Categorii

Parteneri

Raft „Contrafort”

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Raft „Contrafort”

Ion Druță, Clopotnița. Editura Cartier 2016. Colecția Cartier popular. 280 pag. 
 
O scriere de referință în opera lui Ion Druță, care a știut să discearnă „semnele otrăvite” ale unei epoci care au distrus coloana vertebrală a unui neam. Uneori intuiția artistică a unui scriitor e atât de mare, că rezistă, înfruntă chiar scăderile din propria biografie.
 
„Clopotniţa nu e doar o construcţie medievală de cult sechestrată de autorităţi şi arsă, chipurile, de fulger. Împreună cu Hronicul, ea este imaginea metaforică a istoriei şi a credinţei noastre denaturate şi umilite de aceleaşi oficialităţi. Iar întrebarea fundamentală Unde ai fost în seara când ardea Clopotniţa? va fi, din păcate, actuală încă pentru multe generaţii înainte. Această proză a lui Ion Druţă era ea însăşi ca o bătaie de clopot revărsându-se din lăcaşul ameninţat de flăcări. Un dangăt-avertizare care trebuia să ajungă (şi a ajuns!) mai ales la conştiinţa tinerilor.” (Eugen Lungu
 
 
George Coșbuc, Fire de tort. Poeme alese de Ioan Pintea. Editura Cartier, 2016. Colecția Cartier Clasic
 
George Coșbuc – un poet cu cititori, peste timp și peste mode literare (paradigme, cum se scrie acum). Am citit și am învățat ușor pe de rost multe poezii ale sale dintr-o carte a bunicii, editată în interbelic. Simplu, frumos, emoționant despre lumea satului (lumea noastră de atunci), ca în acest început de poem: „În vaduri ape repezi curg/ Și vuiet dau în cale,/ Iar plopi în umedul amurg/ Doinesc eterna jale./ Pe malul apei se-mpletesc/ Cărările ce duc la moară –/ Acolo, mamă, te zăresc/ Pe tine-ntr-o căscioară” (Mama).
_______
 
Mihail Bulgakov, Maestrul și Margarita. Traducere din rusă de Vsevolod Ciornei. Ediția a IV-a, Editura Cartier, 2016
 
Editura Cartier ne oferă o nouă ediție – a IV-a! – a capodoperei lui Bulgakov, în excelenta traducere a lui Vsevolod Ciornei, poate cea mai bună versiune românească a romanului Maestrul și Margarita (se respectă numele protagonistei – Margarita, pentru că suntem în mistica sublunarului, nu culegem margarete). Cei care vor părea surprinși de această afirmație, vă rog să citiți traducerea lui Ciornei, confruntând-o cu originalul (un privilegiu al basarabenilor, cunoscători de limba rusă), și, cu certitudine, veți fi de acord cu noi. Spectacol lingvistic, plasticitate și fidelitate pentru textul bulgakovian în cele mai fine nuanțe.
 
„Am citit enorm, dar lectura mea ritualică și preferată, singura care avea efect exorcizator, mântuitor și iluminator, a fost romanul Maestrul și Margarita (...) Nu are rost să bemolez în vreun fel admirația mea teribilă pentru acest roman, nu are rost să-mi cenzurez fascinația și hipnoza pe care acest text a exercitat-o asupră-mi; în acei ani, Maestrul și Margarita a fost romanul (singurul) care m-a ajutat să pot să trăiesc, să respir, să supraviețuiesc.” (Ruxandra Cesereanu)
 
Liviu Ioan Stoiciu, Opera poetică, volumul 2, 1991-2000, Editura Paralela 45, 2016
 
Excelentă inițiativa lui Călin Vlasie și a editurii pe care o conduce, Paralela 45, de a publica „opera poetică” a Generației ’80. Între primii autori în această listă selectivă, valoroasă, se află Liviu Ioan Stoiciu (LIS), poet inconfundabil, proteic și prolific, al cărui vers (titlu de carte) memorabil, ca o invocație – „când memoria va reveni” – , s-a auzit și în Basarabia sovietizată, de până la căderea comunismului. 
 
„Personalitate atipică în tipologia poeziei românești, Liviu Ioan Stoiciu a edificat o operă substanțială, care a crescut, în cercuri concentrice, în jurul „matricei” configurate de volumele de tinerețe, cuprinse între copertele prezentei ediții, și a impus un stil care, deși deloc facil, e lesne recognoscibil. E reconfortant că, într-o lume a simulacrelor și a perdelelor de fum, avem asemenea scriitori, pe care, vorba lui Marin Preda, îi poți crede pe cuvânt.” (Răzvan Voncu)
 
Ioan Moldovan, Opera poetică. Prefață de Al. Cistelecan, Editura Paralela 45, 2016
 
Un poet important în falanga lirică optzecistă este Ioan Moldovan, un elegiac care scrie despre „timpuri crimordiale” (titlu din 2014), în care eul, asaltat de cotidian, încearcă să se salveze: „Tinerețea nu se repetă/ Pielea ta înmiresmată nu se repetă/ …Binele vieții noastre la această oră/ Ne adună cu grijă și ne devoră”.
 
„Climatul acesta de ostilitate, agresivitatea imediată a fiecărui peisaj conturează un fundal dramatic al viziunii, cu atât mai traumatizant cu cât Ioan Moldovan nu e doar un senzual, ci de-a dreptul un gurmand al lumii, al micilor miracole cotidiene și al oricărei șanse de reverie. Suflet pozitiv, gata să fie sedus și să glorifice orice adiere de miraj, Moldovan are și o dispoziție imnică – supravegheată cu umor, – beatificând cu ritual retoric umilele zilei. […] E om blând, afabil, Ioan Moldovan; nici scriitura lui nu e agresivă; dar de propus, propune, cu umilitate, cu tandrețe, doar atrocități.” (Al. Cistelecan)
 
Elena Ștefoi, Opera poetică. Prefață de Al. Cistelecan, Editura Paralela 45, 2016
 
Un volum care aduce în actualitate o poetă valoroasă, care după 1989 s-a consacrat mai mult vieții publice (e diplomat de carieră). Iată cum sună poezia Elenei Ștefoi: „Săracă și cu riduri, bezmetică/ umblă prin cartier fosta lună de miere/ se-ntoarce și mă strânge de gât/ și alte cuvinte îmi cere” (Mici planete pentru adăpostit îndoiala, din volumul „Repetiția generală”, 1986)
 
„În grupul protagonistelor optzeciste, Elena Ștefoi este cea mai puțin „imaginativă” și cea mai puțin dispusă la fiziologizarea angoaselor, dar, în schimb, cea mai iritată moral și cea mai potrivită pentru transcrierea nud „realistă” a notațiilor și pentru intelectualizarea afectelor. Asta face ca poezia ei să fie mai puțin viscerală, să răscolească mai puțin prin straturile materialității propriu-zise și să-și satisfacă nevoia de concret mai degrabă printr-o sistematică materializare a abstractului, decât printr-o imaginație aventurată direct în elementar. Dar, totodată, animată în primul rând de trauma morală, să aibă o atitudine mai unitară, mai lineară chiar, concretizată (și) în cicluri atitudinale care traversează volumele și se completează de la unul la altul.” (Al. Cistelecan) 
p.p1 {margin: 0.0px 0.0px 0.0px 0.0px; text-indent: 36.0px; font: 14.0px Georgia; color: #000000; -webkit-text-stroke: #000000} span.s1 {font-kerning: none}
Ana Druță