Categorii

Parteneri

Un albastru poate neoptimist...

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Un albastru poate neoptimist...

imaginea utilizatorului Vladimir Bulat

Sunt zile când exulți de plăcerea de a descoperi diverse lucruri. Nu atât le descoperi tu, cât descoperirile năvălesc peste tine, te trag de mânecă, îți gâdilă imaginația. O amică care și-a propus după pandemia primăverii să colinde în lung și în lat Moldova transpruteană a descoperit în satul Cuhureștii de Jos o biserică ortodoxă neterminată, deși începutul construcției a fost în îndepărtatul an 1924. Aceasta s-a zidit până la nivelul cornișei și a rămas de atunci așa, neacoperită. Urma să aibă trei intrări somptuoase, una pe latura de apus și două pe zidurile laterale, nord și sud. Totuși, intrarea principală, cea de vest, are o rezolvare plastică foarte atipică pentru o biserică ortodoxă, pe de o parte, și pentru un locaș rural, pe de alta. Sigur, în secolul XX, și deja în deceniul trei al acestuia, nu mai trebuie să ne mire inovațiile în materie de arhitectură ecleziastică. Totuși, nu facem referire la un monument urban, unde, de regulă, se „forjează” módele, ci consemnăm aceste inovații într-o biserică din nordul regiunii, în imediata proximitate a unui alt monument, semnat de faimosul arhitect Alexei Șciusev (1873 -1949), biserica cu hramul Sfintei Treimi, din Cuhureștii de Sus, a cărei construcție a durat până în 1930.
Ei bine, alăturarea celor două monumente la o distanță mică, ambele având un program arhitectural foarte bine definit, mă fac să cred că în amândouă cazurile este vorba de comanditari potenți, atât intelectual, cât și financiar; în afară de asta, se știe, domeniul de la Cuhureștii de Sus era deținut încă din secolul al XVIII-lea de familia căpitanului Radu Bogdan, care l-a achiziționat în anul 1776 și care a murit în 1809. Arhitectul Alexei Șciusev a ajuns la Cuhureștii de Sus la invitația Elenei Apostolopoulo (1857-1915)1, născută Bogdan, nimeni alta decât fiica cea mare a boierului Ioan C. Bogdan (1816- 1900). La acea vreme, Alexei Șciusev era arhitect angajat în solda cancelariei Sfântului Sinod din Sankt Petersburg. Deci, anume Elena Apostolopoulo, alături de sora ei Alexandrina, erau direct responsabile de apariția bisericii în stil medieval moldovenesc, la moșia părintească, unde mai era un conac în stil romantic, pseudogotic, ridicat în 1874. Începutul construcției bisericii este consemnat în anul 1913. După moartea soțului ei, Andrei Iakob Pommer (+1912), Alexandrina, cu patru copii ai lor, se stabilește la moșia din Cuhurești, părăsind Odessa, unde aveau o imensă vilă cu etaj2 pe strada Uspenskaia nr. 15. Tot în același an, a murit și fratele lor, Vasile. Un an nefast pentru această familie bogată și generoasă.
Mai trebuie spus că Elena Bogdan s-a căsătorit în 1878 cu inginerul specialist în căi ferate Nicolai Apostolopoulo (1845 - 1901), care s-a stabilit la domeniul lor de la Saharna, fondând împreună acolo o școală de viticultură, punând bazele unei școli elementare, restaurând vechea mănăstire și mai ctitorind o biserică cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Era necesar acest excurs, pentru a arăta că familiile Apostolopoulo și Pommer nu doar că erau foarte înstărite, dar și că faptele lor filantropice și ctitoricești au ajuns să fie auzite la mari distanțe3. De pildă, familia Apostolopoulo era în bune relații amicale cu filosoful Vasili Rozanov, care a și vizitat moșia lor din Saharna.
Biserica din Cuhureștii de Sus are un aspect și el „romantic”, o simbioză destul de organică dintre monumentalitatea bizantină și zveltețea bisericilor medievale moldovenești4, amintind vag, prin turnul-clopotniță și turla bisericii, de bisericile de la Sucevița sau Dragomirna. Interiorul urma să fie pictat de faimoasa artistă avangardistă Natalia Goncearova5. Plecarea ei definitivă în Occident a zădărnicit realizarea acestei lucrări, dar s-au păstrat schițele pregătitoare pentru viitoarea pictură.
