Oricât ar încerca un străin să descifreze înţelesul haiku-ului „Lacul lui Basho”, cu broscuţa ce sare în lacul înnămolit, mintea nu va reuşi niciodată să-i găsească sensul adevărat. Fascinaţia pe care o exercită cultura japoneză face parte din uimirea în faţa misterului perpetuu al vieţii.
Într-un interviu acordat de către Ambasadorul Japoniei unui post de radio românesc, acesta observa la un moment dat că japonezii sunt mai „taciturni” decât alte popoare, limba niponă făcând întotdeauna aluzie la un conţinut extraverbal. Într-un anume sens, japonezii sunt „pesimişti”. Dar în acelaşi timp curajul lor este demonstrat prin gestul celor care s-au sacrificat în timpul depăşirii crizei de la centrala Fuku­shima.
Bineînţeles, orice ţară îşi are problemele sale, viaţa fiind dificilă oriunde în lume. Capacitatea de a soluţiona problemele cu care se confruntă constituie una dintre marile virtuţi ale japonezilor.
O premoniţie ciudată a avut cunoscutul muzician de origine norvegiană Geir Jenssen alias Biosphere. În februarie 2011 căuta informaţii despre modul în care Japonia a depăşit perioada dificilă de după cel de-al Doilea Război Mondial, pentru a realiza un album muzical pe această temă. Fotografia unei centrale nucleare construite pe ţărmul oceanului i-a atras atenţia, făcându-l să se întrebe asupra siguranţei sistemului energetic nipon. Imaginea respectivă l-a determinat să aleagă această nouă temă pentru albumul său. Se întâmpla cu o lună înainte de catastrofa de la Fukushima. Se pare că opţiunea de a construi centrale nucleare chiar în zone ce au fost afectate în trecut de tsunami s-a dovedit a fi o greşeală fatală.
De metodele tipice de educaţie niponă astăzi beneficiază un public mondial. Creaţiile artistice exportate de japonezi sunt foarte căutate şi apreciate. Pelicula „Şapte Samurai” de Akira Kurosawa se află printre cele zece filme conservate într-un bunker american de sub Casa Albă, în scopul de a fi păstrate pentru oamenii unui viitor îndepărtat.
Literatura niponă este şi ea tradusă şi cunoscută pe toate meridianele. Creaţia aceluiaşi Kawabata are darul de a le cultiva cititorilor un simţ al frumosului, transmiţându-le un mesaj profund umanist. Iar romanele lui Yukio Mishima sunt nişte veritabile lecţii de curaj. Autorul lor refuză să rămână un spectator pasiv al teatrului vieţii şi alege să-şi ia în mâini propriul destin. Haruki Murakami prezintă printr-un limbaj literar de o mare eleganţă nişte personaje percepute de publicul occidental ca surprinzător de familiare. Întreaga serie de romane ale lui Murakami a fost tradusă în limba română şi se bucură de un succes deosebit şi printre cititorii de la noi.
Pentru tinerii de azi, jocurile Nintendo şi Sega şi filmele de animaţie japoneze au devenit ceea ce cărţile lui Jules Verne, Jack London sau Kipling au reprezentat pentru bunicii lor, transformându-le adolescenţa într-o vârstă a aventurilor miraculoase. Aceşti tineri se identifică uşor cu ciudaţii eroi cu ochi supradimensionaţi anume datorită umanităţii şi inocenţei pe care acestea le inspiră. Reprezentanţii noii generaţii îşi exprimă prin intermediul alter-ego-urilor lor nipone opţiunea pentru o lume a frumuseţii, o lume fără războaie şi conflicte.
Un proiect în curs de elaborare al jocului de computer „Final Fantasy XIII Versus” face aluzie la realitatea imediată. Acesta reia povestea tragică a lui Romeo şi a Julietei într-o lume modernă ce îşi pierde aura magică, unde idealurile cavalereşti dispar sub asaltul unui pragmatism rece. Personajul Noctis, care riscă să devină reprezentantul ultimei monarhii, aminteşte cumva de tânărul prinţ moştenitor al Japoniei, care a încălcat tradiţia, alegându-şi o consoartă ce nu face parte din neam de nobili.
În timp ce scriu aceste rânduri, ultimele ştiri anunţă un nou cutremur în Japonia. Dragonul nu se linişteşte încă.