Nicăieri în lume cultura nu este protejată şi susţinută în asemenea măsură ca în Germania, Austria şi Elveţia. Această stare de fapt are o explicaţie istorică. Pentru clasa de mijloc formată în secolele XVIII şi XIX, în lumea vorbitorilor de limbă germană, arta şi cultura erau cel mai important mod de a-şi articula şi a-şi demonstra propria identitate liberală. După moartea sa în 1805, statutul de figură literară emblematică a lui Friedrich Schiller a continuat să crească în ochii reprezentanţilor clasei de mijloc germane. În 1839, Societatea Schiller cu sediul în Stuttgart a înălţat primul monument al lui Schiller, ca o expresie a liberalismului german sub forma unei statui de mari dimensiuni. Bineînţeles, aceasta nu i-a făcut să se bucure prea mult pe membrii familiei regale aflate la putere şi pe aristocraţia wurttembergiană, dar pînă la urmă ei au ajuns să tolereze acest gest de cultură cu caracter burghez.
În trecut promovarea literaturii, în special a celei contemporane, era doar sporadică şi nesistematică. Din cînd în cînd, autorii primeau scrisori de recomandare de la autorităţile politice sau donaţii de la cetăţenii bogaţi. Această metodă de susţinere a fost pusă în aplicare pentru prima dată la nivel instituţional de Fundaţia germană Schiller începînd cu anul 1859. Pînă în 1862 o loterie naţională a generat un venit de 450.000 de taleri (moneda germană dinainte de 1907), 300.000 dintre care au fost acordaţi Fundaţiei Schiller. Această sumă a fost suficientă pentru realizarea obiectivelor Fundaţiei, cele de a onora scriitorii cu merite excepţionale şi de a-i susţine financiar pe ei şi pe familiile lor în cazuri de urgenţă, de boală şi la vîrste înaintate, timp de decenii.
 
Cultura ca valoare şi prestigiu al statului naţional
 
Odată cu creşterea inflaţiei la începutul anilor 1920, Fundaţia Schiller şi-a pierdut rezervele financiare, la fel ca şi majoritatea reprezentanţilor clasei de mijloc. Pe cale de consecinţă, responsabilitatea pentru promovarea culturii a revenit în mare parte autorităţilor politice. În democraţiile care s-au instaurat în Germania după 1918 şi în Republica Federală Germană după 1945, promovarea culturii a avut un rol esenţial pentru menţinerea şi consolidarea noilor organizaţii şi structuri. Din acest moment primul obiectiv al culturii a fost cel de a contribui la promovarea imaginii naţiunii şi a statului, o funcţie care creştea continuu în importanţă începînd deja cu secolul al XIX-lea. Cultura, care anterior a servit drept platformă pentru critica la adresa statutului uzat al curţii regale, păstrîndu-şi condiţia de neafiliere la nici o instituţie, s-a transformat într-o bijuterie instituţionalizată, ataşată la coroana regală. Această stare de fapte a progresat şi mai mult în domeniul literaturii odată cu formarea unei filologii naţionale şi nu s-a schimbat semnificativ nici după cel de-al doilea război mondial. În Germania de Vest, ca şi în RDG, literatura a jucat un rol crucial în consolidarea sistemelor sociale ale acestor ţări, mai mult, a fost interpretată în ambele state ca un instrument de educaţie naţională şi ca o „instituţie morală”, după cum o definise Schiller.
 
O pletoră de premii şi programe de asistenţă
 
Atenţia asupra necesităţii unei reprezentări culturale naţionale a scăzut progresiv din momentul unificării Germaniei, dar, în pofida acestui fapt, dorinţa de a asigura diversitatea culturală se reflectă în sumele premiilor oferite pentru susţinerea culturii de către guvernul federal german, de administraţiile landurilor şi de autorităţile locale, care au crescut constant pînă la începutul noului mileniu. De atunci, contribuţiile au rămas la acelaşi nivel, însă chiar şi în ziua de azi ele ating suma de peste 8 miliarde de euro pe an (pentru comparaţie, în 1995 cifra era de 7.5 miliarde Euro, în jur de 8.5 miliarde în 2000 şi aproximativ 8.1 miliarde în 2005).
Catalogul premiilor pentru cultură (Handbuch der Kulturpreise) conţine o listă de 300 de programe de asistenţă doar în domeniul literaturii, dintre care 80 sînt programe de burse pentru scriitori. Deutscher Literaturfonds are la dispoziţie nu mai puţin de un milion de euro în fiecare an pentru a acorda premii şi granturi şi pentru a proteja tradiţii literare importante. Sonja Vandenrath a identificat 182 premii literare germane în studiul său publicat sub formă de carte în 2006 cu titlul „Finanţarea privată a literaturii contemporane”, dintre care la fiecare două zile, an de an, este acordat cîte un premiu. Multe oraşe germane găzduiesc centre literare sau un oficiu literar. La Berlin, capitala naţională, există nu doar un centru Literaturhaus pe strada Fasanenstrasse, ci şi un centru Literaturwerkstatt pe strada Prenzlauer Berg, un Literaturforum în Brecht Haus şi un Literarisches Colloquium pe Wannsee.
 
Mai multă apreciere şi susţinere pentru traducătorii literari
 
Traducerile literare au avut în mod tradiţional un statut foarte important în Germania, o dovadă fiind afirmaţia din 1827 a lui Goethe însuşi, într-un dialog cu confidentul său Eckermann: „Astăzi literatura naţională a devenit un termen lipsit de sens. Trăim în epoca literaturii mondiale”. Chiar dacă în ultimii ani continuă să se manifeste opinii divergente asupra remunerării potrivite a traducătorilor, situaţia lor rămîne în orice caz foarte bună în comparaţie cu cea din alte ţări, traducătorii beneficiind de o susţinere tot mai mare din partea guvernului. Landul german Westphalia Rhinul de Nord susţine un centru de cercetare internaţional în oraşul Straelen sub forma unui Ubersetzerkollegium (Colegiu al Traducătorilor), care oferă diverse resurse pentru traducătorii profesionişti de literatură şi non-ficţiune. Cel mai important partener pentru traducătorii în căutarea unor granturi de călătorie sau de lucru este fondul Deutscher Ubersetzerfonds, care are în prezent un buget anual de peste 400.000 de euro.
De asemenea, Institutul Goethe continuă de 35 de ani să promoveze traducerea cărţilor germane în limbi străine. În această perioadă, Institutul Goethe a finanţat editarea a 5.000 de cărţi traduse în 45 de limbi. Din 2003, Institutul susţine portalul Internet Litrix.de, care promovează literatura germană în alte ţări.
________
Günther Nickel este profesor de istorie a literaturii germane moderne. Activează de asemenea în calitate de lector şi redactor pentru Deutscher Literaturfonds în Darmstadt.
După revista „Uber: Blick”
Traducere de Marcel Gherman