Rămâne însă în acest context cu atât mai misterioasă apariția maiestuoasei biserici de la Cuhureștii de Jos, pomenită la început. Aceasta, în comparație cu cea din satul de alături, care se dorea o capelă-necropolă de familie, trebuia să îndeplinească funcția unei biserici de parohie și urma să primească hramul Acoperământul Născătoarei de Dumnezeu. Am aflat de la un istoric că biserica din Cuhureștii de Jos se construia din bugetul unei frății legionare și, probabil, prin subscripție publică... Începutul Războiului al Doilea Mondial a sistat orice efort constructiv, iar după nu s-a mai pus problema finalizării construcției, căci în condițiile instaurării puterii sovietice nici nu se putea concepe o astfel de inițiativă. Rămâne însă o mare enigmă faptul că aceste autorități atee nu au dispus demolarea construcției în cele câteva decenii cât au avut putința a o face...
Cum tot enigmatice ni se par și casele aproape identice din satul Căprești, Florești, aflate pe ulița centrală a satului, care fac notă discordantă cu toată arhitectura rurală a localității, dar și cu arhitectura satelor limitrofe. Sunt două case cu un singur cat, având o frumoasă soluționare a fațadei, cu câte un mic portic descentrat față de simetria acesteia, amplasat în stânga, și ca pandant câte două ferestre. Astfel se prezintă structura amândurora, iar diferențele se regăsesc la nivelul detaliilor: ambele au un arc frânt, sprijinit pe câte două colonete adosate, la fiecare, în alt chip. Ancadramentele ferestrelor sunt încununate cu flori stilizate, dar diferite. O întreagă rețea de muluri și stucaturi în relief face ca ambele fațade să vibreze distinct și să concureze cu orice casă pricopsită de oraș, proprie arealului din jurul Mării Negre (și nu doar). Este o arhitectură specifică marginii de fost Imperiu Țarist, chiar dacă au fost ridicate în 1930 și, respectiv, în 1933, și se datorează unui singur arhitect. În lipsa informației care să ne furnizeze numele acestuia, ne vom mulțumi să le admirăm și să îndemnăm ca proprietarii acestor imobile să-și dea mai bine seama de ce comori arhitecturale posedă, pentru a le readuce la splendoarea inițială, care transpare chiar și de sub straturile succesive de tencuieli, var sau de sub vopselele ușilor.
Notițele noastre au menirea să atragă atenția asupra unor ciudățenii arhitecturale, risipite prin diverse locuri, și câte vor mai fi! Care tocmai prin prezența lor în locuri neașteptate le fac cu atât mai prețioase și mai incitante pentru un cercetător. Explicațiile și speculațiile vin ulterior. Dar impactul primului contact stârnește curiozitatea și pofta de a descoperi mai multe amănunte legate de acel moment auroral.
Să ne dorim să revedem arhitectura noastră elegantă și de bună calitate care ne-a mai rămas, să ne dorim să capete un suflu nou, o înfățișare primenită, în care bunul gust și priceperea să-și manifeste lucrarea.
_______
1 A mai avut un frate, Vasile (1859-1912) și o soră, Alexandrina (1861 - ?).
2 Proiectată de arhitectul de origine germană, Wilhelm Martovici Kabiolsky, între 1893-1894.
3 Vezi pe larg studiul lui Silviu Andrieș-Tabac, Strategies patrimoniales et foundation de L Eglise „Sainte Trinite” (1913) de Cuhurestii de Sus, district de Soroca, par les soeurs Eugenie et Alexandrine Bogdan // Social behavior and family strategies in the Balkans (16th – 20th centuries): Actes du colloque international (9-10 juin, 2006) / New Europe College. – 2008. – 544 p.
4 Un scurt istoric al bisericii și considerații cu privire la particularitățile arhitecturale, semnate de Roman Zubco, sunt disponibile aici:
https://bit.ly/3l4WrGA
5 Pe larg despre opțiunea arhitectului Șciusev de a picta anume Natalia Goncearova, în biserica proiectată de el, vezi studiul lui Serghei Koluzakov: https://bit.ly/2Sot6uE