Categorii

Parteneri

S-a desfigurat lumea

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

S-a desfigurat lumea

Unire
 
Hai să ne unim!
De fapt nu e ceea ce crezi
Mesaj propagandistic,
Cai pe wall-uri verzi.
Poate ne unim cu Suedia ori Germania?
Ei ne iubesc IQ-ul.
Dar cu Franța, Italia etc.?
Căci ne adoră cuisine-ul.
Sau poate mai bine cu Bulgaria?
Avem mulți bulgari aici.
Cu România, pentru că ni-s frați,
Rusia, căci muncim acolo,
Coreea de Sud pentru LG, Samsung,
China, pentru monopol ieftin-rezonabil,
India, pentru medicamente bolnave,
Insulele Bahamas pentru transferuri,
Israel, pentru Ierusalimul Sfânt,
Elveția, pentru golden vip human-beings.
Ce ne-a mai rămas?
Hai de ne-om uni cu balcanicii
Sau mai bine cu mongolii
Ori c-un trib aborigen...
Ca sita la cumătră
Umblă copiii rătăciți
Și nu știu unde să apuce.
Visăm la o unire, două, trei…
Trăim, delirăm un viitor
Simțind trecutul
Care ne-a legat lanțul de fier
La piciorul schimonosit
De o zdreanță perplexă.
Hai de ne-om uni,
Înainte de toate, între noi!
 
 
Lume abjectă
 
S-a desfigurat lumea,
dar ea oricum era schimonosită
de prostia altora
și de durerea mută
ce icnea din ungherele 
unei case pustii.
Da, ea era goală
și avea oameni în ea,
dar acei oameni
întreceau pe nebuni.
În ospiciul lor, zi de zi,
se fabricau otrăvuri
venite la pachet cu sudălmi
și înjurături,
care aveau bonus
bătăi și torturi.
Pe masa din bucătărie
îi aștepta datoria și scopul vieții.
Gustau din licoarea lui Bachus,
se lingeau pe buze de păcatele lor
în tandem
și înghițeau stropul de conștiință.
S-a desfigurat lumea,
dar ea oricum era schimonosită
de prostia altora
și de durerea mută
ce icnea din ungherele 
unei case pustii.
 
 
Introducere
 
Bună, mai știi
Sunt cea de ieri, de azi, de mâine
Năluca cea gălbuie, ca ceara toropită
din primăvara veștejită, plină de flori 
de mucegai
Voiam, ba nu!, credeam să te întreb
ce faci și cum o duci
Căci gândul tot la tine-mi zboară
Iar ochii, colți de sticlă-mprăștiată
Se-nchid apocaliptic pe-o sfoară imaginară.
Asupra umbrei tale adesea poposesc
Căci umbră-n umbră afară
din floricele cresc
Și nu-s de mucegai, ci din mărgele fine
Se-ntind șirag-șirag; se leagănă de inimi
Și încleștează strâns, unind acele blocuri
din inimă de piatră, sculptată ancestral
Spre tainicul secret, cel sfânt și hieroglific
Nedeslușit de nimeni, durând de mii de ani. 
_______
Victoria Bîrgău este elevă în clasa a XI-a, profil umanist, IP Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, oraşul Drochia. Este o tânără pasionată de istorie, literatură și cultura orientală. Trăiește cu intensitate fiecare slovă așternută pe hârtie de penița creației și consideră versul capabil să exprime substraturile sufletului în cea mai pură formă.