Categorii
Autori
Bloguri
scriu la singurătatea mamei
scriu la singurătatea mamei
marină
păsările încep să mănânce
apa
şi asta se aude se vede
tare sunt departe
cu valuri pe umeri
cu mama
ţărmul se dă la o parte
ţipătul nu
dacă din nisip ies corzile
toate păsări de apă de uscat
să meargă pe valuri
pământ până seara
se roagă noaptea să fie lungă
odată ajunsă
odată rămâne afară
de fapt ziua în care plouă de-un an
să se uite la om
e mult până-n seară
nu se sparge clopotul se sparge
sunetul lui
femeia ajunge acolo şi naşte în ea
pământul se dă la o parte
gândul îl aşază la loc
scriu la singurătatea mamei
să o aduc înapoi în oase
ele să asculte nisipul
dar mama naşte continuu
să mai fiu să mai plec
cu salcâmii în floare
cu marginea
locul nu mai vede cireşul nici umbra
doar pasărea creşte în aripi
în adâncul nopţii
demult
un picior se târăşte spre margine
tata stă în oase
marginea nu mai este
rămâne cu gheaţa
un geam
somnul mamei se uită acolo
vede o apă
dacă taurul îşi ţine pielea
e bună de băut spune
pe când fântâna se sparge de ziuă
gustul e sălciu
ocolim mortul
zăpadă la casă
când privirea mamei e largă
şi nu mă cuprinde
se vede singură pe fereastră
în mâna de corn
strâns aşa de tare că vin mestecenii
să ia locul mamei din loc
alt drum nu e dincolo
doar iarna să facă sicriul
cum ar fi privirea
mama stă în spatele somnului
mişcând apele
pielea ei pe zăpadă
se scurge fereastra mai încolo
de la casa pusă în crivăţ
de la gând
cum se pleacă în afara vântului
stă în privire
ca şi cum mai vede odată strada
numai privirea e din zori
până-n amurg nu mai e
mama se întoarce să întrebe vântul
ochii ei nu se uită acolo
ce faci!? spune împăturind curtea
şi ploaia din peretele de nord şi golul
de la poartă la dimineaţa din
spatele casei
abia atunci ia privirea cu ea
vântul prinde geamul subţire
mama aşteaptă în loc de stradă
e ziua îmi spune
o văd cum se înfăşoară
de parcă ar pune vântul în mâna dreaptă
în gândul mamelor
ploile se lovesc de pântece
de multă vreme femeile leapădă
vântul
din care ies trupuri
să ia trenul de lângă mine
să ia şi pământul
seara oglinzile îşi pun piele
copiii caută trupul de ploaie
deodată oglinzi
şi stau cu moartea pe spate
stau în gând
- autentifică-te pentru a adăuga comentarii