Fotografiile colecționate de prietenul nostru de peste ocean, Sorin Nica, medicul pasionat de istorie, suscită contemplatorului reacții multiple. Le poți examina pentru conținutul lor strict istoric, evocator de evenimente, datini, secvențe ale vieții cotidiene, pentru a reconstitui o lume dispărută – România anilor ’30, atât de asemănătoare, dar și diferită de a noastră, a urmașilor ei. Sau le poți scruta prin prisma artei fotografice, unde în ecuație intră unghiul de filmare, tehnica execuției/developării, eclerajul (când e vorba de portrete realizate în studio), atitudinea sau dispoziția personajelor – oarecum solemne, hieratice –, insuflată nu atât de fotograf, cât de conștiința momentului că te „pozezi”, că „te vor vedea și alții”, ocazie mai rară în acea vreme.
Sunt „lecturi” interesante în egală măsură, însă dacă ți-au aprins imaginația, ai vrea mai mult. Ai vrea să știi despre ceea ce-a rămas în afara ramei, despre criteriile după care și-a făcut alegerea fotograful. Spontane sau „înscenate”, aceste decupaje de realitate încapsulează o umanitate privilegiată, pentru că a supraviețuit datorită ochiului care a decis să le extragă din fluxul evanescent al istoriei. (Vasile Gârneț)
 
1. La Craiova, 1930
2. Slănic Moldova, 1935. Decență și eleganță
3. Reuniune de familie. București, anii ’30
4. Pe litoralul românesc, anii ’30. Ca într-un film de Fellini