În acest an, 2020, foarte încercat, revista Sud-Est Cultural împlinește 30 de ani de la fondare. O aniversare remarcabilă, care certifică și întărește edificiul cultural și identitar al românilor din Basarabia. În primul număr apărut după regretabila dispariție a Valentinei Tăzlăuanu, fondatorul revistei, redacția a invitat o parte dintre autorii și colaboratorii săi să răspundă la întrebarea: „Ce a însemnat pentru dumneavoastră colaborarea cu revista Sud-Est Cultural?” Răspund – scurt, emoționant, evocator, meritat-elogios ... –: Vladimir Beșleagă, Constantin Cheianu, Leo Butnaru, Mircea V. Ciobanu, Nicolae Negru, Eugen Lungu, Vasile Gârneț, Lucia Țurcanu.
Leo Butnaru: „E una din cele mai consistente reviste ale literaturii și culturii românești, revistă cu profil și destin distinct, dintru începuturile ei pledând pentru inteligență estetică și eseistică, pentru diversitate tematică, stil înalt, astea grație profesionalismului restrânsului ei colectiv redacțional, eficient ca faptă, ce reușește să atragă și să mobilizeze la nobilă muncă un cerc de autori dăruiți cu har. Astfel, Sud-Est Cultural e deja nume emblematic în presa literară, culturală românească de pretutindeni.”
Eugen Lungu: „Toate succesele revistei se datorează Valentinei Tăzlăuanu, ctitorul publicaţiei. Ea a ştiut s-o gestioneze în cele trei decenii şi, cu nemaipomenite eforturi, s-o menţină pe linia de plutire. Valentina a manevrat între Scila şi Caribda pe timpul când guverne mankurtizate făceau tot posibilul ca s-o închidă. Profilul proromânesc şi proeuropean al publicaţiei îi deranja mult şi de asta au şi sistat orice susţinere financiară. În fond, astfel Sud-Est a evoluat în Sud-Est Cultural. Am fost unul dintre fondatorii publicaţiei sub noul brand. Valentina Tăzlăuanu a ştiut să smulgă publicaţia de sub presiunea ministerială, să găsească alte surse de finanţare şi să dea publicaţiei un nou impuls vital. Directorul revistei a îmbinat calităţile de manager cu cele de diriginte cultural. Revista a devenit astfel nu doar o foaie periodică, ci un for cultural...”.
Constantin Cheianu: „Mă consider fără îndoială un produs la revistei Sud-Est Cultural și al școlii Valentinei Tăzlăuanu. Simt experiența acumulată acolo ca pe o temelie a ființei mele. Aș fi fost altul, un exemplar mai nereușit și mai imperfect, dacă nu făceam aceasta școală. Și aș fi fost unul mult mai bun dacă învățam temeinic toate lecțiile Valentinei Tăzlăuanu.”
Mircea V. Ciobanu: „În acest sens, al unei sinteze intelectuale asupra fenomenului cultural elitist, revista a devenit indispensabilă oricărui intelectual de la noi care se respectă. A fost şi rămâne o revistă elitistă, pentru cititori selecţi. Sau pentru cei care vor să-şi ridice ştacheta intelectuală, a cunoştinţelor profunde şi a informaţiilor recente din domeniul culturii. Paleta ei fiind destul de vastă, am putea spune că ea a deschis apetitul pentru tot ce înseamnă fenomen artistic sau cultural, pentru iniţierea în genul numit în occident studiile culturale”.
Lucia Țurcanu: „Anii în care am făcut parte nemijlocit din redacția revistei m-au învățat ce înseamnă cu adevărat munca în culisele unei publicații de cultură: diplomație în comunicarea cu autorii, capacitate de triere a textelor, abilități de redactare, perseverență și pricepere în elaborarea proiectelor de finanțare, răbdare (multă răbdare!) și un neostoit avânt romantic, fără de care, într-o lume impasibilă la cultură, nu ai cum să realizezi un proiect durabil și credibil precum este Sud-Est Cultural.”
Alte titluri și autori din sumarul acestui prim-număr: Mircea V. Ciobanu – „Obsesia canonului (glose nestructurate) sau Evanghelia literară după Bloom”; Emilian Galaicu-Păun – „Cărțile pe care le-am citit, cărțile care m-au scris”; Leo Butnaru – „Poezia ca dezvăț de mulțime”; Interviu cu Radu Vancu realizat de Moni Stănilă (Vancu despre Basarabia: „Mă doare. Exact în același sens în care spunea Unamuno că îl doare Spania. Și mi-e și frică să mă gândesc cât vă doare pe voi.”; Olga Tokarczuk – Discurs rostit cu prilejul ceremoniei de decernare a Premiului Nobel pentru Literatură (fragment), traducere din limba engleză de Marcel Gherman; Proză de Vlad Grecu și Emanuela Iurkin; Poezie de Călina Trifan și Artiom Oleacu; Iuri Khorovsky – „Andrei Sârbu, colegul și vecinul meu”; Fernando Diaz Plaja – „Europeanul”, traducere din limba spaniolă de Valentina Buzilă.
 
Vasile GÂRNEȚ