Categorii

Parteneri

Variații de a(poe)titudine

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Variații de a(poe)titudine

* * *
bolovanul s-a rostogolit 
ha-uuu! ha-uuu! ha-uuu!...
ecoul ubicuu umplea mult peste margini golul 
ferestrelor dinspre spitalul de îngeri demenţi 
netermina(ţi)t peisajul cu gutui melancolici 
ce tocmai aprindeau felinarele galbene
 
încă jubilau
cocoşii de tablă zincată zvoneau fericirea 
gata! – am zis – liniştea noastră nu mai e o povară 
ca apoi să aflăm din jurnalul intim al unui 
specialist în materie că de fapt e o istorie 
(contemporană cu noi) încă necunoscută 
hai mă! – făcu scepticul de serviciu – şobolănimea 
ciolaniadă deja vârtejeşte psihoza s-au plodit 
dom’le peste tot ne-au tăvălit tinereţea sar la gât...
evrika! – strigă un deştept – am rezolvat ecuaţia! 
iată de unde se trage frica de spații intangibile de 
timpul slobozit din cutia unui ceasornic în întârziere
 
...deratizarea (cu cel mai iubit dintre pământeni) – 
neapărat ar spune marin preda – va mai dura
 
* * *
atâţia ochi străini şi-n fiecare – tu
de pretutindeni
 
ascunde-te într-un cavou anonim
singurătate
sau în veşnicia unui serafim
că poeţii 
bat în birturi din metafore arginţi
aruncă lumea în antologii (încă disputate)
cu poemele lor ...târzii
 
nu te lega de ei 
pustie
la cât i-au nins pe această planetă 
cu cei mai puțini poeți 
nu li se dau înalte distincţii (numai pentru scris)
 
vrei tare! chiar acum acilea!
tare că nu ai mai văzut cum moare 
„cel mai trist poet din europa” (e. cioclea)
 
* * *
it is not a fiction
strada sforii – puţin peste 1m lăţime 
(s-a scris că-i cea mai îngustă stradă din europa)
trece prin spaţiul medieval al re(-)numitului 
braşov (kronstadt-brasso-corona-stalin) 
 
am mers și eu pe faimoasa stradelă 
(de pe cerbului către poarta şchei) 
pe lături piatră pe piatră în verticale gotice 
deasupra o dâră de cer (o fi calea teutonilor) 
aerul unduia cu iz de cafea de ethiopia 
(mă copleși imaginaţia cum baronesa 
săsoaică 
scăpându-şi genunchii neruşinaţi 
din halat 
admiră în zaţ nişte ochi bunghiţi de sub 
armură)
 
cineva cânta bach la chitară
alături o tăbliţă inscripţionată 
free concert 
pe jos o mulţime de bani mărunți
m-a rugat să-l însoţesc până la prima 
staţie 
despre bani a spus că nu-i aparţin 
 
* * *
dragostea aceasta impersonală – 
nici sens expres
nici sex conchis 
nici sodoma în flăcări
nici soția lui lot nu privește în urmă – 
bancnote mari mai mici foşnesc subtil
devorând idealismul
 
dacă continuă tot aşa te pomeneşti 
că te retragi în marxism-leninism
fără nicio lăscaie în buzunar