Nichita Stănescu. Cuvintelor, necuvintelor. Poeme alese de Matei Vișniec. Fotografii de Natalia Gârbu, 256 pag.
Iată o „lectură”/selecție care ar trebui, cel puțin, să ne intrige: optzecistul Matei Vișniec, scriitor complet (poet, prozator, dramaturg), de prim-plan,  ne propune o antologie din poezia lui Stănescu. 
* * *
„Limbajul poetic inventat de Nichita era în acelaşi timp un nou continent, dar şi un mijloc de navigaţie. Mai mult decât oricare alt poet, de la Nichita am învăţat că poezia poate fi busolă şi instrument de cunoaştere, ritual şi mister, explorare a sinelui şi bucurie de a trăi, formă de libertate şi mijloc de eliberare, zbor planat peste toate celelalte discipline ale spiritului şi expresie a tot ceea ce simţurile şi creierul pot produce mai frumos şi mai subtil împreună.” (Matei Vișniec)
__________
A. E. Baconsky. Cine n-a apucat să moară nu va mai fi. Poeme alese de Al. Cistelecan. Fotografii de Nicolae Pojoga, 256 pag.
Un poet remarcabil, A. E. Baconsky (1925-1977), pe nedrept uitat, este pus în valoare, prin această antologie de la Cartier, de unul dintre cei mai valoroși critici de poezie. Selecția operată de Al. Cistelecan a vizat îndeosebi ultimele volume ale poetului, Cadavre în vid (1969) și Corabia lui Sebastian (1978, postum), care revelează un creator profund și subtil.  
***
 „Cotitura radicală pe care o face A. E. Baconsky în 1969, când își expune Cadavre-le în vid, e suficient temei și suficientă justificare pentru tăietura drastică operată în această antologie. Dacă mai adăugăm la această metamorfoză violentă a formulei și saltul valoric spectaculos făcut prin intermediul ei, tăietura, fie cât de nemiloasă și nedreaptă, devine de-a dreptul imperativă. Ultimul Baconsky e un mare poet, celălalt Baconsky e (când e, nu totdeauna) doar un poet rezonabil și stimabil. Rezonabili și stimabili avem destui; mari cu adevărat – destul de puțini.” (Al. Cistelecan)
__________
Petre Stoica. Singurătatea noblețele ei. Poeme alese de Marius Chivu. Fotografii de Cosmin Bumbuț, 256 pag.
O antologie care nu trebuie ratată. Petre Stoica e un poet excepțional și pentru a vă convinge de aceasta, fără prea multă teorie, vom reproduce un poem: „După despărțire/ rămâne o tristețe de sabie ruginită/ sarea din pâine se întunecă/ lumina din floare putrezește/ și rămâne un spațiu nemărginit/plin de oglinzi care te înghit mereu și mereu// rămâne o tristețe de sabie ruginită” (După despărțire)
* * * 
„Petre Stoica este, probabil, cel mai mare poet postbelic pe care încă nu l-aţi citit. Eu însumi l-am descoperit târziu, citind întâmplător unul dintre ultimele sale volume de poezie, o carte subţire cu poeme de(spre) bătrâneţe. I-am căutat cărţile mai vechi prin anticariate, iar la un moment dat l-am şi cunoscut în timpul unui festival literar şi am schimbat câteva vorbe. Încă nu-i cunoşteam opera foarte bine şi am continuat să-l citesc pe sărite, astfel că, lucrând pentru antologia de faţă, am avut revelaţia unui poet încă şi mai mare decât îmi imaginasem, unul dintre cei mai importanţi ai deceniilor ’60-’80.” (Marius Chivu)
__________
Emil Brumaru. Eu, Îngerul jongler. Poeme alese de Radu Vancu. Fotografii de Roman Rybaleov,
256 pag.
Poezia lui Emil Brumaru, „falsul poet minor”, e una dintre cele mai originale și mai incitante în literatura română contemporană. Play: „A fost un timp când vă spuneam și vouă/ Umila mea părere despre rouă// Și chiar purtam, topită-n fragi, pe scuturi/ Umila mea părere despre fluturi,// Iar uneori v-a speriat puțin/ Umila mea părere despre crini// Și parcă și acum plutește-n burg/ Umila mea părere despre-amurg…” (Ultima elegie)
* * *
„Emil Brumaru e unul dintre puținii poeți care-ți dau certitudinea că sunt mari încă de la debut. De mai bine de patruzeci de ani încoace, scrie poeme extraordinare, pentru care-l admir și îl invidiez cu patimă. Și totuși, celebritatea extraliterară (singura celebritate reală, în fond) și-a câștigat-o abia în ultimii zece-cincisprezece ani, odată cu poemele „pornolirice” din Plai cu boi și cu volumul Infernala Comedie (2005), florilegiu care a cules o mare parte dintre aceste flori lirice cu organe hipersexualizate. Explicite și ca limbaj, și ca temă, poemele au vulnerat sensibilitățile mai romanțioase, încântându-le dimpotrivă pe cele mai liberale în gesticulație și așteptări.” (Radu Vancu)
__________
Ion Pop. Avangarda în literatura română. Cartier popular. Ediția a III-a, definitivă, 516 pag.
Un studiu obligatoriu pentru cei interesați de avangardă în spațiul literar românesc. Numele lui Ion Pop, distins scriitor și profesor de la Cluj, oferă întotdeauna garanția unei cercetări temeinice, edificatoare.
* * *
„Bine concepută şi bine scrisă, cartea lui Ion Pop se citeşte – şi chiar se reciteşte – cu interes şi plăcere. Avangarda literară românească nu este aici doar un obiect de studiu, dar şi unul de investiţie afectivă, de miză spirituală. Avem în faţă o sinteză menită să dăi-
nuie.” (Mircea Martin)