Categorii

Parteneri

Semnale cărți

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Semnale cărți

Radu Cosaşu (Oscar Rohrlich), Viaţa ficţiunii după o revoluţie. Editura Polirom, 2015
 
Într-o Românie în tranziţie, Radu Cosaşu poartă un dialog epistolar cu fiul său inexistent emigrat în Groenlanda. Discută despre filme, literatură, politică, gheţarii topiţi de încălzirea globală, dar şi despre momente dureroase care au dezbinat familia şi a căror amintire continuă să-i bântuie. Printre scrisorile lor se insinuează cele ale mamei inexistente, ale unor prieteni (reali sau nu) şi chiar ale unor necunoscuţi care vor să facă precizări sau adăugiri. Toate acestea sunt un preambul pentru a doua parte a cărţii, inedită, în care Radu Cosaşu redevine Oscar Rohr­lich, destinatarul unei colecţii de scrisori de la Artur Reznicek, fostul şef al cenzurii din România. Cenzorul, pensionar, este stârnit de un articol despre el semnat Oscar Rohr­lich şi simte nevoia să înceapă o corespondenţă cu „cel care de patruzeci de ani încearcă să-l sugrume pe scriitorul Radu Cosaşu din Bucureşti şi nu izbuteşte”. Viaţa sa se învârte în jurul fiicei care a îmbrăţişat întru totul capitalismul, al bunului său prieten, fost adjunct la cenzură, acum bolnav, şi... al lui Oscar Rohrlich, care nu îl urăşte şi pe care nu poate să-l urască, iar confesiunile pe care le pune pe hârtie pendulează între autocritică şi disculpare, acuze făţişe şi resemnare. Tragedia, misterul, autoironia şi umorul subtil, cu care Radu Cosaşu şi-a obişnuit cititorii, sunt nelipsite din Viaţa ficţiunii după o revoluţie, o carte ca un pansament pentru rana rămasă deschisă pe tot parcursul anilor de supravieţuiri.
 
Leo Butnaru, Instructajul santinelei de sine (poeme; prefaţă – I. Holban). – Iaşi: „Junimea”, 2015, 238 p.
 
Leo Butnaru e un atent observator a tot ce-l înconjoară, din fiecare detaliu al acestei realităţi materiale sau spirituale ştiind să extragă un sens esenţial de manifestare în existenţialitate, pe care îl preia în alchimia din laboratorul său poetic. Scrutând lumea din preajmă, el sondează deopotrivă propriul sine, uneori comentând liric o idee, alteori abordând-o mai persiflant, mai critic. De aici şi filonul polemic al versurilor sale. Uneori mai dur, mai direct, alteori mai voalat, mai insinuat, oricum însă poezia degajă o atitudine, ceea ce mi se pare deosebit de important pentru un creator care se vrea, prin totul, un rezoner al timpului său...
Personalitate distinctă a poeziei româneşti actuale, Leo Butnaru marchează, prin angajamentul său literar, o cale de normalitate în conturarea profilului literaturii noastre naţionale, indiferent pe ce meridiane geografice s-ar împlini. (Constantin Cubleşan)
 
Grigore Chiper, Formalităţi, Editura Charmides 2015. Un volum de versuri dedicat soţiei Maria, compus din două cicluri ample – Poeme-jurnal (2009-2015) şi Retro-poeme.
Iată un poem „marca” Chiper din acest volum valoros şi elegant.
 
Amintiri
 
Mă uit la tine la mine
ca un evadat din penitenciar
Zilele trec poate şi nopţile
şi viaţa
chiar aşa cum este ea
Replicile noastre din mesaje
sunt clipa
sunt vara de la tropice
iarna de la poluri
ceea ce a fost şi ceea ce nu a fost
Nu sunt echivalente
numai în amintiri
 
 
Maria Șleahtițchi, Fragile (antologie de versuri). Editura Cartier, 2016
 
„Maria Șleahtiţchi îşi reclădește fiinţa, din „lutul opac” şi poemul său de luni citind „în pat romanul lui crăciun/ acte originale copii legalizate”, căutând relansatori textuali la Virginia Woolf, John Barth şi Ezra Pound, nu pentru a fixa referinţe ale unui cod cultural, ci, mai degrabă, pentru o nouă poetică: Maria Șleahtiţchi pare să fi participat, de la Chișinău, la întâlnirile Cenaclului de Luni din Bucureștii de altădată, alături de Traian T. Coșovei, Florin Iaru, Ion Stratan, Mircea Cărtărescu, Al. Mușina, împrumutându-şi unul altuia cuvinte, pentru a da corporalitate celui ce nu are corp şi fiinţă, poemului nescris: aici se pătureşte aerul odihnei şi se face culcuş tăcerii...” (Ioan Holban)
Grupaj redactat de Aleutina SARAGIA