Grigore Chiper, Opera poetică. Editura Paralela 45, 2017, 360 pag.
 
Apariția acestui volum antologic la Editura Paralela 45, în selecta Colecție consacrată celor mai importanți poeți din Generația ‘80 ai literaturii române, este un fapt care certifică, o dată în plus, valoarea poeziei lui Grigore Chiper. Sperăm ca această carte să aibă o bună difuzare în România, să adune un consistent și meritat dosar critic, astfel că un excelent poet din Basarabia (nu singurul) să fie cunoscut de un public cât mai numeros.
„E indubitabil că avem în persoana lui Grigore Chiper un poet special. Postmodern fără emfază, liric fără sentimentalism și abstract numai atât cât trebuie, poetul și-a confirmat un teritoriu liric în care șoapta este suficientă pentru a crea atmosferă, iar imaginația hrănită de lecturi alimentează o sensibilitate dotată din plin cu simțul limitelor. Artistul nu înșfacă niciodată realul, ci-l șarmează și-l supune printr-un ritual textual al curteniei. Cititorul pornește prin a contempla acest ritual, până când, pe nesimțite, verbul gingaș al lui Grigore Chiper îl ia prizonier și-l subjugă, făcându-l părtaș la această epifanie a abia tangibilului”. (Răzvan Voncu)
 
***
Vladimir Beșleagă, Cumplite vremi, roman. Volumele I-IV, Editura Cartier, 2017 (Colecția Cartier popular).
 
Maestrul Vladimir Beșleagă, într-o excelentă formă de creație, ne propune un roman în patru volume care însumează peste două mii de pagini. Un efort creator care merită tot respectul, un argument în plus pentru cei care nu ezită să-l considere pe Beșleagă unul dintre cei mai importanți și valoroși prozatori din literatura română contemporană.
„Cumplite vremi se vrea o amplă... încercare de frescă istorică, amintind prin atmosferă (şi nu numai) de romanele sadoveniene ale „vârstei întunecate” (cum le numea Nicolae Manolescu), şi mai ales de Zodia Cancerului. Căci acţiunea cărţii este plasată în Moldova de la sfârşitul secolului al XVII-lea, într-o lume unde totul pare clădit pe nisip, situată sub semnul „norocului schimbător”, despre care scrie Miron Costin (unul dintre eroii romanului) în Viaţa lumii. (…) Dincolo de similitudinile sale cu romanele istorice ale lui Sadoveanu, cartea lui Vladimir Beşleagă ar putea fi privită însă şi ca o tentativă de epos tolstoian, ca un fel de Război şi pace moldav ce urmăreşte destinele unui număr mare de personaje care, uneori, se intersectează, iar alteori se despart, ele ilustrând, în cele din urmă, dintr-o perspectivă în alta, destinul unui personaj colectiv: societatea moldovenească de la sfârşitul secolului al XVII-lea. Romanul se impune drept una din cele mai laborioase încercări de frescă istorică din literatura română postbelică, în a cărei plămadă, alături de elementele tradiţionale ale naraţiunii istorice, autorul încearcă să topească achiziţiile mai recente ale romanului, cum ar fi, bunăoară, tehnica monologului interior sau a fluxului de conştiinţă.” (Octavian Soviany)
 
***
 
Val Butnaru, Misterioasa dispariție a lui Teo Neamțu (roman). Editura Cartier, 180 pag. Preț: 26 RON/ 108 MDL
Val Butnaru își încununează cu acest roman anunțata trilogie basarabeană, care a început cu volumul Călătoria nomazilor din B și a continuat cu Negru și Roșu. 1930-2056. Noul roman vizează istoria noastră imediată, în particular evenimentele de la 7 aprilie 2009, și face incursiuni în istoria mai veche, de-acum două secole: Războiul Crimeii, Unirea Principatelor, Unirea de la 1918, Unirea ratată de la 1990… O scriitură foarte cursivă, limpede, și un subiect care te ține captiv, construit în jurul ideii de luptă dintre bine și rău. Spre deosebire de romanele anterioare ale trilogiei, autorul pare să proiecteze în Misterioasa dispariție a lui Teo Neamțu un mesaj optimist: există șansa unei renașteri. În ce constă ea?... Lectura cărții ne va răspunde la această întrebare.
„Trece istoria peste noi cu buldozerul, se schimbă regimuri politice, se produc anexări teritoriale, eliberări și iar ocupații, ne este pervertită credința, ne sunt exterminați bunicii și părinții, dar moldovenii își văd de ura lor ancestrală, de măcelul lor național... Val Butnaru îngroașă culorile, proiectând o perspectivă fantastică asupra subiectului. Viitorul care poate modifica trecutul implică tot felul de fenomene stranii și calități paranormale. (...)  Scriitura lui Val Butnaru este voit teatralizată, cu mult dialog, propoziții scurte, razante, făcute parcă să fie declamate de pe scenă.” (Vitalie Ciobanu)
 
***
 
Florin  Iaru, Sânii verzi. Proză scurtă. Editura Polirom, 2017, 208 pag.
Deşi foarte diferite între ele, fiecare povestire a lui Florin Iaru îţi face poftă de următoarea. Fie că este vorba despre incursiunea unei furculiţe în farfuria de mâncare, despre amintiri ale cuceririlor din Vama Veche, despre Costeluş de la sculărie care îşi bagă şeful în boale cu auzul lui supraomenesc, despre cum îşi petrece vara Moş Crăciun sau despre misterioase păpuşi vii, fiecare text e scris cu mult umor şi măiestrie. Unele sunt triste, altele ludice, însă toate se citesc pe nerăsuflate şi cu dorinţa ca, atunci când termini una, să existe mereu o următoarea. 
„Cu aceeaşi vervă, economie şi exactitate lexicală (frazele au o precizie şi o cadenţă de bisturiu narativ), Florin Iaru oferă o mică panoramă de ficţiuni ingenioase, exersate în mai multe registre, de la realismul comic şi anecdote fals-moralizatoare, la un horror & fantasy desprins parcă din comicsurile ce au inspirat seria Tales From The Crypt, dar întotdeauna cu un twist stilistic. Comic-parodice, «crude şi insolite», scandaloase şi morbide, povestirile lui Florin Iaru, deşi, prin forţa restrânsă a textului, schematice din punctul de vedere al psihologiei personajelor, sunt atipice şi vin în contra unui orizont de aşteptare nu doar ficţional, dar şi moral.” (Marius Chivu)
 
***
 
Dorian Furtună, Cugetările unui (ne)cunoscut. Editura Litera, 2017, 160 pag.
„Această carte e o culegere de reflecții, interogări și nelămuriri personale, pe care am decis să le așez pe hârtie. Sunt impresii și meditații critice și autocritice. Sunt obiecții față de unele stări de-ale noastre, sociale sau existențiale, în care mă regăsesc și eu. E de fapt o invitație la reflecție, fiindcă această culegere nu are pretenția să dea note sau verdicte, nu trage concluzii absolute, ci incită, stimulează la raționamente în continuarea ideii, în completarea ei sau în contrapondere cu cele scrise. Atât îmi propun, să agit, să trezesc o reacție, să pun pe gânduri.“ (Dorian Furtună)