„Sud-Est cultural” – Cititori, autori, biografii și opere
 
Numărul 3 din acest an al revistei, un număr bogat, valoros, apărut la sfârșit de septembrie, în această primă toamnă liberă din epoca post-Plahotniuc, ne arată, o dată în plus, că ceea ce contează în urma agitației noastre este cultura. Semnele, bornele culturale pe care le lăsăm în timp sunt singurele care vor depune mărturie despre noi...
Mircea V. Ciobanu scrie în „Personajul central al literaturii” despre cititor, autor, operă și biografie, o temă căreia i-a dedicat până acum destule pagini, uneori stârnind și alimentând polemici cordiale cu preopinenții săi, cei care afirmă/susțin că biografia unui autor contează, pe când MVC spune că nu tocmai: „Argumentul principal l-am mai spus: o biografie interesantă nu este garanţia unei opere interesante. Dimpotrivă, prin felul autorului de a reproduce această copilărie (prin arta literară) biografia lui devine interesantă. Astfel, un sătuc lipsit de importanţă (şi lipsit de exotică!), precum Humuleştii lui Creangă, devine, brusc, un Macondo, o Troia, un Paris!”
Parte, bănuim, dintr-0 viitoare carte în care va inventaria galeria diariștilor și memorialiștilor basarabeni din postbelic în actualitate, Maria Șleahtițchi scrie – inspirat formulat, nuanțat – despre „Generația 60 și jurnalele totalitarismului”: „Jurnalele șaizeciștilor fac parte din seria documentelor importante ale istoriei sociale, culturale și literare postbelice. Ele conțin mărturii despre viața românilor stabiliți în stânga Prutului. Diferite, ca perioade temporale acoperite, ca scriitură, fără îndoială, ca problematică, în cele din urmă, jurnalele semnate de Vasile Vasilache, Aureliu Busuioc și Vladimir Beșleagă completează cu trei piese importante raftul diarismului românesc din stânga Prutului.”
O interesantă grilă de lectură aplică Lucia Țurcanu cărții de proză semnată de Vitalie Ciobanu, „Zilele după Oreste” (Editura Humanitas, 2019): „Volumul lui Vitalie Ciobanu pare să fie o carte despre fragilitatea hotarelor dintre real și ireal, dintre verosimil și neverosimil, dintre veghe și vis, dintre viață și moarte, dar și despre fragilitatea/vulnerabilitatea așa-ziselor certitudini existențiale. Iar cele șapte personaje de care am amintit mai sus sunt șapte mesageri ai lumii de aici către „partea cealaltă” sau – cine poate ști cu siguranță? – ai lumii de dincolo de orizontul cunoașterii și percepției umane către aici.
Fie că ne prezintă o societate în tranziție în care toate regulile sociale sunt pe dos sau ne pun față în față cu istoria nu foarte îndepărtată, fie că ne transpun într-o lume la limita dintre real și neverosimil, prozele din „Zilele după Oreste” de Vitalie Ciobanu reușesc, de fiecare dată, să ne ofere bucurii estetice, pentru că sunt scrise excelent.”
Tot despre „Zilele după Oreste” discută Valentina Tăzlăuanu cu Vitalie Ciobanu într-un interviu care oferă destule „chei ” pentru înțelegerea unei cărți deopotrivă fascinante și complexe. Spune, între multe altele, Vitalie Ciobanu: „Sunt un optzecist, adică un scriitor care pune preț pe lectură, bibliotecă, pe enciclopedie, pe cinematecă” (acesta e și titlul interviului).
Alți autori și titluri din sumarul revistei: Aliona Grati scrie cu admirație despre Alexandru Paleologu (în martie s-au împlinit 100 de ani de la nașterea sa), în special despre volumul „Bunul-simț ca paradox” – o „operă de educație intelectuală”; Irina Nechit discută cu Teodor Ajder despre romanul acestuia „Obrăzaru-i pentru o japonez[c]ă” – o încercare de a înțelege migrația; Leo Butnaru oferă pagini dintr-o viitoare carte, intitulată „Vederea dinspre alții, vedere spre alții”; proză de Ioan Mânăscurtă; pagini de proză din autori spanioli (Josep Pla și Juan José Millas), traduse de Valentina Buzilă. Rubricile „Raft” și „Bref” de Marcel German, scrise excelent.
 
***
Revista „Quadrat” nr. 1 (2)/2019
 
Festivalul internațional de proză, organizat de Nicolae Spătaru și Grigore Chiper, ajuns în septembrie a.c. la a doua ediție, ne-a adus un prim număr din 2019 al revistei Quadrat, editată de Fondul Culturii Scrise (avându-i la cârmă pe cei doi scriitori amintiți mai devreme). Revista își propune să promoveze proza, prin texte inedite și comentarii critice.
Un sumar bogat și variat, cu un inspirat motto din Fernando Vallejo despre arta romanului. Semnează fragmente de roman sau povestiri: Dan Stanca, Alexandru Ecovoiu, Grigore Chiper, Dan Perșa, Virgil Botnaru, Cornelia Golna (un capitol din romanul „Eroii pătați”), Ion Anton, Ana Calina Garaș, Jan Cornelius (în germană), Mubaris Oren (Azerbaidjan), Volodimir Danylenko (Ucraina), Igor Hariciov (Rusia). Un poem al regretatului poet Ghenadie Nicu. Cronici de carte de Răzvan Voncu, Aliona Grati și Oxana Gherman. Un interviu consistent cu Ludmila Ulițkaia (preluat de la Radio Europa Liberă). Ilustrații de Anatol Rurac.
Quadrat apare în condiții grafice excelente, luxuriante aproape. Este și acest aspect un semn de orgoliu și ambiție culturală. (Contrafort)
 
Vasile GÂRNEȚ