Categorii

Parteneri

„Sud-Est cultural”, nr. 4/2011

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

„Sud-Est cultural”, nr. 4/2011

Cine și cum reprezintă în lume, din punct de vedere cultural, Republica Moldova? – se întreabă în editorialul său Valentina Tăzlăuanu, redactorul-șef al revistei, evocând excelenta prestație, de intelectuali veritabili, a doi dintre diplomații acreditați la Chișinău – ambasadorii Poloniei și României – în cadrul expoziției „Czeslaw Milosz”, găzduită recent de Biblioteca Națională: „Personalul ambasadelor noastre continuă să fie selectat după criterii politice sau obscure legături de rudenie cu potentații zilei, iar cultura nu intră în preocupările lor cotidiene. Gestionarea legăturilor culturale este rezervată altor instituții, organizații sau persoanelor particulare care se dedică ocazional acestor activități. (...) Inițiativele personale, efortul individual al unor oameni de cultură cumva specializați în stabilirea și întreținerea unor legături de acest gen par adesea mult mai productive decât așa-numitele politici de stat în domeniu, care deși se dau drept strălucite, de cele mai multe ori lipsesc cu desăvârșire.” În același context al emergenței culturale, Valentina Tăzlăuanu propune spre discuție raportul antagonic (el însuși problematic) dintre sincronizare (care comportă, între altele, riscul preluării mimetice a unor formule estetice depășite în mediul de origine) și simultaneitate – încercarea de a capta „spiritul timpului” în tipare originale. Este o dezbatere cu multe nuanțe și „paliere”, spunem noi. Deocamdată, ce se vede în cultura basarabeană este că sincronizarea a fost asumată ca un proiect de afirmare a unor norme valorice superioare provincialismului nostru remanent, iar simultaneitatea a căpătat expresia vulgarității și rudimentarului din scrierile „noului val” de la noi.
Eugen Lungu prezintă file memorabile, dintr-un serial al său de istorii „semnificative”, care compun spectacolul literaturii. Este vorba despre o investigație a tânărului Sadoveanu pe urmele „răspopitului” Creangă. Concluziile acestui pelerinaj sunt deprimante: oamenii care l-au cunoscut pe marele humuleștean, inclusiv rudele sale apropiate, cu înțelegerea lor puțină și pedestră, tind să arunce în derizoriu o operă care îi salvează de uitare chiar pe ei, nevrednicii contemporani ai scriitorului.
Mircea V. Ciobanu face o radiografie minuțioasă și necruțătoare, am zice, romanului Tărâmul lui Sașa Kozak (București, Ed. Tracus Arte, 2011), de Iulian Ciocan, o impresionantă risipă de energie. Va fi, presupunem, o lectură greu de asumat pentru autorul cărții. Totuși, dacă ar face-o, ar ieși în câștig: scrisul îți pretinde o continuă instruire și ascuțire a uneltelor, pentru că în arena literaturii, aşa cum se vede, nu există clemență.
La rubrica „Biblioteca de fildeș”, Em. Galaicu-Păun selectează spre „degustare” un poem de Miron Radu Paraschivescu – poet care ar fi împlinit pe 2 octombrie curent 100 de ani. Mai reținem din sumarul acestui număr variat și consistent: versuri de Vasile Romanciuc; cronici de Irina Nechit și Vlad Zbârciog; fragmente dintr-un nou roman, cu tentă documentară, al lui Aureliu Busuioc, intitulat Și a fost noapte; pagini de jurnal de Vladimir Beșleagă; cugetări și aforisme de Leo Butnaru; un eseu de Marcel Gherman, Matricea viselor; incursiuni pe teme teatrale de Monica Săvulescu Voudouri și Larisa Turea; un studiu semnat de Rodica Iuncu despre muzica lui George Enescu; o„călătorie” prin atelier pe care ne-o propune pictorul Mihai Țăruș - cunoscut și apreciat artist basarabean, stabilit la St. Petersburg. (vit.c.)