Categorii

Parteneri

Stataliştii în şomaj tehnic

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Stataliştii în şomaj tehnic

imaginea utilizatorului Nicolae Spătaru

Comuniştii din Republica Moldova nu se pot împăca nicidecum cu gândul că au pierdut guvernarea, nici după circa o jumătate de an de la alegeri. Li se pare ceva incredibil. Un coşmar. Şi parcă făcuseră totul ca la carte, în spirit leninist: au manipulat lumea, au înfricoşat-o, au minţit-o, au intimidat presa independentă şi partidele din opoziţie, fabricându-le dosare, au furat milioane din banul public (unii ajungând miliardari în Euro peste noapte), dar nu uitau, de pe la diverse tribune şi de pe sticlă, să declare că nu au somn din cauza grijii pe care o poartă acestui popor. Mulţi cetăţeni i-au crezut şi i-au votat din nou. Dacă s-ar face o „scanare” a societăţii moldoveneşti, uşor de tot s-ar constata cine sunt votanţii lui Voronin. Speriaţi de propaganda comunistă că ar putea să-şi piardă mizerabila de pensie, dacă vine Opoziţia la putere, bătrânii, în marea lor majoritate, au votat pentru stabilitate, adică pentru o sărăcie cronică. Tot pentru comunişti au votat şi etnicii minoritari, indiferent că sunt tineri sau bătrâni, sperând ca în felul acesta limba rusă îşi va păstra statutul dominant. Şi asta în pofida faptului că mulţi dintre ei înţeleg foarte bine că PCRM este un partid anacronic, o fantomă din secolul al XX-lea. Apoi ar fi cei care nu şi-au însuşit facultatea judecăţii critice, cei care au crezut (şi mai cred!) cu naivitate că doar comuniştii au capacitatea de a conduce ţara (am întâlnit nu puţini inşi care, deşi erau relativ tineri, susţineau cu tărie că graţie comuniştilor Republica Moldova (R.M.) s-ar plasa astăzi… pe locul patru în Europa în ceea ce priveşte nivelul de trai – curioasă statistică!). Şi, bineînţeles, mai sunt şi cei care au acumulat foloase materiale şi dividende politice de pe urma guvernării comuniste. După douăzeci de ani, cea mai mare parte a societăţii moldovene a rămas dezbinată, debusolată, haotică în opţiuni şi interese.
Acum câteva luni, politicianul rus Alexei Mitrofanov publica pe blogul Radio Eho Moskvî câteva notiţe despre situaţia social-politică de pe malurile Bâcului. Republica Moldova, spunea el, este în realitate businessul comuniştilor... Dacă această ţară este businessul tău, e şi normal să te lupţi pe viaţă şi pe moarte pentru a-ţi proteja jobul, nu? Pentru că el îţi aduce milioane. Multe milioane. Doar că bănuţii ăștia nu vin chiar pe degeaba. Depui şi tu un mic efort. Te declari cel mai patriot, cel mai statalist, conducătorul cu cele mai bune soluţii la numeroasele probleme ale moldovenilor (tot ei şi locuitorii celei mai sărace ţări din Europa), tu singurul vei şti să integrezi R.M.-ul în UE.
Dar iată că, încet-încet, lucrurile se developează. Trecerea timpului nu este deloc în favoarea comuniştilor, cărora, intraţi în opoziţie, a cam început să le plesnească monolitul. Ce fel de integrare europeană şi-au dorit ei, dacă deplâng scoaterea gardului de sârmă ghimpată de la Prut? Acuză România (stat membru UE şi NATO) de implicare în afacerile interne ale R.M., pretind că elementele scutului american antirachetă, ce urmează a fi amplasate pe teritoriul României, ar atenta la suveranitatea şi „neutralitatea” Moldovei (ţară burduşită cu trupe şi armament rusesc în Transnistria). Oare atunci când Voronin făcea demagogie proeuropeană în faţa unor emisari occidentali nu ştia că majoritatea statelor membre UE sunt şi membre NATO? Ce stat al Comunităţii Europene mai este împrejmuit cu sârmă ghimpată? De altfel, Voronin a recunoscut la un moment dat (gura păcătosului adevăr grăieşte!) că păstrarea gardului de sârmă ghimpată pe frontiera de la Prut reprezintă unul din angajamentele R.M. faţă de CSI. Prin urmare, toată povestea comuniştilor cu integrarea europeană a fost o cacealma.
Pentru a reveni la guvernare, comuniştii încearcă să fisureze actuala majoritate parlamentară. Cum? Prin scoaterea Partidului Democrat (PDM), condus de Marian Lupu, din componenţa Alianţei pentru Integrare Europeană. Nu întâmplător, Vl. Voronin susţinea în cadrul unei emisiuni televizate (moderată de C. Starîş) că PDM are în Alianţă o poziţie ingrată..., un rol de Cenuşăreasă. Că ideile generate de acest partid nu sunt luate în calcul de ceilalţi parteneri. Că programul PDM ar fi mai compatibil cu programul comuniştilor decât cu cel al liberalilor. Tertipuri străvezii. Nu doctrinele fac politică în Moldova, ci oamenii, cu viziunile şi moravurile lor, de şmecheri lipsiţi de scrupule sau de profesionişti oneşti, curajoşi, capabili să salveze Basarabia de colaps, să o aducă pe un făgaş al normalităţii. Procesul de emancipare a început, graţie noii guvernări liberal-democrate. Există deja rezultate palpabile, apreciate atât de societatea moldoveană, cât şi de instituţiile occidentale.
 
P.S. Visul găgăuz.
Ni se spune din nou, prin gura başcanului, că visul de milenii al găgăuzilor a fost şi este ca limba rusă să devină limbă oficială în R.M. Nici mai mult, nici mai puţin. Acest lucru ar consolida, în fel şi chip, statalitatea, suveranitatea şi independenţa R.M. Ce idee colosală! E  semn că avem şi la Comrat prieteni devotaţi. Tot din surse demne de luat în seamă am aflat că şi alte minorităţi naţionale vor să contribuie la consolidarea statalităţii şi independenţei R.M., atrăgând atenţia noii guvernări că există, vezi doamne, nevoia „obiectivă” a mai multor limbi oficiale – nu două, ci trei, poate chiar patru. De ce nu? Să ne facem între Prut şi Nistru un Turn Babel răsturnat, ca marcă a identităţii moldoveneşti…

wgopupdo

jstepx wgopupdo