Categorii

Parteneri

Raft „Contrafort”

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Raft „Contrafort”

Călina Trifan, Arta războiului sau pauză de respiraţie. Poezie. Editura Prut, 2018
 
„Nu ştiu care este ratingul în gura lumii, ce spun despre Călina Trifan barometrele de opinie, nu am auzit să stea bocitorii sau propagandiştii pe la diverse emisiuni să-i ghicească soarta în bobi. Ea nici nu are nevoie de toate astea, deoarece poeta este prin ea însăşi şi nimic din afară şi niciun fel de culise nu o fac să fie altfel. Asta este adevărata ei putere.” (Maria Şleahtiţchi)
 
 
Claudia Partole, Rebela (cea rea de bună şi urât de frumoasă). Editura Prut, 2018
 
Proza Claudiei Partole este ancorată în problemele tranziţiei basarabene, dar şi în dramele umane dintotdeauna.
„Pierderea adevăratelor valori, bezna minţii umane, devenirea omului, pierderea credinţei, dezrădăcinarea, lipsa „unui loc sub soare” sunt temele pe care le frecventează cu insistenţă Claudia Partole. Şi trebuie să recunoaştem că vorbim despre un nume care s-a impus anume prin această umanizare a literaturii şi scrisului.” (Maria Pilchin)
 
Constantin Abăluță, Orgi și altare demontate (Poeme alese, 1968-2018). Antologie alcătuită de Claudiu Komartin. Fotografii de Andrei Păcuraru. Editura Cartier, 2019
 
Constantin Abăluță e un poet remarcabil, între cei mai valoroși pe care îi are literatura română contemporană. Prolific – a publicat multe volume de poezie după căderea comunismului –, autorul „Singurătății ciclopului” si-a menținut constant scrisul la un nivel ridicat, acumulând de la o carte la alta, consacrând un stil în poezia română de azi. Un volum antologic alcătuit de un poet reprezentativ pentru generația două-
miistă, Claudiu Komartin, este implicit și un gest de admirație și respect pentru poezia seniorului.
Orgi și altare demontate recapitulează traseul unui poet și traducător exemplar, fiind prima antologie pe care tânărul octogenar Dinu Abăluță nu și-o croiește singur (el care i-a antologat cu acribie și devotament pe colegii săi de generație în temeinica Poezia română după proletcultism), agreând aproape toate alegerile mele, așa încât antologia (care trebuia să nu iasă nici masivă, dar nici peste măsură de frugală) să poată fi citită ca un volum cursiv și unitar, unul care s-a scris, cu toate tăcerile și tranzițiile unei vieți omenești, din 1968 până în 2018.” (Claudiu Komartin)
 
 
Vasile Ernu, Jurnal la sfîrșitul lumii (eseu). Editura Cartier, 2019
 
Vasile Ernu este un autor implicat și… riscant, atent și exigent cu meandrele tranziției pe care o traversăm de mulți, foarte mulți ani în această parte de lume. Își asumă subiectivitățile și își mărturisește valorile (de stânga) în care crede, oferind destule prilejuri pentru ironii și atacuri din partea adversarilor săi ideologici, pe care le suportă răbdător, stoic, convins că dreptatea este (sau va fi) de partea sa.
 
* * *
Jurnal la sfîrșitul lumii e o cronică subiectivă la cald, alcătuită din consemnări «facebook-iste» ale ultimilor ani din România noilor conflicte ideologice (2014–2018). O nouă formulă de «literatură totală» made in Vasile Ernu. E, de fapt, o abordare eseistică directă a nevrozelor vieții noastre publice, împănată cu digresiuni confesive savuroase, cu reflecții antropologice despre lumea Estului postsovietic și, nu în ultimul rînd, despre puterea subversivă a literaturii. Autorul e, am mai spus-o, un postimperial antihegemonic, a cărui gîndire critică neînregimentată provoacă toate taberele; un contrabandist de idei în răspăr care sparge, surîzător, liniile de front; nu un activist subordonat unei ideologii (ca «om de stînga» asumat ce se află), ci un gînditor social independent și un umanist paradoxal, cu o inteligență artistică și o mobilitate intelectuală ieșite din comun.” (Paul Cernat)
 

Slavoj Žižek. Ca un hoț ziua în amiaza mare. Puterea în epoca postumanității. Traducere din engleză de Ciprian Șiulea.
„Aşa cum funcţionează astăzi, ideologia pare exact opusul ei, o critică radicală a utopiilor ideologice. Ideologia dominantă acum nu e o viziune pozitivă a vreunui viitor utopic, ci o resemnare cinică, o acceptare a modului în care lumea e de fapt, însoţită de un avertisment că, dacă vrem s-o schimbăm prea mult, va urma doar o oroare totalitară.” (Slavoj Žižek)
 
Doi prozatori la Editura Prut
 
Consecventă cu programul său de publicare şi promovare a literaturii basarabene contemporane, Editura Prut propune doi autori care s-au afirmat plenar în ultimul timp. Două formule prozastice inedite.
 
Mihaela Perciun, Vâltori ascunse. Editura Prut, 2018
„Mihaela Perciun face o profesiune de credinţă, mai cu seamă în proza scurtă, din a arăta lumii destinele unor oameni, cu bunăstare cândva, cărora, ajunşi în declinul vieţii, le-a rămas doar demnitatea. Cu poveşti diferite, dar în aceleaşi condiţii de viaţă degradante, majoritatea personajelor reuşesc să-şi păstreze omenia. Cam atipică din punct de vedere tematic şi discursiv, proza Mihaelei Perciun se remarcă şi prin scriitură, şi prin construcţia perspectivelor narative.” (Maria Şleahtiţchi)
 
Vlad Grecu, Fabrica de genii sau Gustul brânzei din capcană. (Din mărturisirile unui pacient în spitalul de psihiatrie). Editura Prut, 2018
 
Romanul e ca un păianjen, care, în prima sa parte, te înfaşă în mreje de mătase, până te imobilizează, în a doua parte – te injectează, iar în a treia – te devorează.
 
Ana DRUȚĂ